6,583 matches
-
peste câteva minute. Spuse asta cu o asemenea siguranță - și pe tonul acela deosebit de insinuant știu-ceva-ce-tu-nu-știi - Încât chiar m-am uitat la el. E ceva ce ar trebui să știu? E cineva aici? am Întrebat, Îngrozită și În același timp curioasă În legătură cu cine putea să patruleze În fața apartamentului meu, așteptându-mă să ajung acasă. Gata, ei, am spus destule, asta e clar! cântă el. Nu e treaba mea, bineînțeles. E timpul să mă Întorc la ușă. Își atinse ușor șapca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a fost data trecută? —Glumești? spuse ea. Cum aș putea să uit? Ne ținuserăm cele două perechi de părinți la distanță În toți cei patru ani de facultate, dar s-a dovedit că la absolvire a fost imposibil. Erau cu toții curioși și, după multă cicăleală din partea ambelor mame, eu și Penelope am programat fără tragere de inimă o cină pentru toată lumea Într-o seară de duminică. Stresul a Început de la alegerea restaurantului: părinții mei Își puseseră În cap să Încerce toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
lor, pregătiți să ia sala În primire. Ar fi putut măcar să ne ofere și nouă un pic, nu crezi? Întrebă Marco. Da, așa cred, am spus, nehotărâtă dacă să-l anunț că nu Încercasem niciodată și, deși eram groaznic de curioasă, frica era și mai mare. Marco oftă semnificativ și sorbi Îndelung din paharul lui. —O zi grea? am Întrebat, neștiind sigur nici cum să continuu, nici cum să scap. —Mie-mi zici! Elisa mi-a futut iar programul. Știe cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Întrebă Sammy. Cel puțin atâta pot face și eu, după ce v-am mințit. În plus, a trecut ceva timp de când n-am mai stat Într-o bucătărie de familie - mi-ar plăcea foarte mult. Părinții mei se zgâiră la el, curioși. —Sammy e bucătar, am spus eu. A studiat la Institutul Culinar American și are de gând să-și deschidă propriul său restaurant Într-o bună zi. —Zău? Ce interesant. Acum gătești undeva În oraș? Întrebă tata. Sammy zâmbi timid, privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
masă la Gramercy Tavern? Doar ca să-l vedeți pe Sammy? Will Își Încrucișă brațele și ridică din sprâncene la mine. —Dragă, erai Îndrăgostită de băiatul ăsta Într-o manieră destul de consistentă - asta era chiar evident. Eu și Simon am fost curioși! Desigur că nu ne așteptam să ne impresioneze talentele lui - asta a fost un bonus. În ziua aia, când l-am Întrebat ce planuri de viitor are și a Început să bată câmpii despre ceva numit „Houston’s“, am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
aceeași persoană care, dintr-un motiv sau altul - un creier subnutrit, o obsesie ciudată față de Philip sau poate doar de amorul artei - Îi dăduse lui Abby cu lingurița informații despre mine timp de luni Întregi. Eram pur și simplu prea curioasă. M-am dus la bucătărie. —Alo? Elisa? am Întrebat În telefon. —Bette, ești acolo? Ascultă, am cele mai tari vești! Serios? Care să fie? am spus, mulțumită că păream nonșalantă, rece și de o nepăsare supremă, exact cum intenționasem. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
apar tehnicienii de laborator”: „Laboratoru-i închis de Anul Nou și eu am biletele alea—” Mașina medicului legist opri în dreptul cordonului de poliție, sugrumându-și sirena; Danny se întoarse spre Henderson. „Trebuie respectate granițele cordoanelor poliției, fără reporteri sau alte persoane curioase. Gibbs, rămâi aici, tu și cu Deffry trebuie să obțineți mărturiile localnicilor. Știți care e chestia: eventualii martori care ar fi putut vedea momentul în care a fost aruncat cadavrul, niscaiva trecători suspicioși sau vehicule”. „Upshaw, e patru douăzeci A.M.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
era înnorat. Danny ascultă radioul din mașină în drum spre Allegro. Meteorologul promitea alte ploi, poate chiar inundații în canioane. Nici o veste despre oribilul asasinat. Trecând pe lângă șantierul de construcții de-acolo, văzu copii jucând fotbal în noroi și câțiva curioși arătând cu degetul spre scena spectacolului nocturn. O analiză a terenului făcută de cei de la DIS devenise inutilă. Dubița criminalistului și Buickul abandonat se găseau la celălalt capăt al străzii. Danny observă că era perfect parcat, aliniat lângă bordură la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
