3,847 matches
-
pentru latină. Din fericire, a început cu Infernul, nu cu Paradisul, și văzând că nu cunoaște și nu găsește cuvinte latine echivalente ale noțiunilor pe care dorea să le ilustreze, a renunțat și a continuat să conceapă capodopera sa în dialectul toscan.4 Autorii asupra cărora ne îndreptăm atenția au preluat de la scriitorii latini date în ceea ce privește subiectul unor opere, dar nu și elemente de structură sau stil. Influența dantescă și cea franceză medievală 5 poate fi considerată însă majoră.6 Ambii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
preparat cu elevii schelete de animale pentru orele de științe ale naturii. A construit cu ei diferite modele de instalații tehnice. Pentru exercițiile de ortografie și gramatică, Wittgenstein a alcătuit lungi liste de cuvinte, introducând în ele și expresii din dialectul local. Pentru însușirea regulilor gramaticale, ca și la orele de matematică, obișnuia să propună un exemplu interesant și de un anumit nivel de dificultate. Pe baza acestuia, elevii trebuiau să deprindă aplicarea regulilor în alte cazuri. Îi ducea pe copii
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sfert dintre noi născuți mureau înainte de a atinge vârsta de un an și încă un sfert înainte de a atinge douăzeci de ani. De asemenea, Franța se confrunta cu o serioasă lipsă de educație a supușilor, iar cele peste treizeci de dialecte care se vorbeau în acel moment făcea practică imposibilă o eventuală încercare utopică de școlarizare a acestora. Deși reprezentanții bisericii încercau să ridice nivelul intelectual al supușilor, acest lucru era imposibil datorită barierei de netrecut care o reprezenta diferența dintre
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
care se vorbeau în acel moment făcea practică imposibilă o eventuală încercare utopică de școlarizare a acestora. Deși reprezentanții bisericii încercau să ridice nivelul intelectual al supușilor, acest lucru era imposibil datorită barierei de netrecut care o reprezenta diferența dintre dialecte. În lucrarea The Book Of The Boudoir, Lady Morgan, citând memoriile doamnei de Sevigne, povestește cum, în timpul înnăbușirii uneia dintre revoltele care izbucneau din cauza incapacității de plată a țăranilor, aceștia, o dată înfrânți, au început să strige„Mea culpa!, mea culpa
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
nivel (între straturile socioculturale ale comunității) sau de stil (între realizările expresive din actele de vorbire concre-te)49. Pentru vorbire, această limbă abstractă este un model de raportare, iar nu un moment de realizare. Limba funcțională are în vedere toate dialectele, toate stilurile funcționale și toate tipurile de discurs, dar ea nu coincide cu ele sau cu suma lor, fiindcă nici un vorbitor nu le poate actualiza simultan, limba actualizată în actele lingvistice reprezentînd o formă determinată, cunoscută în mod intuitiv de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nu se prezintă niciodată complet în texte sau în vorbire. De fapt, fiecare vorbitor cunoaște mai multe limbi funcționale, mai mult sau mai puțin complet, adică știe mai multe moduri de a vorbi în aceeași limbă istorică, fundamentate pe un dialect, pe un subdialect sau grai, pe un stil, pe un tip de discurs etc. Ca atare, limba funcțională nu se prezintă ca o realitate omogenă și este considerată astfel numai din punct de vedere teoretic. Modul de a concepe limba
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
funcționale, este dominată de tipul ce reprezintă gradul de cultivare cel mai înalt. Fenomenul este, desigur, real, dar în loc de dominare ar trebui să se considere mai degrabă o influențare și, în acest caz, limba funcțională care are la bază un dialect sau un subdialect este influențată de un aspect dialectal cu un prestigiu mai mare sau de un aspect generalizat al limbii populare, aspectul popular al limbii este influențat de cel literar, un stil funcțional al limbii literare este influențat de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
știința limbii. Pînă la apariția geografiei lingvistice însă, limba populară începe a fi privită ea însăși ca avînd o formă "ideală", unică și unitară, fără a se insista pe faptul că ea cunoaște însemnate varietăți locale, că este compusă din dialecte și graiuri. După Eugen C o ș e r i u, termenul dialect, în măsura în care se opune celui de limbă, desemnează o limbă minoră care se distinge în cadrul (sau este inclusă) unei limbi majore, care este o limbă istorică (un idiom
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
