6,141 matches
-
apa era adâncă și făcea vârtejuri amețitoare. Privindu-i, nu mă puteam abține, recunosc, să nu fiu mulțumit că eram tânăr. Așa e omul; caută mereu să se consoleze și să-și dea curaj, cu ochii la defectele altora; e destul să-l vadă pe altul mai nenorocit decât este el însuși ca să spună că, totuși, viața n-a fost ingrată cu sine. Dar nu-i desconsideram pentru bătrânețea lor. Cu excepția Mopsului, la început mi-au fost chiar simpatici și mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
voci care au cerut insistent să se dea foc hârțoagelor, pentru ca să nu mai tenteze pe nimeni și să nu existe pericolul ca într-o zi un intrus să-și vâre nasul în tainele celorlalți și să-i terorizeze după aceea. Destul că știa Arhivarul. Mai bine se transforma totul în cenușă, în scrum și astfel dispărea orice pericol. Dar alții s-au împotrivit și au rugat să nu se dea totuși foc arhivei. "Poate că într-o zi..." Nu prea știau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ianuarie Iar a venit fratele Augustei cu reproșuri. L-am dat afară. Nu e nimeni vinovat când îi miroase gura. Vinovat e când, știind asta, nu se ascunde și iese în lume. 30 ianuarie E foarte simplu să minți. E destul să spui: Nu regret nimic, nu mă doare nimic, nu-mi lipsește nimic, mă culc liniștit, a trecut de 11 noaptea". E foarte simplu. Hai, curaj! Pe dracu. 1 februarie Totul e să reușești să fii cât de cât nesimțit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
povesti cuiva ce se întîmplă nu m-ar crede. Sau m-ar disprețui. Poate și merit. 25 mai N-am plecat la salină. Deocamdată. Dorm noaptea la dispensar. Ai mei nu știu nimic și nici nu vreau să le spun. Destul că lor le datorez această "fericire". Dealtfel, dacă n-ar fi spaima pe care mi-o dau crizele de astm nici nu mi-ar păsa. Mi-aș vedea de meserie și atât. 29 mai Nu mai pot să rămân mult
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
plătit a doua oară pierzând dragostea. Am plătit a treia oară pierzând onoarea. Nu mai am de pierdut decât viața speriată din mine. Mi se învîrtesc toate prin cap, amintiri, spaime, speranțe. În același vârtej. Uneori îmi vine să zbier. Destul! Am plătit destul. Sau poate că nu plătim niciodată destul? Apoi îmi vine să-mi plâng de milă. Dar îmi e rușine de doctorul B. Nu vreau să mă vadă așa. Comportîndu-mă ca un... Sânt doctor, totuși. Și, culmea, psihiatru
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
oară pierzând dragostea. Am plătit a treia oară pierzând onoarea. Nu mai am de pierdut decât viața speriată din mine. Mi se învîrtesc toate prin cap, amintiri, spaime, speranțe. În același vârtej. Uneori îmi vine să zbier. Destul! Am plătit destul. Sau poate că nu plătim niciodată destul? Apoi îmi vine să-mi plâng de milă. Dar îmi e rușine de doctorul B. Nu vreau să mă vadă așa. Comportîndu-mă ca un... Sânt doctor, totuși. Și, culmea, psihiatru. Ar trebui să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
oară pierzând onoarea. Nu mai am de pierdut decât viața speriată din mine. Mi se învîrtesc toate prin cap, amintiri, spaime, speranțe. În același vârtej. Uneori îmi vine să zbier. Destul! Am plătit destul. Sau poate că nu plătim niciodată destul? Apoi îmi vine să-mi plâng de milă. Dar îmi e rușine de doctorul B. Nu vreau să mă vadă așa. Comportîndu-mă ca un... Sânt doctor, totuși. Și, culmea, psihiatru. Ar trebui să încerc să fac ceva nou. De pildă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mod dramatic putința de a iubi, de a mă atașa profund, serios, fără scopuri egoiste, de ceva. Încât n-am reușit decât să devin sclavul și marioneta vanității mele. Aș fi fericit dacă aș putea spune ca alții "am iubit destul, acum mă odihnesc". Eu sânt dintre cei jalnici care n-au iubit nimic. De asta cine să mă ierte? Și cu ce rezultat? Schimbă ceva iertarea? Din păcate, foarte rar am avut cinstea să mă judec la rece. La o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să evit acest reproș. Așa este. Nu m-a interesat niciodată cu adevărat sensul universului și, ca să fiu sincer până la capăt, îmi vine greu să cred că eu reprezint singura greșeală din acest univers. Dacă ar fi așa, ar