6,546 matches
-
unor țepușe din lemn de brad, în care se înfigeau fructe (mere, nuci, prune uscate). „Uneltele”, adică prapurii sau steagurile, felinarele și crucea, aveau legate, la rândul lor, câte un prosop cu bănuț legat la colț. Urma, apoi, preotul cu dascălul, iar în urma lor carul mortuar tras de cai sau boi, împodobit cu lăicere și covoare. Rudele celui mort și cunoștințele acestuia închideau alaiul.. Mortul era scos din casă cu picioarele înainte, de către rudele apropiate, acestea primind câte un prosop. În
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
deminicata: „și pe sprânceană i-am ales ce-i drept,/ Bogați în fudulii și lați în piept; / - Mai multe școli fac minți mai iscusite -/ Cerințe noi și gusturi felurite/ Îl strunguiesc pe meșterul de viță;/ Eu fost-am la cinci dascăli uceniță!”292 Femeia recunoaște vădit rolul pedagogic al propriei vieți, al numeroaselor experiențe, a fost educată în primul rând la școala 288 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 278. 289 S. H. Rigby, op. cit., p. 127. (trad. n.) 290 Susan Signe Morrison
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
univ. dr. Mihail Dumitrescu, Consultant CMC Cuvânt-înainte „Fără îndoială, cultura se exprimă prin oameni. Mai cu seamă prin personalități de excepție, care duc mai departe flacăra culturii, o însuflețesc și o transmit prin timp generațiilor ce preiau ștafeta. Ei sunt dascălii: cei de la care luăm lumină.” (Mugur C. Isărescu, 2009) Dragă cititorule, Atunci când am luat decizia de a scrie această carte, am avut un singur gând: ca lucrarea să nu ajungă „încă o carte de contabilitate” sau „încă o carte despre
Audit şi contabilitate : baze ale performanţei în administraţia publică by Adelina Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/188_a_474]
-
câteva rânduri pentru ziarul „Înainte” și o strângere de mână.” Într-un alt mesaj, venit de la comuna Tălpigi, se spune cu aceeași simpatie și vorbe de încurajare: 84 „În revărsatul zorilor, a unui nou an (1935) gândul unui mănunchi de dascăli inimoși și altruiști... se îmbină pentru o operă comună, modestă, dar intensă. . . Vă urez ÎNAINTE!" „În lupta cu asperitățile vremii, ziarul cade, suprimat de acestea" încheie profesorul Constantin Parfene documentarul său din Vremea nouă, Vaslui, nr.214/1968. Învățătorii de la
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
acea epocă de reculegere și de renaștere sufletească...” * Ion Popescu (1830‐1901) la etatea de 38 ani 163 Un George Lazăr al Bârladului ...” Cine cercetează își dă seama că istoria școli i în Bârlad se confundă cu istoria vieții marelui dascăl bârlădean - Ion Popescu. Născut într‐un sat din nordul Transilvaniei, după ce învață la Baia Mare și Cluj, după Revoluția din 1848, la care luase parte, fiind urmărit de unguri, el trece în Moldova și se fixează la Bârlad. ... În vârstă de
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
a participat cu o bună parte și defunctul. Cu Ioan Popescu dispare una din figurile importante care a contribuit la evoluția noastră culturală.” * 235 Despre omul Ioan Popescu și activitatea sa este bine de văzut și citit și lucrarea „Un dascăl ardelean la Bârlad - Ioan Popescu” de Iacov Antonovici, 1928, Huși. În Analele Academiei Române, Tom XLV, la 14 septembrie 1902, din Bârlad se publica următorul apel - al unui cetățean pensionar - către cetățenii din orașul Bârlad și județul Tutova, cât și a
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
iunie 2007 pune în pagini versuri din poemul lui Octavian Paler care credea că “Avem timp” de toate, dar s-a dovedit că timpul e înțelător, cum se întâmplă adesea; alături de magistru semnează începători de opere și gânduri elevi și dascăli, vizând literatura, știința dar și amintiri din viața de la catedră (prof. Neculai Ghețău), tradiționalism (prof. Tache Mocanu), diplome pentru activitatea școlară, cuvinte adresate eroilor neamului. redozează informațiile pe grupe de interes: “Știați că...”, “Glume”, “Umor”, “Cugetări”, un fel de note
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Ciobanu, Șt. Andronache, Ștefan Augustin Doinaș, Ion Hobana. În revistă au mai semnat: Gruia Novac, Mihai Ni cu, Doru Gabriel Craus. Redacția și administrația Bârlad, str. 1 Decemb rie. * 279 Bârladul Nr.1 - număr omagial „Gând afectuos" lărgește cercul distinșilor dascăli, adăugându i și pe neuitații și mult prețuiții Ștefan Negură, Grigore Ionescu, Veronica Tuchilă și, poate, ar fi trebuit amintiți și Emilia Ciocan, Elena Popescu, prof. Bădărău, Ghe. Popescu (Pătrățică), Trăian Tănase ș. a. În „Cale lungă, drum greu", Gruia Novac
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
vede lămurită starea de spirit care există în corpul învățătoresc tutovean din acea vreme (1930-1935). Ștefan Toporaș (de loc din Vinderei, mutilat în război, dar întors la catedră să lupte pentru deșteptarea satului, când alții se pensionau (n.n.) a fost dascălul proeminent care scria la revistă și lucra pentru strângerea de fonduri pentru Căminul fiilor de învățători din Bârlad). Președinte al Asociației nu mai era Ifrim, când am donat Căminului învățătorilor întreaga sumă din lucrarea mea ieșită de sub tipar „Sfaturi pe
