4,514 matches
-
că Franța e cea mai democratică țară din lume, nu pentru Revoluția de la 1789 sau Comuna din Paris, ci pentru faptul că produce peste 200 soiuri de brânzeturi?) Cu unii colegi mă mai întâlneam, în formație mai restrânsă, la un dejun sau cină "de lucru" la restaurant. Uneori, eram invitați de românii noștri din Chile, iar când luam leafa, îmi pofteam soția la un dejun "afară"! Localuri "cu ștaif" sau "de calitate" erau multe în Santiago. Favoritele mele erau "El Pavo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
200 soiuri de brânzeturi?) Cu unii colegi mă mai întâlneam, în formație mai restrânsă, la un dejun sau cină "de lucru" la restaurant. Uneori, eram invitați de românii noștri din Chile, iar când luam leafa, îmi pofteam soția la un dejun "afară"! Localuri "cu ștaif" sau "de calitate" erau multe în Santiago. Favoritele mele erau "El Pavo", cu bucătărie internațională, "Canta Gallo" și "Estancia", cu bucătărie chiliană, și "Rapa-Nui", cu bucătărie din Insula Paștelui (aici, farfuriile, paharele, tacâmurile erau din scoici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Avenida Peru, pe malul Oceanului, o vizită la Cazinoul inaugurat în 1930 sau o plimbare în mașină prin pitoreștile localități vecine La Salinas, Renaca, Cochoa sau Concon, cu opriri pentru a vizita nenumăratele barăci cu produse artizanale sau pentru un dejun sau cină în pitoreștile restaurante, sunt doar câteva oferte tentante. Viña del Mar organizează în fiecare an un cunoscut Festival internațional de muzică ușoară, la una din ediții frumoasa noastră compatrioată Janina Matei obținând "premiul publicului" (pe bună dreptate, al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și români. La suirea în avion ne-a întâmpinat un impozant steward mulatru, îmbrăcat în livrea, care ne-a oferit câte o cupă de șampanie, prezentată pe un platou de argint. A fost o "decolare" de clasă, urmată de un dejun de 5 stele cu caviar, somon fumé, cremă de sparanghel, stroganoff, acompaniate de excelente vinuri și... am adormit. Nu știu cât timp a trecut, dar la un moment dat, trezindu-mă, am tras puțin perdeaua pentru a privi "afară". Ce-am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ecran să aflu pe unde mai suntem eram pe undeva pe coastele Saharei, tot la 10000 de metri altitudine, așa că mi-am spus că ori un ocean de ape ori unul de nisip cam tot aia e! A venit micul dejun și au apărut și coastele Spaniei. După aterizare, am plecat în căutarea reprezentantului din aeroport al companiei Varig. L-am găsit înconjurat de un grup de concetățeni negri, albi și mulatri, care păreau toți, nu știu din ce motiv, negri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
românilor, pe cunoscutul grafician Eugen Mihăiescu, colaborator al cotidianului de reputație internațională "New York Times", care, revenit în țară, a făcut carieră ca diplomat și parlamentar, și pe V. Ripoșanu, distins jurist. De acesta mă leagă o amintire specială luând un dejun împreună, avea să ne povestească faptul că în decembrie 1947 era însărcinat cu afaceri al ambasadei României la Washington și, ascultând la 30 decembrie la radio declarația de abdicare a Regelui, a redactat imediat o telegramă către Ministerul Afacerilor Externe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
oboseală, așa că, după ce am fost conduși în apartamentul rezervat, după o baie prelungită, am căzut secerați, fără să mai gustăm din bunătățile pregătite de amabilele noastre gazde. A doua zi dimineață, soția și cu mine am fost oaspeți la micul dejun ai ambasadorului și soției sale. Îl cunoșteam pe ambasadorul Marin Iliescu de la deplasarea mea în Brazilia în 1991. Era un diplomat cu experiență, anterior fiind ambasador în Angola și Portugalia. Am discutat despre călătorie, despre instalarea noastră la Rio, despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a Secretarului pentru Cultură, am acordat interviuri în dreapta și stânga și în încheiere, după numeroase felicitări și strângeri de mână, nu mai știam, soția și cu mine, cui să-i mai zâmbim și cui să-i confirmăm invitațiile la vizite, dejunuri și cine. (Îmi vine să zâmbesc "acru " la acest capitol, nu datorită minunaților noștri concetățeni, ci din alt motiv. În anii aceia, baremul meu de hotel era de 30 de dolari pe noapte, egal cu al șoferului, așa că descindeam la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
