4,021 matches
-
Ediția, stipendiată de Radu Alexianu, fiul autorului, conține, în primele două volume, într-o "Predoslovie" și o "Introducere" principiile unui enciclopedist/erudit asupra cărții sale, după care, în cinci capitole le dezvoltă: "Concepție și viziune / Evoluție / Creația / Expresia / Polivalența poeziei culte". Apoi, cele aproape trei veacuri de veche poezie cultă românească sunt defalcate în cinci părți: I - "poezia sacră religioasă / poezia eclesiastică sacerdotală / poezia hieratică voievodală / poezia de inscripție heraldică / poezia de prezentare a tipăriturilor / poezia de inscripție murală / poezia de
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
primele două volume, într-o "Predoslovie" și o "Introducere" principiile unui enciclopedist/erudit asupra cărții sale, după care, în cinci capitole le dezvoltă: "Concepție și viziune / Evoluție / Creația / Expresia / Polivalența poeziei culte". Apoi, cele aproape trei veacuri de veche poezie cultă românească sunt defalcate în cinci părți: I - "poezia sacră religioasă / poezia eclesiastică sacerdotală / poezia hieratică voievodală / poezia de inscripție heraldică / poezia de prezentare a tipăriturilor / poezia de inscripție murală / poezia de parenetică sacrală"; II - "poezia profană de meditație / poezia profană
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
provocată de „"Singurătățile"” lui Luis de Góngora, iar, deși a intensificat tensiunea estetică a versurilor sale și a introdus bimembrația la sfârșitul strofelor, Lope s-a distanțat de culteranismul extrem și a continuat cu combinația sa de conceptism, limbă castiliană cultă și eleganță italiană. De altfel, Lope de Vega a atacat noua estetică de câte ori a avut ocazia, Góngora răspunzând prin satire. În realitate, Lope nu îl ataca atât pe Góngora, cât pe discipolii săi. Pe de altă parte, Lope a trebuit
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
Elisabeta I a Castiliei. Jorge Manrique a fost mai degrabă un militar decât un scriitor, fiind totuși considerat un reprezentant al Prerenașterii. Mulțumită lui, limba spaniolă iese din cadrul strict al Curții și al mănăstirilor, pentru a descrie trăirile unui autor cult, pus în fața unui eveniment important din viața sa. Autorul reușește să cuprindă într-o singură carte emoțiile ce au definit scurta sa existență. Opera poetică a lui Jorge Manrique se rezumă la 40 de creații. Sunt clasificate de regulă în
Jorge Manrique () [Corola-website/Science/307995_a_309324]
-
sa existență. Opera poetică a lui Jorge Manrique se rezumă la 40 de creații. Sunt clasificate de regulă în trei categorii : de dragoste, satirice și doctrinale. Predomină cele satirice și amoroase, în limitele stabilite de poezia „"cancioneril"” (gen de poezie cultă ce se cultiva în secolul XV, în special în metru minor) și cu influențe provensale, pe un ton de galanterie erotică mascată de alegorii subtile. Din toate creațiile se remarcă „"Coplas por la muerte de su padre"” („"Cuplete pentru moartea
Jorge Manrique () [Corola-website/Science/307995_a_309324]
-
(n. 1197 — d. 1264) a fost un poet spaniol, primul autor cult de limbă castiliana cunoscut până acum. a fost un preot (nu călugăr, cum obișnuiește să se spună) care a muncit în La Rioja că notar al mănăstirii Sân Millán de la Cogolla și mai apoi Sânto Domingo de Silos. A beneficiat
Gonzalo de Berceo () [Corola-website/Science/307990_a_309319]
-
se afirma că un narator original, deoarece lucrează asupra textelor traduse din latină; originalitatea să și talentul artistic devin evidente în tratamentul temelor, în stilul său, în detaliile costumbriste și în adaptarea la mentalitatea medievală și câmpeneasca. Lirica să este culta, chiar dacă adopta o formă populară și utilizează unele elemente tradiționale; tipul de strofa cel mai des utilizat este catrenul alexandrin, separând fiecare vers în două jumătăți de căte șapte silabe, printr-o cezura ce corespunde sfârșitului cuvântului și al grupului
Gonzalo de Berceo () [Corola-website/Science/307990_a_309319]
-
elocuente".” </poem> <poem>(„"Dar de mai multe ori se aud mai bine" "purul ingeniu și limba aproape mută", "martori curați ai sufletului inocent", "decât curiozitatea elocventului".”)</poem> Adică, e de preferat a se evita retorica pompoasă și exprimarea forțată și cultă, pentru ca poezia să poată apărea ca sinceră, autentică și spontană; obiectivul poeziei este să fie „auzită”, este comunicarea sentimentelor, nu stârnirea admirației curtezane. Astfel, Garcilaso preferă tonul intim, personal și confidențial în poezie, față de retorica și pompa tonurilor marțiale sau
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