niște trădători perverși și handicapați s-au înhăitat ca să-i salveze! Și nu voi permite nici o manifestare de lipsă de respect în prezența mea! Înțeles? Tăcere totală. Băieții din AUFT rămaseră tot în umbra lui Dudley, iar mașiniștii aruncară priviri curioase din capătul holului. Mal se vârî între ei - mai înalt ca Dudley, dar pe jumătate în lățime. Speriat. Pendejo. Era pregătit să transmită unele semnale sugestive, dar Mondo Lopez lovi din nou: — Ăia șapteșpe au fost lucrați de puto de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
holul larg se auzea un zumzet susținut: fete care fumau, discutau, gesticulau spre manuale. Dudley arătă în sus și spuse „O clipă”. Mal văzu un teanc de reviste pe marginea unei mese și se așeză să le citească, iscând ocheade curioase din partea studentelor. Răsfoi Collier, apoi Newsweek și două Life, oprindu-se când auzi vocea aspră și furioasă a lui Dudley pe holul de la etajul întâi. Se auzea tot mai tare și mai înspăimântătoare, punctată de scâncetele unei voci de soprană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se dădu jos din mașină. Mal se înălță pe vârfurile picioarelor și văzu o casă frumoasă, în stil spaniol, învăluită de flăcări. Mafiotul numărul unu din L.A. era pe gazon, teafăr și nevătămat, și țipa la un ofițer în uniformă. Curioșii blocaseră strada, trotuarul și peluzele învecinate. Mal se uită după Meeks, dar nu-l văzu nicăieri. Se întoarse și se ciupi -iată-l pe tovarășul lui din ancheta pentru marele juriu, cel mai corupt polițist din istoria orașului, pornit în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
eu mă plim bam prin tot Parisul cu mașina, având pe parbriz patala maua galbenă. Pu team parca oriunde, cine ar fi îndrăznit să-mi dea amendă? Eram în al nouălea cer. — Cum era la el acasă? am întrebat-o curioasă. 26 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE 1. Mama Reginei Elisabeta II a Marii Britanii. — Să-ți spun ceva amuzant în legătură cu asta. Eram în Anglia, pentru concerte, și sculptorul ne-a invitat împre ună cu Regina la ceai. Ce tevatură! Unde
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE înghețat. Apoi, de amintirile mele a rămas agățat chipul unei copile de optsprezece ani cu ochii albaștri, cu mâini de porțelan. Când am cunoscut-o, era firavă de o sufla vântul, timidă, în același timp curioasă și atentă în fața vieții. Azi e o doamnă de o inteligență sclipitoare, de o profundă bunătate, cu un suflet cât un cozonac. Pe urmă te-am găsit pe tine, așa cum ești, cum trebuia să fii... DARUL PRIETENIEI Prin lumea largă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Ca prin farmec mi s-a luminat mintea, mi-am întors gândul cu veacuri înapoi, în lumea patriarhală a satelor noastre, și am sărit cu două degete în sus. ― Aș putea să spun eu, don' profesor! ― Spune... să auzim! Foarte curioși să audă cam ce voi răspunde ― poate că nici mulți dintre ei nu cunoșteau etimologia cuvântului ― profesorii se făcuseră numai urechi. Am răspuns răspicat și îndrăzneț ca întotdeauna când o întrebare de Romînă: ― Nu știu sigur dacă este așa cum am
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
au rugat stăruitor să ținem seama cu sfințenie, dacă vrem să avem succes. Tocmai intenționam să ne retragem, când deodată Barbă, ridicîndu-se de pe scaun, îmi spuse zîmbind: ― Am auzit, Băjenarule, că-i imiți foarte bine pe actorii "Naționalului". Am fi curioși să te auzim și noi! ― Cu plăcere, domnule director! Și, fără să fac mofturi, repetai pentru a nu știu cîtea oară imitațiile pe care le știam, spre marea încîntare și chiar spre entuziasmul unora dintre profesori. ― Bravo, mă... bravo, Băjenarule
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
profesorul cu bunăvoință, ― Atunci când o dor picioarele!... Stupoare, râsete, 3, stai jos, măgarule etc. Se vorbise despre "lipitoare". Ni se adusese o sticlă cu vreo două-trei lipitori, care se mișcau tot timpul încoace și încolo sâcâite cu creionul de băieții curioși. Ba, unul chiar și-a oferit brațul cu nepăsare, ca să i se pună o lipitoare, spre a ne da seama, "la fața locului'', de arta și mai ales de sângele rece cu care operează lipitoarea în cazuri urgente, mai abitir
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