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
publicații (Analele Academiei Române, „Convorbiri literare”, „Literatura” și „Arta română”, „Paloda”). Era evidențiat faptul că „între colaboratorii lui Făt-Frumos se văd figurând trei harnici învățători de la Zorleni - Tutova, unde, anume în Slobozia-Zorleni a lui Alecu Calimahi, înainte de 1820 era școală cu dascăl sistematicesc din Ardeal.” Biblioteca municipală „Stroe Belloescu” tezaurizează numerele de reviste Făt Frumos din anii 1904 și 1905. * Făclia Făclia, revista Liceului pedagogic Bârlad, numerele 1‐3 în 1970. În comitetul de redacție: elevii - Barbu Iulius, Apostol Aurelia, Alexa Constantin
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
colaborat și Constantin Hamangiu, fost elev al Liceului „Codreanu”, promoția 1889, ulterior academician, ministru de justiție, cetățean de onoare a municipiului Bârlad, născut la Pogonești - Bârlad într‐ o familie de răzeși. Redactorul principal al revistei a fost Solomon M. Haliță, dascăl ardelean care, alături de G. Ghimbășanu au scos un ziar conservator cu numele Bârladul, dar activitatea sa culturală de seamă a fost concentrată către revista George L azăr, sursa ei de inspirație fiind aceea a naționalismului profe sorului universitar din Iași
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și apariția jurnalismului de știință în România. “Dicționarul presei românești precizează că publicistica românească a împlinit două veacuri și jumătate, în 1981, de la apariția pe teritoriul nostru a primului periodic românesc,” numit “Calendar” întocmit și tipărit în anul 1731 de dascălul Petcu Soanul din Scheii Brașovului, în Transilvania, înainte de activitatea reprezentanților Școlii Ardelene, devansând cu aproape 100 de ani “Curierul românesc” a lui Ion Heliade - Rădulescu și “Albina românească” publicat de Gheorghe Asachi, ambele datând din 1829. Cititorii află și despre
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ce va zice?"... 120 Consemnez, relativ târziu, o carte specială, rară: TV.V. 15 în explozia cultural informațională din județul Vaslui. Autorul ei este prof. dr. Dumitru V. Marin, fondator (în decembrie 1990), martor și actant al studioului de televiziune Vaslui, dascăl cunoscut și în ipostază de condeier (între altele, monografia despre Liceul centenar „Mihail Kogălniceanu", precum și scrierile dedicate folcloristului antebelic Tudor Pamfile). Masivul volum cuprinde documente, fotografii, reacții (de toate felurile, de la președinții României la texte diverse, publicate în presa locală
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
studiat peste 16 000 de fotografii cu clasa (de la grădiniță până la universitate) pentru a compara numărul de zâmbete la fete și la băieți. Aceste documente se întindeau pe o perioadă de 30 de ani. Cercetătorii au examinat copiii, dar și dascălii prezenți în poze. Rezultatele au arătat că de la grădiniță până în clasa a VI-a, 63% dintre băieți și 82% dintre fete surâdeau. Din a V-a până la facultate, zâmbeau 60% dintre băieți și aproape 75% dintre fete. Tot pe baza
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
fiibă”... Doi: „în situația în care, în sistemul nostru de învățământ, nu există examene de capacitate și definitivat pentru corpul profesoral, când învățătura este considerată o datorie doar a elevului, cred că prelungirea cu încă vreo două săptămâni a vacanței dascălilor, a tuturor! - cu obligatoria prezență a acestora la cursuri de șlefuire a instrumentului de predare, adică a limbii -, ne-ar putea scuti de multe „șiibe” printre elevi și de multe „fiibe” printre educatori. Și, cu timpul, ne-ar permite reintegrarea
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
precise ș.a.m.d. Reperele cronologice, spațiale și conceptuale minimaliste prelungeau voit povestea, în detrimentul științificității istorice. Este posibil ca nu atât textele propriu-zise ale lecțiilor din manual 31, cât mai mult "schemele" explicative, ilustrațiile, "lecturile suplimentare" și întâmplările punctate de dascăli, ca suport al unei bune memorizări, să fi rămas cele mai durabile cunoștințe de istorie ale elevilor. Dar manualul respectiv a fost o certitudine utilă, un punct de întâlnire stabil pentru toate generațiile care l-au cunoscut. Nu doar profesorii
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
atrage atenția că "24 Ianuarie și 1 Decembrie se scriu cu inițială mare la denumirea lunilor, pentru că sunt sărbători naționale"9. Conform legislației în vigoare, 24 ianuarie nu se număra, la acea dată, între sărbătorile legale ale statului 10, însă dascălii ignorau acest aspect, continuând cu devotament tradiția unei aniversări interbelice populare, recuperată și de regimul comunist. Din șirul confuziilor, al contagiunilor și al oscilațiilor argumentației istorice, deducem că și sărbătorirea zilei de 1 decembrie respectiv a "Marii uniri" din 1918