programul acestora la Rio am precizat unele lucruri la capitolul "Relații bilaterale economice"). Discuțiile au fost foarte fructuoase și amabile, la despărțire Președintele cariocan invitându-l pe domnul Nicolae Văcăroiu și pe cei 8 miniștri a doua zi la un dejun. La lansarea invitației, ministrul Comerțului, care stătea lângă mine, mă întreabă: "Și cu oamenii de afaceri ce facem?". Brazilianul și-a dat seama că a intervenit ceva, m-a întrebat despre ce este vorba, i-am răspuns că se căutau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ceva, m-a întrebat despre ce este vorba, i-am răspuns că se căutau niște soluții pentru restul delegației și, spre surprinderea tuturor, cu un zâmbet încântător, Președintele a spus: Atunci, îi invit pe toți!". Și așa a fost un dejun oficial pentru 120 de persoane! Cred că numai în Brazilia se poate întâmpla așa ceva! Purtasem anterior vizitei o corespondență cu MAE, Ministerul Culturii și Ministerul Învățământului pentru concretizarea unor propuneri ale mele: semnarea unui Acord de colaborare cu Universitatea Federală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pentru amatorii de plajă, înot, pescuit, pescuit submarin, surf și excursii, ca și pentru gurmanzii în căutare de preparate din pește și fructe de mare. După un scurt popas în portul Abraao și "marketingul" de rigoare, am făcut cale întoarsă, dejunul fiindu-ne oferit la bordul navei. Și ce dejun! Tot ce putea dărui mai apetisant, mai proaspăt și îmbietor generosul ocean, de la langostine și stridii, la dorade și calamar, totul acompaniat de sucuri exotice și de naționala caipirinha. Drumul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și excursii, ca și pentru gurmanzii în căutare de preparate din pește și fructe de mare. După un scurt popas în portul Abraao și "marketingul" de rigoare, am făcut cale întoarsă, dejunul fiindu-ne oferit la bordul navei. Și ce dejun! Tot ce putea dărui mai apetisant, mai proaspăt și îmbietor generosul ocean, de la langostine și stridii, la dorade și calamar, totul acompaniat de sucuri exotice și de naționala caipirinha. Drumul și la dus și la întors ne-a fost "condimentat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care Fundația Culturală Prof. Mota își aduce "contribuția modestă"! A doua zi au început surprizele! Ne-am trezit cu greu și ni s-a părut că deschidem ochii în sunetele unei melodii cunoscute. Era "Rapsodia întâia" de Enescu! După micul dejun, Profesorul ne-a prezentat casa o bibliotecă în rafturile căreia odihneau nu mai puțin de 8000 de volume românești sau despre România, apărute în Europa, America de Nord și de Sud, Australia, plus o impresionantă colecție de ziare și reviste cu articole
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ambasadă, după "cazare", a urmat o scurtă întâlnire pentru prezentarea "colectivului" format, în afara șefului misiunii, dintr-un consilier economic și un administrator-șofer cu soția, secretară-contabilă. După acest moment protocolar, a urmat un altul, "amical", fiind invitat cu soția la un dejun de către ambasador și consoarta sa. Eram osteniți după un drum atât de lung, așa că doream ca meniul să nu fie prea bogat, pentru a ne putea retrage. De a doua zi, întrucât ambasadorul își începuse deja "vizitele de rămas bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Mare, și tot n-ar fi avut nici o șansă. Colac peste pupăză, săracul Hamlet era răcit cobză și pledoaria sa era întrerupta la fiecare minut de un strănut sau o batistă dusă la nas (l-am avut invitat la un dejun la ambasadă, soția l-a oblojit cu de toate, dar...). To be or not to be? Not to be n-a fost să fie. La numărarea susținerilor la Paris, Caramitru nu avea să obțină nici un vot. Avea să câștige reprezentantul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
șef al Departamentului de Urgențe Medicale, profesor universitar, șefă a Departamentului de Toxicologie. La încheierea festivității, i-am oferit florile, am felicitat-o și am ciocnit o cupă de șampanie. I-am transmis peste o săptămână o invitație la un dejun la Sheraton și cu acest prilej am discutat mai multe, inclusiv despre Maramureș și Moisei. M-am bucurat că România poate să dea și academiciene "adevărate", nu numai false specialiste în polimeri, așa că am propus Fundației Culturale Române, cu al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
