18,606 matches
-
periferii bucureștene - tranșant deosebite de imagini similare din scrierile lui Cezar Petrescu (Aurul negru) sau George Mihail Zamfirescu (Maidanul cu dragoste) și chiar de reportajele nude ale unui F. Brunea-Fox. Din această viziune gigantescă și animistă, dar și în intenția detașării de zbaterile întunecate ale omenirii în preajma războiului (Inscripție), a întoarcerii la natura esențelor, B. creează capodopera sa, carte unică în literatura noastră - Cartea Oltului, subintitulată la ediția din 1976 „Statuia unui râu”. Amintind oarecum de cartea civilizației Nilului scrisă de
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
a anilor ’90, Marii fericiți (Prorocul) (2000) este animat - pe fundalul contrastelor dintre capitala levantină și Timișoara cosmopolită, cu nostalgii central-europene - de tensiunea înfruntării unor personaje cu soluții existențiale diferite: tatăl, care a optat pentru retragerea din lume, contemplată cu detașare, dar și cu melancolie, și fiul, mânat de dorința de putere, angajat în agresivul tumult cotidian. SCRIERI: Casa Ursei Mari, Cluj-Napoca, 1978; Reciful, Timișoara, 1979; Sărbătorile, București, 1981; Zigguratul, București, 1982; Muflonul, I-II, Timișoara, 1986-1989; Casa de pânză, Timișoara
BANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
vieții în penitenciar, dezvoltând un comportament versatil: „Eu sunt bătrână și fără carte... o să hotărască alții... ce e bine și rău...”. Încheie: ,,Mamă, am trăit cu un câine turbat... cred că și-a meritat soarta...”. Profilul psihologic: - oscilează între rezervare, detașare, distanță, rigiditate și deschidere, căldură, cooperare, cu o ușoară înclinare spre al doilea aspect; - inteligență de nivel scăzut, concentrată spre aspectul practic; - emotivă, tulburată, versatilă; - modestă, cedează ușor, docilă, se acomodează ușor; - așezată , tăcută, serioasă; - oportunistă, se eschivează de la respectarea
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
asemănătoare cu cei care au frecventat doar întâlnirile AA (Finney, Lesar, Moos, Timko, 2000). Al-Anon este o organizație ce s-a născut odată cu AA, dar pentru ajutorarea partenerului de viață, în special a soției alcoolicului (Twerski, 1981). Această abordare încurajează detașarea față de soțul alcoolic, considerând că fiecare persoană trebuie să suporte consecințele propriilor acțiuni (McWilliams, 1978). Astfel, organizația Al-Anon își concentrează eforturile asupra partenerilor persoanelor care consumă alcool, ajutându-le să facă față depresiei și anxietății cu care se confruntă și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
cu experiențe similare. Filosofia programului descurajează divorțul, prezentând o serie de alternative pentru o „existență satisfăcătoare” (Wiseman, 1991, p. 197). De asemenea, membrii organizației învață faptul că doar persoana alcoolică poate să inițieze o schimbare a comportamentului și, în consecință, detașarea față de partener și preocuparea pentru propria viață este singura opțiune viabilă (Gorman, Rooney, 1979, pp. 1030-1038). O organizație ce funcționează în paralel cu Al-Anon, este Al-Ateen. Aceasta aplică aceeleași prinicipii persoanelor sub 20 de ani care au unul sau ambii
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
socială, economică, sexuală Categorii ale negativității și grade de intensitate Tipul și gravitatea consecințelor asupra victimelor (omucidere, rănire etc.) Nivel de vizibilitate (fățișă, mascată) Nivel de realitate (fizică, simbolică) Nivel de intenționalitate (premeditată, întâmplătoare, accidentală) Nivel ludic (umor, ironie, amuzament, detașare) Scene de groază și oroare (tragedii) Potențialul impactului negativ al scenelor și actelor Personaje prezentate atractiv, ca autor sau victimă Utilizarea de arme (albe sau de foc) Scenarizare „realistă” a violenței Absența sancțiunii actelor de violență Evitarea suferinței și a
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
asigurărilor sociale sau din fondurile angajatorului și care se plătesc direct de acesta, potrivit prezentei legi; b) drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractelor individuale de muncă sau al încetării calității de membru cooperator; c) diurnele de deplasare, detașare și indemnizațiile de transfer, drepturile de autor; d) sumele obținute în baza unei convenții civile de prestări de servicii sau executări de lucrări de către persoane care au încheiate contracte individuale de muncă; e) sumele reprezentând participarea salariaților la profit; f
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
cazul încetării raporturilor de muncă, încetării raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici, încetării mandatului sau a calității de membru cooperator, altele decât cele acordate potrivit legii pentru perioada de preaviz; c) diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare și transfer, precum și drepturile de autor; d) sumele reprezentând participarea salariaților la profit; e) premii și alte drepturi exceptate prin legi speciale. (2) Sumele asupra cărora nu se datorează contribuția de asigurări sociale, prevăzute la alin. (1), lit. b)-e
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
C. Scânteie (la romanul lui C. I. A. Nottara, Suflete obosite, și la Bertha de C. Cantilli), la care s-ar mai putea adăuga un articol al aceluiași V. Stroe, intitulat Scriitorii tineri și „Sămănătorul”, nu reușesc să atenueze impresia de detașare în raport cu actualitatea. Revista are meritul de a fi contribuit la formarea unei atmosfere de obiectivitate și, mai ales, la încurajarea constantă a unor tineri scriitori aflați la începutul carierei literare (M. Sadoveanu, I. Minulescu, M. Codreanu). R.Z.
CARMEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286115_a_287444]
-
Băieșu). Repere bibliografice: George Munteanu, Matei Călinescu, „Titanul și geniul în poezia lui Eminescu”, CNT, 1964, 45; Regman, Cărți, 100-104; Felea, Reflexii, 13-135, 18-186; Dimisianu, Prozatori, 12-126; Cesereanu, Ipostaze, 200-209; Dan Laurențiu, Matei Călinescu, „Versuri”, LCF, 1970, 9; Dan Laurențiu, Detașare și eleganță, ARG, 1970, 7; Al. Călinescu, Conceptul modern de poezie, CL, 1970, 3; Ov. S. Crohmălniceanu, „Eseuri despre literatura modernă”, RL, 1970, 46; Bugariu, Incursiuni, 138-141; Manolescu, Poezia, 68-70, 237-245; Negoițescu, Lampa, 219-224; Ciobanu, Panoramic, 302-305; Vlad, Convergențe, 44
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
inconștiente îi este specific, iar eroii săi replică prompt, instinctual aproape, dintr-un activism funciar: „Cine se gândește se ofilește” (A patra). Alteori personajul acceptă viața ca pe o fericire edenică (Onu). Se întâmplă ca vreunul să manifeste și oarecare detașare (Melentea), dar aceasta este doar un paravan, dincolo de care se ascund o dramă neguroasă, o deznădejde încruntată. Prea puțin creștin, în fond, A. definește „păcatul” ca „împietrirea inimii” (Nemângâiat), adică un soi de reprimare a vieții. De aceea, eroina din
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
mai izbutită, curgând mai liber. Scriitorului îi convin „ceasurile de seară”, care trezesc întrebări despre „taina vieții”. Contrastul este vizibil, între lumină și întuneric, între viață și moarte. Crepusculul generează întrebări fundamentale, precum recluziunea monahală. Nocturnul produce o stare de detașare spirituală, însă mereu supravegheată. Prăpastia, golul înnegurat devin un simbol etic, al absorbției în nefericire. Scriitorul are o concepție sumbră despre existență, fără a intra totuși în opoziție radicală cu meliorismul creștin, căci, după el, geneza vieții este durerea. În
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
și sudoare ale creștinilor care fuseseră închiși acolo înaintea lui i se părea cu neputință de respirat. Din ziua trecută tot cântărea șansele de a fi eliberat contra șanselor de a fi osândit. Lua în considerare cele două posibilități cu detașare, ca un negustor ce pune în balanță două talere cu praf de aur să vadă care din ele e mai greu. În caz că ar fi cruțat, aceasta s-ar datora faptului că le mai era încă de trebuință cârmuitorilor acestei țări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
orășel, Huși, Jud. Vaslui, la Școala Generală Nr. 1, pentru a face naveta, săptămânal, la Iași, dorind cu orice preț să continue colaborarea cu Radio, cel puțin pentru emisiunea „Actualitatea sportivă”. I s-a înlesnit o apropiere de Iași prin detașarea la Școala Gimnazială Nr. 2 Vaslui, „logodindu-se” cu locurile și cu cea care urma să-i fie soție, Elena, în 1978. Deși a nutrit mereu speranțe să facă din pasiune o profesie, Vasluiul l-a adoptat definitiv titularizându-se
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Filigran, de pildă, rămas probabil în manuscris. Lecturat de mine, în urmă cu mai bine de un deceniu, textul acelei ample narațiuni relevă în autorul ei un observator atent al cadrului social transfigurat, adică omul care știa să accepte, cu detașarea înțeleptului, lunecarea iritantă a mizerabilului în sublim. Cât privește ediția de acum, a cărții intitulată, duios, Sorin și Sorina (prenumele minunaților săi copii) - este o culegere de schițe și povestiri, al căror univers exaltă actul pur al vieții. Destinată copiilor
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și se putea conviețui mult mai ușor cu el decât cu oricare dintre iubiții care intraseră și ieșiseră din viața ei de când se despărțise de Harry, În urmă cu șase ani. Termenul folosit de ei fusese, de fapt, „perioadă de detașare“. Nu-i puseseră capăt oficial. Oare ar fi putut să se Împace cu el? Nu, nu, nu, nu, protestă ea un pic cam mult. Saskia alesese doi câini care aveau, fără Îndoială, nasurile de cel mai bun calibru din branșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fost?» și răspundeam: «Sunt bine.» Profesoara și-a făcut griji pentru mine, dar am impresia că prietenii mei erau mai interesați de faptul că numele meu apăruse la televizor.“ Mama: „Copilul ăsta e așa de calm, privește orice lucru cu detașare. Nu se impacientează. E nechibzuit din partea mea să spun asta, dar, după accident, rudele ne-au dat destul de mulți bani pentru spitalizare zicând: «Trebuie să vă fie greu!». Pentru el asta a fost mai important. Banii aceia au devenit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