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
circulara lui nu inova decât prin transformarea unor forme de celebrare deja cunoscute în activități obligatorii. Încrezător în dozajul de inventivitate și conformism al viitorilor "actori", ministrul le acorda un oarecare spațiu de manevră pentru identificarea mijloacelor optime, convins că dascălii își vor respecta oricum misiunea formativă de a-i face pe copii "să prețuiască evenimentele mari ale istoriei noastre mai mult decât pe cele din istoria altor popoare [...]"; Haret le ceruse expres educatorilor: "siliți-vă a-i convinge că țara
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
1859, o posteritate-model Până la urmă, în ciuda oscilațiilor din primii ani ai României Mari, 24 ianuarie a rămas, prin excelență, ziua unirii 198. În provinciile proaspăt intrate în componența regatului, autoritățile au fost de la început foarte vigilente, măsurând cu atenție eforturile dascălilor de a promova cultura națională și loialitatea dinastică. Învățarea cât mai rapidă a limbii române, a istoriei și a cântecelor patriotice era riguros verificată de inspectorii școlari. Justa celebrare a sărbătorilor naționale era considerată o probă indubitabilă de civism. Iar
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
predicii care face accesibil textul biblic, iar participarea afectivă și prestanța scenică a locutorului erau mult mai așteptate decât mesajul în sine. Ceea ce școala aducea în plus la o sărbătoare a întregii comunități era contribuția directă a elevilor și a dascălilor care își asumau, într-o formă proprie, enunțarea ideilor-cheie. Mijloacele erau la limita cerințelor școlare obligatorii, presupunând memorizare și declamare expresivă, cântări și eventuale amenajări scenice (teatru, dans). Prestația publică a elevilor permitea o demonstrație convingătoare a utilității instituției, evidențiind
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
1946, când se vorbea despre "sărbătorirea zilei de 10 Mai ziua Unirei, contopită cu 9 Mai ziua Victoriei", poporul fiind "recunoscător pentru câștigarea Ardealului" (DJANI, fond Prefectura Iași, dos. 62/1946, f. 66). 182 La un deceniu de la Marea Unire, dascălii atât de atenți la celebrările de peste an preconizau doar o simplă aniversare a zilei de 24 ianuarie ca zi națională a unirii "tuturor românilor" (vezi "Calendarul învățătorilor pe anul 1929", Tipografia "I. Bendit", Fălticeni, p. 5) echivalată cu "Unirea Țărilor
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
12). 183 Afirmațiile aparțin dirigintelui școlii din satul Spinoasa (com. Erbiceni, jud. Iași), M. Dimitriu (DJANI, fond Inspectoratul Școlar Regional Iași, dos. 13/1921, f. 142 f.-v.). Și din alte rapoarte reiese sentimentul unei serbări confecționate "la comandă". Un dascăl care vorbise sătenilor despre importanța evenimentului amintea de "unirea tuturor Românilor, ce ne era dat ordin ca o dată cu serbarea de 10 Mai să se serbeze (s.n. C.M.)" (vezi raportul semnat de învățătorul Teodor Păduraru, de la școala din Valea Oilor, com.
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
bietele profesoare cu elevii să facă și să dreagă până noaptea târziu cu copiii și să iasă bine că după aia de directoare se luau ăștia de la partid [...]. Făceau cântări [...]." (Corneliu Dragomir, op. cit., p. 111). 149 Se pare că unii dascăli chiar nu pierdeau nici un prilej de a-și asocia propria autoritate cu aceea a Partidului, luând foarte în serios obligația de a-i învăța pe copii să execute ritualurile encomiastice prescrise: "ce bătaie am mai mâncat de la tovarășa învățătoare până
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Țone, op. cit., p. 11. 150 "Am avut, totuși, profesori cumsecade, bieții oameni își făceau datoriile politice convențional, uneori în silă", își amintea, altcineva, în 2001 (Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, În căutarea comunismului pierdut, p. 311). Uneori, dascălii se revoltau, nemulțumirile lor rămânând și în amintirile unei simple femei de serviciu: "mai ales ăi de română, că [...] făceau analiză gramaticală pe texte din ălea, Partidul înflorește țara [...]. Se punea întrebarea: Cine înflorește țara ? și răspunsul corect era: Partidul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ce chip, din cele mai îndepărtate vremi, poeții cu suflet ales au știut să se facă de folos semenilor lor. Poetul e dator să ascundă răul, nu să-l scoată la vedere ori să-l dea ca pildă. Ceea ce e dascălul pentru copii e poetul pentru cei vârstnici"), și, ajunși în acest punct, ni se pare necesar să amintim sarcastica observație făcută de D.M. Pippidi: Dacă autorul Broaștelor nu cere pentru Euripide cucuta, explicația stă poate în faptul că poetul apucase
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]