tot, cu aleile de uriași palmieri imperiali ce te invită la plimbare, cu parfumul sutelor de leandri înfloriți sau cu spectacolul fascinat al grădinilor cu tufe de hortensii înalte cât casa și cu flori de dimensiunile unui sombrero mexican. Un dejun cu fructe de mare și pește poate fi servit oriunde la Punta del Este, dar merită să te bucuri de el și de peisajul încântător 30 de kilometri mai spre est, în satul de pescari Jose Ignacio. Clădit între laguna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a fost primit, la finalul discuțiilor, de către Didier Opertti, ministrul relațiilor externe. Deși am insistat, W. Ehlers n-a fost primit de ministrul român de externe, cu toate că reciprocitatea și uzanțele protocolare o impuneau. Păcat! Întors la Montevideo, am oferit un dejun la Sheraton domnului W. Ehlers și directorilor care contribuiseră la finalizarea documentelor semnate și la concretizarea vizitei. La sfârșit de an, atât Uruguayul, cât și România aveau programate alegeri parlamentare și prezidențiale. Alegerile din Uruguay aveau să dea câștig de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
te poate obseda, Îl constituie Înmormântarea, bocetele și somnul de veci sub zidurile Ierusalimului, așteptând ca trompetele s) sune, anunțând venirea lui Mesia. Câteva g)ini ale arabilor scurm) În praf și ciugulesc. Nici unul dintre ou)le servite la micul dejun nu a sc)pat de atingerea morții. Grupuri de fete americane coboar) dealul Îmbr)câte În blugi, cu puloverele legate În jurul mijlocului. Deasupra, În partea stâng), un cimitir islamic. Marea Poart) de Aur, care se va deschide la venirea Mântuitorului
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
mârâie și forn)ie când i te adresezi direct. „Cânt)” și ea odat) cu casetofonul. Soții Auerbach sunt mândri de acest schel)l)it muzical. Dimineaț) ascult)m știrile În ebraic) și apoi din nou la BBC. Lu)m micul dejun obișnuit În Israel - ou) pr)jite, felii de brânz), castraveți, m)sline, ceap) verde, roșii și puțin peste s)rât. Pâinea se pr)jește pe o sob) cu petrol lampant. Câinii au Înv)țâț cum s) între său s) ias
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Pe biroul aglomerat se afl) o fotografie Înr)maț) a fiului s)u decedat, cu o barb) mic), la fel ca a lui John, zâmbind cu aceeași c)ldur) ca si țâț)l s)u. Ne plimb)m, dup) micul dejun, prin livezile de citrice, luând-o cu noi pe Mississippi (rareori pleac) John f)r) ea); p)mântul se menține f)râmicios și moale printre pomi, frunzele sunt lucioase, solul Însuși fiind Înmiresmat. Numeroși pomi Inc) plini de roade au
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
halucinant de interesant. Nu mai știam unde sunt, nici unde voiam să merg, dar nu avea importanță, totul era minunat. Pe la cinci și jumătate dimineața (mi s-a spus mai târziu), primii actori din grup care se Îndreptau spre micul dejun m-au văzut mergând cu Încetinitorul ca Într-un spectacol de Bob Wilson, zâmbindu-le vag, și atunci și-au dat seama ce era cu mine. Din acea zi, m-am lecuit să mă mai mândresc cu imunitatea mea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
șerpuitor. În timpul verii, trăsura lui era văzută aproape zilnic, la ora prânzului, traversând podul și gonind apoi spre casa noastră, pe lângă un gard viu din puieți de brad. Când aveam opt sau nouă ani, mă lua Întotdeauna pe genunchi după dejun și (În timp ce doi valeți tineri strângeau masa În sufrageria acum goală) mă mângâia, scoțând tot felul de sunete prin care-și exprima dragostea și eu mă rușinam pentru unchiul meu față de servitori și răsuflam ușurat când Îl chema tata pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și el). „L’air transparent fait monter de la plaine...“, cânta el cu o voce Înaltă de tenor, așezat la pianul alb din casa de la țară - și dacă se Întâmpla ca În clipa aceea să mă grăbesc s-ajung acasă la dejun, alergând prin crângul alăturat (curând după ce văzusem pălăria lui de pai și bustul Înveșmântat În catifea neagră al chipeșului lui vizitiu, Într-un profil asirian, cu brațele Întinse, acoperite cu mâneci stacojii, trecând rapid de-a lungul gardului viu ce
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
meu Ivan de Peterson, pe țărmul Adriaticii (numele ei era ori „Neptun“, ori „Apollo“ - Îi pot identifica și acum turnul crem, cu creneluri, În fotografiile vechi făcute În Abbazia), având pe atunci cinci ani și visând În patul meu, după dejun, mă Întorceam pe burtă și, cu multă grijă, cu tandrețe și disperare, Într-o manieră artistică minuțioasă, greu de Împăcat cu numărul ridicol de mic al verilor care trecuseră, pentru a alcătui imaginea inexplicabil nostalgică a „căminului“ (pe care nu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]