pentru ca poezia să poată apărea ca sinceră, autentică și spontană; obiectivul poeziei este să fie „auzită”, este comunicarea sentimentelor, nu stârnirea admirației curtezane. Astfel, Garcilaso preferă tonul intim, personal și confidențial în poezie, față de retorica și pompa tonurilor marțiale sau culta exhibiție curtezană a ingeniului, punând în acest fel prima piatră a unui curent liric hispanic care va ajunge până în lirica lui Bécquer. Stilul lui Garcilaso este unul foarte caracteristic : este preocupat în mod special de muzicalitatea versurilor, folosind aliterația și
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
creat o continuare la „"Viața lui Larry"” pentru Hanna-Barbera Cartoons, intitulată „"Larry and Steve"”, care prezenta siuațiile haioase în care intrau un om între două vârste, neîndemânatic și cam încet la minte, Larry, și câinele său vorbitor, biped și deosebit de cult, Steve. O secvență relevantă ar fi schimbul de replici dintre Larry și Steve după ce câinele Steve a suferit un accident : „"Steve, cum te simți ?/ Ca Agamemnon după ce-a simțit furia" "Clitemnestrei./ Poftim ?/ E o tragedie./ A... Și e toată lumea
Seth MacFarlane () [Corola-website/Science/308011_a_309340]
-
Johanna Maria Magdalena Goebbels sau (n. 11 noiembrie 1901, Berlin — d. 1 mai 1945, Berlin) a fost soția ministrului propagandei celui de-Al Treilea Reich, Joseph Goebbels. „Soția diavolului” cum a fost ea denumită de istoricii postbelici era inteligentă, cultă, sigură de sine, frumoasă, o apariție care atrăgea atenția. La sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, când Berlinul era înconjurat de trupele Armatei Roșii, își ucide cei șase copii iar apoi se sinucide, împreună cu soțul său. Magda s-a
Magda Goebbels () [Corola-website/Science/308050_a_309379]
-
constituie una dintre culmile liricii Generației lui 27 și a literaturii spaniole. Lirica lorchiană este rezultatul sentimentului tragic al vieții și este relaționată cu alți autori, alte tradiții și curente literare. În ea se îmbină armonios tradiția populară cu cea cultă. Deși împărțirea în epoci este puțin forțată, unii critici literari au considerat că există două etape : cea de tinerețe și cea de maturitate. În cea de tinerețe ar intra „"Impresii și peisaje"” (operă în proză, ce conține însă procedee caracteristice
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
se împletește cu compasiunea față de lumea chinuită à satului, aplecarea cu înțelegere asupra realității rurale, asupra suferinței maselor țărănești; e) cultivarea democratismului: poporul se confundă cu clasa lui cea mai numeroasă, țărănimea. Constantin Stere pune accentul pe ideea datoriei păturii culte față de popor, căreia trebuie să-i soluționeze problemele. Unele opere se integrează perfect poporanismului, cum ar fi: "Datorii uitate", de Jean Bart, "Moș Gheorghe la expoziție" și "Rătăcirea din Stoborăni", de Spiridon Popescu. Alți scriitori, cum ar fi Calistrat Hogaș
Poporanism () [Corola-website/Science/308218_a_309547]
-
Muzica cultă, savantă sau (mult mai des întrebuințat) clasică cuprinde totalitatea realizărilor muzicale proprii reprezentanților culturii înalte într-un spațiu geografic, de-a lungul unui interval însemnat de timp (de ordinul secolelor, mileniilor). Elaborarea de muzici culte respectă un număr de precepte
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
Muzica cultă, savantă sau (mult mai des întrebuințat) clasică cuprinde totalitatea realizărilor muzicale proprii reprezentanților culturii înalte într-un spațiu geografic, de-a lungul unui interval însemnat de timp (de ordinul secolelor, mileniilor). Elaborarea de muzici culte respectă un număr de precepte impuse prin tradiție. Astfel, autorul este cunoscut prin numele lui sau măcar printr-un pseudonim și deține o cunoaștere temeinică a teoriei muzicale aplicate în cultura de care aparține. Deși fundamentate pe tradiție, muzicile culte
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
culte respectă un număr de precepte impuse prin tradiție. Astfel, autorul este cunoscut prin numele lui sau măcar printr-un pseudonim și deține o cunoaștere temeinică a teoriei muzicale aplicate în cultura de care aparține. Deși fundamentate pe tradiție, muzicile culte sunt întotdeauna receptive la inovație sub o formă sau alta; în stadiile sale înaintate de evoluție, o muzică cultă poate nega chiar și o parte din legile sale fundamentale în scopul de a realiza noul. Astfel, supraviețuirea unei muzici culte
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
un pseudonim și deține o cunoaștere temeinică a teoriei muzicale aplicate în cultura de care aparține. Deși fundamentate pe tradiție, muzicile culte sunt întotdeauna receptive la inovație sub o formă sau alta; în stadiile sale înaintate de evoluție, o muzică cultă poate nega chiar și o parte din legile sale fundamentale în scopul de a realiza noul. Astfel, supraviețuirea unei muzici culte impune păstrarea unei baze cât de restrânse privitoare la practica creației și a interpretării. În mod obișnuit, prin sintagma