privită ea însăși ca avînd o formă "ideală", unică și unitară, fără a se insista pe faptul că ea cunoaște însemnate varietăți locale, că este compusă din dialecte și graiuri. După Eugen C o ș e r i u, termenul dialect, în măsura în care se opune celui de limbă, desemnează o limbă minoră care se distinge în cadrul (sau este inclusă) unei limbi majore, care este o limbă istorică (un idiom)150. Din această perspectivă, o limbă istorică nu se concepe în mod obișnuit
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
variantei populare sînt legate de varietatea în spațiu, de varietatea sintopică, fiindcă această variantă este caracterizată prin structuri simultane idiolectale și, în acest caz, norma limbii se diversifică regional și funcționează în virtutea unor tradiții locale. Raportul dintre limba literară și dialecte nu a fost însă întotdeauna același în cazul idiomurilor europene. În epoca feudală, vorbirea populară caracteriza întreaga populație a unei regiuni, indiferent de statutul social al vorbitorilor. Dacă exista și un aspect literar al regiunii respective, acesta, atît în scris
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în cazul idiomurilor europene. În epoca feudală, vorbirea populară caracteriza întreaga populație a unei regiuni, indiferent de statutul social al vorbitorilor. Dacă exista și un aspect literar al regiunii respective, acesta, atît în scris, cît și în vorbire, corespundea unui dialect și era folosit (numai) în regiunea în care se vorbea dialectul. Din acest motiv, fiecare dialect putea avea o formă literară, iar limba literară în ansamblu era o sumă de dialecte (sau de variante) literare locale. Situația s-a schimbat
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
populație a unei regiuni, indiferent de statutul social al vorbitorilor. Dacă exista și un aspect literar al regiunii respective, acesta, atît în scris, cît și în vorbire, corespundea unui dialect și era folosit (numai) în regiunea în care se vorbea dialectul. Din acest motiv, fiecare dialect putea avea o formă literară, iar limba literară în ansamblu era o sumă de dialecte (sau de variante) literare locale. Situația s-a schimbat radical în epoca modernă, cînd dialectul a rămas numai o diviziune
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de statutul social al vorbitorilor. Dacă exista și un aspect literar al regiunii respective, acesta, atît în scris, cît și în vorbire, corespundea unui dialect și era folosit (numai) în regiunea în care se vorbea dialectul. Din acest motiv, fiecare dialect putea avea o formă literară, iar limba literară în ansamblu era o sumă de dialecte (sau de variante) literare locale. Situația s-a schimbat radical în epoca modernă, cînd dialectul a rămas numai o diviziune teritorială a limbii populare, dar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
atît în scris, cît și în vorbire, corespundea unui dialect și era folosit (numai) în regiunea în care se vorbea dialectul. Din acest motiv, fiecare dialect putea avea o formă literară, iar limba literară în ansamblu era o sumă de dialecte (sau de variante) literare locale. Situația s-a schimbat radical în epoca modernă, cînd dialectul a rămas numai o diviziune teritorială a limbii populare, dar nu și a limbii literare. Acum aspectul literar al limbii suspendă varietatea de acest tip
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
regiunea în care se vorbea dialectul. Din acest motiv, fiecare dialect putea avea o formă literară, iar limba literară în ansamblu era o sumă de dialecte (sau de variante) literare locale. Situația s-a schimbat radical în epoca modernă, cînd dialectul a rămas numai o diviziune teritorială a limbii populare, dar nu și a limbii literare. Acum aspectul literar al limbii suspendă varietatea de acest tip, tinzînd spre o formă generală, supradialectală și spre statutul de limbă comună. Dar, dacă limba
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ea este impusă, este legiferată, este o normă lege, care în măsura în care este respectată sau nu, conferă vorbitorului un anumit statut cultural (și, uneori, chiar social). Așadar, se distinge o normă a sistemului la nivelul limbii populare, diferențiată uneori la nivelul dialectelor, și o normă a limbii culte, care poate fi cutumiară sau legiferată. Norma are, deci, origine și statut diferit în limba populară și în diferite faze ale limbii literare. Astfel, în cazul limbii populare, tradiția impune o anumită folosire a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
orice norme, fiindcă, prin imitație, se respectă anumite norme cutumiare, fără ca acestea să coincidă întotdeauna cu norma limbii populare. Faptul devine evident dacă avem în vedere că, de exemplu, vechea limbă literară românească nu a cunoscut norme academice, variantele ei (dialectele) fiind caracterizate prin norme cutumiare. Dar, varianta moldovenească a vechii limbi literare nu urma norma locală a graiului, ci propria sa tradiție, bazată pe graiurile nord-ardelenești și maramureșene, avea deci o normă-cutumă divergentă în parte aceleia dictate de grai. Nici