fi destul să mă sinucid oricum pentru a deveni un erou, redând lumii armonia pe care eu am tulburat-o, o clipă, prin apariția mea. Cum bănuiesc însă că și după moartea mea vor mai exista erori, o sinucidere stupidă n-ar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Nici măcar lui Siminel, care se ferea cu grijă să răcească, nu-i era frică de moarte. Îmi zisese într-o zi: "Nu, domnule, eu nu mă tem. Vină când va dori. Ușa e deschisă, nu trebuie nici măcar să bată. E destul s-o împingă și să-mi spună: "Bună ziua, domnule"... asta-i singura condiție pe -care i-o pun, să mi se adreseze politicos... "am venit să vă poftesc cu mine". Poate că tot din politețe o voi întreba "unde?", fără
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a fost acceptată de tribunal. Cine ar fi îndrăznit să nu condamne un mort când un papă viu dorea. asta? Călugărul făcu o pauză de efect, după care își reluă relatarea. ― Papei Ștefan i s-a părut că nu depusesem destul zel și m-a bănuit că aș fi avut simpatii ascunse pentru mort, de aceea păstrasem o scandaloasă decență în proces. În ultimul moment, ca reținerea mea să nu fie rău interpretată, m-am repezit să-i ajut pe cei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Emilia îmi spusese într-o seară: "Orice femeie vrea să fie mințită. Dar frumos dacă se poate". Săraca Emilia. Nici nu bănuia cât de mult, în bine și în rău, va conta mai târziu sfatul ei pentru mine. A fost destul să observ pe masa la care lucra Laura fotografia cu pricina; imediat m-am lăudat că am făcut și eu școala de pilotaj; că am fost chiar pilot de linie și chiar un pilot excelent. Minciuna nu era în întregime
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
era teamă deloc. Eu știu bine că n-aveți viață proprie. Nu vă pot alunga, dar sînteți nevoiți să faceți ceea ce fac eu. Trebuie să mă imitați orbește. Sânt stăpânul vostru. Și nici măcar nu e nevoie să vă poruncesc. E destul să fac ceea ce vreau să faceți voi." Deodată, însă, în plină euforie se strecoară un fior de teamă. Mulțimea care te împresoară, care nu te pierde o clipă din ochi, te studiază, te încîntă și, totuși, te sperie. Încerci să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
îmi spusese odată că i-ar fi plăcut să voiajeze prin lume până și într-un cărucior de infirm. Am râs și eu. ― Nici un abuz? Asta, dragă Dinule, nu e pentru un om ca mine. Știi doar. Ceea ce nu e destul nu e nimic. 26 Într-o seară, tocmai când ieșeam pe ușă, m-am lovit de Moașa. Bine dispusă și aproape împungîndu-mă cu sânii ei triumfali. ― Ce faci, domnule sculptor, pleci? mă întrebă ea veselă. Te grăbești? ― Nu, doamnă... M-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
smuls halatul ca s-o lase goală. Fiecare trăgea de ce putea. Laura se zbătea, se lupta cu ei, l-a mușcat pe Nelson de mână, l-a zgâriat pe Dominic și a țipat cerând ajutor. "Taci, putoare, a scrâșnit Mopsul. Destul te-ai... cu alții. Acum mai... și cu noi". Filip a smuls o mână de iarbă, i-a vârât iarba în gură și i-a strigat lui Leon: "Așează-i, mă, palma pe gură". Dominic și Mopsul o țineau de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
scăpa din aceasta istorie, voi fi cât se poate de fericit. Pur și simplu, sunt lucruri pe care funcția mi le interzice. Celălalt scutura capul cu nerăbdare. ― Da, n-am dreptate să mă supăr. Și v-am răpit și așa destul timp. Rieux i-a cerut să-l țină ia curent cu demersurile sale și să nu-i păstreze pică. Există, desigur, un teren pe care ei se puteau întâlni. Rambert părea deodată nedumerit: ― Și eu cred asta, spune el, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dar pe un ton acuzator: Da, a sosit ceasul să meditați. Ați crezut că e de ajuns să-l vizitați pe Dumnezeu duminica pentru a fi liberi în restul zilelor. V-ați gândit că prin câteva îngenuncheri îl plătiți prea destul pentru nepăsarea voastră criminală. Dar Dumnezeu nu este călduț. Astfel de întâlniri rare cu el nu ajung iubirii lui mistuitoare. El vrea să vă vadă mai mult timp, este felul lui de a vă iubi și, la drept vorbind, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Merge repede, hai ? Are dreptate părintele, o merităm". A doua zi Tarrou venise din nou fără să anunțe. Dacă e să te iei după carnetele lui, bătrânul astmatic, de meserie negustor de mărunțișuri, considerase la cincizeci de ani că muncise destul. Se culcase și de atunci nu se mai sculase. Astmul lui se împăcase totuși cu statul în picioare. O mică rentă îl dusese până la cei șaptezeci și cinci de ani pe care îi purta cu vioiciune. Nu putea suferi să vadă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