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
culte sunt întotdeauna receptive la inovație sub o formă sau alta; în stadiile sale înaintate de evoluție, o muzică cultă poate nega chiar și o parte din legile sale fundamentale în scopul de a realiza noul. Astfel, supraviețuirea unei muzici culte impune păstrarea unei baze cât de restrânse privitoare la practica creației și a interpretării. În mod obișnuit, prin sintagma „muzică cultă” este vizată muzica ecleziastică și de concert dezvoltată în Europa vestică și apoi răspândită și în alte spații geografice
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
nega chiar și o parte din legile sale fundamentale în scopul de a realiza noul. Astfel, supraviețuirea unei muzici culte impune păstrarea unei baze cât de restrânse privitoare la practica creației și a interpretării. În mod obișnuit, prin sintagma „muzică cultă” este vizată muzica ecleziastică și de concert dezvoltată în Europa vestică și apoi răspândită și în alte spații geografice, cuprinzând aproximativ intervalul ultimelor zece secole. Însă denumirea de muzică cultă se aplică și în cazul altor manifestări muzicale izolate de
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
creației și a interpretării. În mod obișnuit, prin sintagma „muzică cultă” este vizată muzica ecleziastică și de concert dezvoltată în Europa vestică și apoi răspândită și în alte spații geografice, cuprinzând aproximativ intervalul ultimelor zece secole. Însă denumirea de muzică cultă se aplică și în cazul altor manifestări muzicale izolate de tradiția vest-europeană, care în schimb respectă normele mai sus amintite ale culturii înalte - spre exemplu, muzica cultă indiană, cea otomană, cea japoneză ș.a.m.d. Renașterea nu a fost o
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
alte spații geografice, cuprinzând aproximativ intervalul ultimelor zece secole. Însă denumirea de muzică cultă se aplică și în cazul altor manifestări muzicale izolate de tradiția vest-europeană, care în schimb respectă normele mai sus amintite ale culturii înalte - spre exemplu, muzica cultă indiană, cea otomană, cea japoneză ș.a.m.d. Renașterea nu a fost o perioadă importantă doar în evoluția picturii, științelor și descoperirilor geografice, ci și o epocă în care muzica vocală s-a dezvoltat considerabil. Atunci a apărut muzica vocală
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
fuga, concerto grosso, cantata, oratoriul și opera seria, iar ca muzică de dans întâlnim sarabandă, hornpipe, alemandă, menuet. Încă din anul 1710 se anticipează trecerea spre clasicism, deoarece își face apariția unul dintre cele mai importante instrumente folosite în muzica culta: pianul, iar puțin mai târziu Giovanni Battista Pergolesi compune prima opera buffa (compozitie dramatica cu un conținut comic) intitulată "La serva padrona" (slujnica stăpâna). În ultimele două decenii ale curentului, compozitorii se îndepărtau rapid de barocul autentic și se apropiau
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
se ia anul 1827 (care este și anul morții lui Beethoven) pentru o delimitare aproximativă între clasicismul și romantismul în muzică. Acest curent muzical se întinde pe o perioadă de aproximativ un secol și reprezintă perioada de apogeu a muzicii culte din spațiul european. Romantismul muzical este opus clasicismului încorsetat de reguli, în care compozitorii trebuiau sa urmeze un tipar foarte strict și să compună piese cu formă fixă. În perioada romantismului muzical, accentul nu se mai pune pe reguli stricte
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
are la bază un csárdás de Béla Kéler intitulat Bártfai emlék, pe care Brahms l-a considerat drept un cântec tradițional) sau compozitorul ceh Antonín Dvořák cu Dansurile slave. Așadar, dacă înainte de secolul al XIX-lea puteam vorbi despre muzică cultă în adevăratul sens al cuvântului doar în spațiile consacrate din jumătatea de vest a Europei (Austria, Italia, Germania, Franța și chiar Anglia), o tradiție muzicală clasică se găsește și în țările Europei de Est, datorită Școlilor naționale și ale compozitorilor
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
chestie"?" Keaton conchide: "Punk gotic? Sună numai bine." În februarie 1981, Aboo de la UK Decay a folosit termenul "gotic" pentru a descrie stilul trupelor precum Danse Society și Play Dead. Un an mai târziu, Ian Astbury din trupa Southern Death Cult a folosit termenul "goths" (gotici) pentru a descrie fanii trupei Sex Gang Children. Cu toate acestea, termenul "goth" nu a devenit o etichetă care să desemneze o mișcare sau o "scenă" decât abia în 1983. Scena nou formată a fost
Gothic rock () [Corola-website/Science/306827_a_308156]