se desfășoară, se strânseseră în câteva clipe toți băieții din clasă în jurul celor trei beligeranți. Stelian Dinulescu, care îi întrecea în înălțime pe toți cu un cap, își roti privirea pe deasupra tuturor și spuse râzând cu poftă: ― Desigur că sînteți curioși să știți care-i motivul discuției noastre, nu? Ascultați-l dar... Cornel Ionescu sări ca ars: ― Te rog să taci, că altfel... ― Te pomenești că mă iei la bătaie! îl ironiză Dinulescu. Ascultați, fraților! Și le spuse, în hohotele de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ridicat, rostind un "allo" nepăsător! ― Pot vorbi cu Grig? ― Chiar el e la aparat! ― Bună dimineața! Știi cine e aici? ― Știu... Bună dimineața! ― Ce faci? ― Bine, mulțumesc... dar tu? (Hm... o tutuiam fără nici o reticență, și ea la fel!) ― Sânt curioasă, dar știi, foarte curioasă, să aflu ce e cu descoperirea de ieri! ― Și vrei să-ți spun la telefon? ― Nu, vino la 11 să mă iei. Mă aștepți în colț, la cofetăria "Jernoiu". ― Bine; dar, à propos, ești superstițioasă? ― Nu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nepăsător! ― Pot vorbi cu Grig? ― Chiar el e la aparat! ― Bună dimineața! Știi cine e aici? ― Știu... Bună dimineața! ― Ce faci? ― Bine, mulțumesc... dar tu? (Hm... o tutuiam fără nici o reticență, și ea la fel!) ― Sânt curioasă, dar știi, foarte curioasă, să aflu ce e cu descoperirea de ieri! ― Și vrei să-ți spun la telefon? ― Nu, vino la 11 să mă iei. Mă aștepți în colț, la cofetăria "Jernoiu". ― Bine; dar, à propos, ești superstițioasă? ― Nu!... dar de ce? ― Ți-ai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de dușman, pe subt pleoapele livide. Ce aștepta? Plecarea lui Mika-Le? Sau atunci ce? Care erau lucrurile negre care clocoteau acolo în femeia blondă și făceau în carnea ei albă zgură și cenușă? Păcătoșia! Dar care anume? 19 Mini era curioasă, dar cu mai mare curiozitate încă observa procesul inseparabil al durerei fizice și morale. își aduse aminte de doctorul Rim. Ii va prezintă mâine noile observațiuni cu protocolul obicinuit: vervă agresivă din partea ei, tăcere de sfinx - din dispreț sau ignoranță
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nu zicem deloc ... și Lenora! La gelozia ei sălbatică, la alintarea ei, la ascendentul ei de o viață întreagă . . . uzurparea asta! - Bine că n-a murit biata verișoară, se închină Lina. - Și tocmai cine? - De ce tocmai cine? întrebă Mini, mai curioasă. Nory explică: - Nu știi? Mika-Le e un copil al păcatului. E o greșeală a frumoasei Lenora... Spune tu, Lina! Odrasla italianului!... - Pacoste de la început până la urmă! N-am mai avut de-atunci liniște cu Lenora! A fost adevărat lucrul dracului
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în servitudinea ilustrului profesor care a binevoit să-i acorde cinstea numelui său și să primească tot câștigul muncei ei profesionale și gospodărești. Regimul ăsta prosperând cu timpul, tirania lui crește, explică Nory. - Da!. Dar e un fel de teamă curioasă în devotamentul Linei!. De ce să se teamă?. Am băgat bine de seamă. Are anume momente când zelul ei pare silnic și iobag. . . De ce iobăgie?. . . La Mehadia, când am cunoscut-o, era veselă și odihnită. Era singură!. Ciudat!. . . Tramvaiul, strigă Mini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Pastelor, pe care am trecut-o cu Elena la moșie. De la ea știu; dar când i-am cerut detalii, Elena, nu din discreție, din dezgust, m-a trimis să consult evangheliștii: pe Boccacio și Casanova. La rândul tău, dacă ești curioasă?. Ți-a plăcut! Mini râse pe jumătate. - Se poate chema LP.S moines defroques! - Da! Și cu stampe!. . . E o potecuță care a dus pe Mika-Le drept la Ptoma. Știi cum îl poreclesc eu pe Greg? "Papa Bonifaciu''. Mini își
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu familiaritate. Se auzea numai "dragă", la interval. - Ce e cu doamna Eliza? întrebă Mini. Nory înălță din umeri. - Beaute, pentru zile fixe cu joc de cărți: o gîscă! ... A fost logodită cu Hallipa înainte de Lenora bella. Mini se uită curioasă la acea ex-logodnică, Hallipa, omul statornic și chibzuit, logodit și dezlogodit îi contrazicea puțin ideile. Ceaiul aduse grupurilor o mișcare. - N-am avut timp să vă fac înghețată, se scuză Lina. Nory se oferi pentru serviciu ca fată a casei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Mi-e dor de București. Pe Doru, speranța cât de slabă păru a-1 înviora. Fața lui bronzată se roși puțin. Mini îi privi atunci pe amândoi. Atitudinea, așa de ciudată și de bătătoare la ochi a Lenorei, o făcea curioasă. Eliza era cu totul neturburată și cu obicinuitele ei cochetării de mers, de vorbă, părea o cănăriță grațioasă și nepăsătoare. Doru era absorbit de idei triste, dar nu aveau desigur între ei nici o complicitate. Se reîntoarseră. Lina profitase bine de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]