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
prin norme cutumiare. Dar, varianta moldovenească a vechii limbi literare nu urma norma locală a graiului, ci propria sa tradiție, bazată pe graiurile nord-ardelenești și maramureșene, avea deci o normă-cutumă divergentă în parte aceleia dictate de grai. Nici norma vechiului dialect literar muntenesc nu coincidea cu norma graiului în măsura în care integrase elemente specifice altor graiuri. Rezultă din aceasta că norma limbii populare și norma limbii literare au permanent un statut diferit și pot avea chiar orientări și conținuturi diferite. La Eugen Coșeriu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
explicarea modalității în care limba este însușită și utilizată de vorbitori. Problema tradiției apare însă chiar atunci cînd denumim într-un fel sau altul anumite manifestări concrete ale facultății limbajului, adică dacă ceea ce vorbește o comunitate este o limbă, un dialect sau un grai. Noam C h o m s k y subliniază în acest sens dimensiunea socio-politică a conceptului comun de "limbă", încît chineza este considerată, de exemplu, o limbă, deși diferitele dialecte chineze sînt tot atît de diferite între
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
vorbește o comunitate este o limbă, un dialect sau un grai. Noam C h o m s k y subliniază în acest sens dimensiunea socio-politică a conceptului comun de "limbă", încît chineza este considerată, de exemplu, o limbă, deși diferitele dialecte chineze sînt tot atît de diferite între ele precum limbile romanice. Se vorbește apoi despre olandeză și germană ca fiind două limbi deosebite, deși unele dialecte germane sînt foarte apropiate de olandeză și mai îndepărtate de alte dialecte germane sau
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
conceptului comun de "limbă", încît chineza este considerată, de exemplu, o limbă, deși diferitele dialecte chineze sînt tot atît de diferite între ele precum limbile romanice. Se vorbește apoi despre olandeză și germană ca fiind două limbi deosebite, deși unele dialecte germane sînt foarte apropiate de olandeză și mai îndepărtate de alte dialecte germane sau de germana literară 268. Asemenea situații nu presupun totuși lipsa totală a preciziei conceptului de "limbă" datorate tradiției, ci numai faptul că uneori această tradiție produce
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
deși diferitele dialecte chineze sînt tot atît de diferite între ele precum limbile romanice. Se vorbește apoi despre olandeză și germană ca fiind două limbi deosebite, deși unele dialecte germane sînt foarte apropiate de olandeză și mai îndepărtate de alte dialecte germane sau de germana literară 268. Asemenea situații nu presupun totuși lipsa totală a preciziei conceptului de "limbă" datorate tradiției, ci numai faptul că uneori această tradiție produce derogări de la conținutul determinat al conceptului. Problema raportului dintre limbă și tradiție
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
distanțare mare de limba populară. Cît privește creația individuală a personalităților culturale, aceasta nu se poate compara cu elementul popular și cu atît mai puțin se poate suplini prin acest element. Unitatea accentuată a limbii române populare (de fapt, a dialectului dacoromân) are cauze istorice și socia-le, iar nu cauze psihologice sau abisale cum crede Blaga, fiindcă deplasările de populație și lipsa unor orașe-state explică în mare parte situația 379. Determinarea filozofiei imanente a limbii Între analizele concepțiilor filozofice antice și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Blaga, Opere, vol. IX, Editura Minerva, București, 1985, p. 217-218. 379 De altfel, nu este nimerit să se vorbească, așa cum se întîmplă de obicei, de "unitatea limbii române", căci, dacă este considerată în totalitate, avîndu-se în vedere și cele trei dialecte din sudul Dunării, româna nu este mai unitară decît alte limbi (rusa sau ucraineana sînt mult mai unitare, de exemplu). Altceva este specific în cazul românei: extensiunea mare în spațiu a dialectului dacoromân și numărul relativ mare de vorbitori ai
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în totalitate, avîndu-se în vedere și cele trei dialecte din sudul Dunării, româna nu este mai unitară decît alte limbi (rusa sau ucraineana sînt mult mai unitare, de exemplu). Altceva este specific în cazul românei: extensiunea mare în spațiu a dialectului dacoromân și numărul relativ mare de vorbitori ai acestui dialect (situație deosebită de cea a dialectelor din limbile vestice, care și-au creat variante literare pentru spații în general destul de restrînse). 380 Cunoașterea luciferică, în Lucian Blaga, Opere, vol. VIII
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]