un oraș închis în el însuși, unde nimic nu putea să rămână secret, nimeni nu se înșela asupra "exemplului" dat de comunitate. Și pentru a avea o idee exactă a calmului și a sângelui rece despre care era vorba, era destul să intri într-un loc de carantină sau într-una din taberele de izolare care fuseseră organizate de administrație. Întâmplarea face că naratorul, ocupat fiind în altă parte, nu le-a cunoscut. Și de aceea el nu poate cita aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
spele de toate crimele pe acest mare maestru al crimei? Pe ce bază, pe ce considerente? Care ar fi rațiunea acestei reabilitări? Ce vor ei? Să ne întoarcem la acele apocaliptice vremuri cu tot cortegiul de suferințe? N-a fost destul prin ce au trecut câteva generații? N-a fost destul oceanul de sânge care strigă din morminte necunoscute o dreaptă răzbunare? Până când nostalgicilor veți agita și veți neliniști lumea cu vechea Stafie a comunismului? Destul! Opriți-vă! și vedeți-vă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Pe ce bază, pe ce considerente? Care ar fi rațiunea acestei reabilitări? Ce vor ei? Să ne întoarcem la acele apocaliptice vremuri cu tot cortegiul de suferințe? N-a fost destul prin ce au trecut câteva generații? N-a fost destul oceanul de sânge care strigă din morminte necunoscute o dreaptă răzbunare? Până când nostalgicilor veți agita și veți neliniști lumea cu vechea Stafie a comunismului? Destul! Opriți-vă! și vedeți-vă de ale voastre monstruoase crime la care cu siguranță ați
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de suferințe? N-a fost destul prin ce au trecut câteva generații? N-a fost destul oceanul de sânge care strigă din morminte necunoscute o dreaptă răzbunare? Până când nostalgicilor veți agita și veți neliniști lumea cu vechea Stafie a comunismului? Destul! Opriți-vă! și vedeți-vă de ale voastre monstruoase crime la care cu siguranță ați participat și pregătiți-vă să dați socoteală în fața Istoriei și a Dreptății divine! Locul vostru este la lada de gunoi a Istoriei, nu să manifestați
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
consemna ca prizonieri proprii. Mai mult încă, orice obiect oricât de neînsemnat care se găsea în bagajele armatei române era confiscat de ei și trecute în beneficiu propriu. în anumite momente cruciale ale situațiilor de război sovieticii procedau atipic. E destul să menționez Răscoala armată a Ghetoului din Varșovia produsă în momentul asedierii sovietice a Varșoviei când, în loc să continue acțiunea armată începută, a fost oprită, lăsându-i pe hitleriști să i lichideze pe răsculați și apoi să-și vadă de planurile
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
chestiune de viață și de moarte. Probabil că aducerea în discuție a unui astfel de lucru o să pară nebunească. Pe de altă parte... Era prea târziu. Miller se ridica de pe scaun. —Bine, oameni buni, cred că am avut parte de destul Oliver Stone pentru o singură întâlnire. Domnule secretar, vom continua să împingem discuțiile unde ne convine ca și cum nici unul din celelalte evenimente nu ar fi avut loc. Sunteți de acord? Sigur că da. Și să vă las pe dumneavoastră să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
șiragului. Nu era singura piesă din aur - mai era și un pudel din bronz în miniatură -, dar era cea mai valoroasă. O foiță simplă de aur, delicată și bine gravată. Dar trebuia să te uiți, iar Jaafar și-a petrecut destul timp în preajma lucrurilor prețioase pentru a-și da seama că cel mai important era contextul. Dacă s-ar fi aflat într-un muzeu, așezat pe o pernă, departe de pietricele și capacele de sticle, atunci poate că s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]