propriul eu. Dacă îl pierzi, devii insensibil la crime sau terorism. Până la urmă, Aum i-a făcut să renunțe la propriul eu și să urmeze întocmai ceea ce li se ordona, dar nu i-a ajutat să-și găsescă drumul spre detașarea de dorințele lumești. Cu alte cuvinte, cei care se dădeau salvatori erau niște oameni dominați de Aum, care nu erau în căutarea adevărului. E o perversiune faptul că unii membri au renunțat la case pentru a face eforturi disperate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Dar acum nu mă interesa să o construiesc, ci voiam numai să știu: "Mă înșală sau nu?" Și în urmă, când am început să o detailez și să întrebuințez pentru asta toate mijloacele mele de obiectivare, nu înseamnă aceasta o detașare? O încercare de a mă reface, de a fi iarăși întreg și nu aruncat spre toate vînturile? Cu toate frământările zilnice, se întîmplă în mine o refacere? Și din pricina aceasta, Ioana e neîncrezătoare la jurămintele mele? Întotdeauna, toți cei ce
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o aveau toate clădirile venerabile din Coimbra. În toate acestea se regăsea pe sine și regăsea totodată, idealul pe care și-l propusese în viață: reculegerea în fața lucrurilor care durează: Biserica, Neamul, opera gândului - dezinteresarea de lucrurile efemere și frivole, detașarea de pasiunile personale, legate de o mână de pământ, întărîtate de nimicuri, alimentate de iluzii. Salazar găsea în Coimbra o icoană însuflețită și cuprinzătoare a lucrurilor care n-au moarte; el înțelesese încă din seminarul din Vizeu că omul nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ultimii ani, dar mai ales după proclamarea Republicii, îl făcea să simtă necesitatea și urgența unei asemenea activități de lămurire și întărire reciprocă. Vehemența antireligioasă a Republicii i se părea prea primejdioasă ca să-și mai îngăduie o atitudine de totală detașare față de actualitatea politică. Salazar, ca și alți tineri catolici sinceri, înțelegea că, dacă nu vor dobândi un minim de libertate religioasa, se va adeveri profeția lui Afonso Costa ca în două generații catolicismul va fi stârpit din Portugalia. "...Mă impresiona
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dintre plăceri e aceea de a fi simplu, modest, naiv, supus, prevenitor, a avea aerul că înțelegi cât mai puțin sau nimic din ceea ce nu ți se spune, dar în același timp a înțelege tot și a privi totul cu detașare și cu o liniștită ironie. Printre pisici, cunoscute prin îndelungatele lor maneje preliminarii în amor, sunt unele care, ca și oamenii lipsiți de prejudecăți întîrziate, suprimă orice preludii și merg drept la scop. Câte milioane de vorbe ai spus tu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
folosește pentru "imagine", ca și Eminescu de altfel, un cuvânt care, în acest înțeles strict, a devenit un arhaism, rămas doar cu o semnificație religioasă ori una tehnic-comportamentală (iconografie, iconoclastie, iconoscop etc.): icoană. Conotația originară era însă fertilă, acordând imaginii detașarea transcendentă față de obiectul reflectat, evidențiindu-i întoarcerea privirii: "Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate, / Vuluptuos joc de icoane și cu glasuri tremurate, / Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea" (Epigonii). PRIVITORUL. La fel ca în procesul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
homines. Ca altădată Anatole France, prin personajul său Bergeret, Ibrăileanu consideră că sinceritatea ar reprezenta pentru societate o adevărată calamitate. ("Ascunderea gândului e tot atât de trebuincioasă ca portul veșmintelor", în romanul Manechinul de nuiele, E. P. L. U" 1965, p. 279.) Masca, detașarea se impun. Scepticismul se închide... Psihologul și moralistul trebuie reabilitați prin citarea unui aforism care să probeze importanța moralității chiar pentru raportarea, adaptarea omului la adevărul realității. Legătura dintre morală și rațiune ni se pare și nouă astăzi atât de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
partenerii trebuie să se slujească unul pe celălalt. Să se înalțe, să se ajute, să se învețe, să se întărească unul pe celălalt, dar mai presus de orice să se slujească. Să-și crească copiii în cinste, cu iubire și detașare. Un copil e un oaspete în casă, trebuie să fie iubit și respectat - dar niciodată posedat, din moment ce el îi aparține lui Dumnezeu. Cât de minunat, cât de lucid, cât de frumos, de greu și, prin urmare, adevărat! Pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]