43,048 matches
-
Essays on American Literature and Idea, Manfred Pütz Evoluția creatoare, Henri Bergson Fals tratat de jurnalism, Alexandra Hasan Fața și reversul, Marian Papahagi Filosofia lui Dostoievski, Nikolai Berdiaev Filosofia vestimentației, Thomas Carlyle Fizica dragostei, Rémy de Gourmont Fragmente dintr-un discurs (in)comod, Luca Pițu (ed. I, II) Gîndind Europa, Edgar Morin Incantația sîngelui, Vasile Lovinescu (ed. I, II) Introducere în Metafizică, Henri Bergson Ironia, Mircea Doru Lesovici Istoria flirtului, Fabienne Casta-Rosaz În căutarea maestrului, George Bălan Între Orient și Occident
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
toți, ceea ce asigură o bună înțelegere din partea publicului. În plus, ele înfățișează eroi în deplina lor măreție, ceea ce va emoționa pe spectatori. Materia împrumutată de tragedie de la epopee este mitul care, până în secolul al V-lea, desemnează o povestire, un discurs. Cu timpul, termenul ajunge să însemne o povestire 10 exemplară care se referă la un trecut îndepărtat. În Antichitate, miturile erau pe buzele tuturor în chip de parabole, pentru a prezenta și înțelege puterea zeilor și modul în care aceștia
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
formă enigmatică, prin oracole sau mistere. Mitul este rezultatul unei tradiții orale având un conținut despre care toată lumea trebuie să știe (despre zei, om etc.Ă și pentru care poetul se face memoria sa vie. Mitul devine în esență un discurs în același timp poetic și religios, foarte viu în secolul al V-lea, dar față de care cetățeanul începe să se distanțeze, relevându se astfel cu precădere latura sa artistică. Atunci când tragedia modifică mitul și îl reconstruiește, ea aduce inovații radicale
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
clasice 1, Nigel Spivey atrage atenția că, în unele privințe, aspectul civic al teatrului îl făcea să semene izbitor cu alte spații publice ale orașului. Aici, ca și în tribunalele ateniene, se desfășurau adevărate „agones” (confruntări, schimb de replici și discursuri asemănătoare celor din timpul unui procesă. Pe de o parte exista o competiție între personajele și ideile din cadrul fiecărei piese; pe de altă parte, o competiție între trei dramaturgi, fiecare dornic de izbândă. La teatru, ca și în adunarea democratică
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
integrantă a unui stat armonios. Tineretul, cel mai deschis la nou, este tot mai mult cucerit de lozinca „Omul este măsura tuturor lucrurilor”, însuși conceptul de „polis” se vede amenințat: noul 34 tiran, Cleon, se impune tot mai mult prin discursuri ce derutează pătura de jos a poporului. Sofocle se simte străin față de acestă nouă mentalitate; el păstrează idealul omului ferm și se menține pe linia vechilor tradiții. Se stinge (la puțin după Euripideă privind spre trecut, căci nu poate accepta
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
pe Oreste și, după o cicatrice, îl recunoaște; Electra i se aruncă în brațe. Interesant de urmărit este și modul în care decurge dialogul dintre mamă și fiică, deși esența tragică a personajului antic stă în acțiune, mai puțin în discurs. În piesa lui Sofocle, acest dialog, condus cu multă măiestrie de dramaturg reflectă înfruntarea înverșunată dintre cele două adversare, care se acuză reciproc, fiecare încercând săși motiveze faptele. Însă discuția dintre ele mai evidențiază ceva: sistemul de gândire, concepțiile etice
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
scenă trebuie să conțină niște părți obligatorii și altele, care nu sunt indispensabile identificării sale drept agon; acesta, prin „originea” sa, este un fel de proces stilizat: personajele, acuzator și acuzat, se înfruntă aici ca la tribunal, prin două lungi discursuri în formă de pledoarie, care se supun acelorași reguli de compoziție ca și discursul de elocvență atică reprezentat de Demostene. Discursul Clitemnestrei (versurile 516 551Ă reprezintă o adevărată pledoarie. După o uvertură, în care regina adresează reproșuri violente fiicei sale
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
sale drept agon; acesta, prin „originea” sa, este un fel de proces stilizat: personajele, acuzator și acuzat, se înfruntă aici ca la tribunal, prin două lungi discursuri în formă de pledoarie, care se supun acelorași reguli de compoziție ca și discursul de elocvență atică reprezentat de Demostene. Discursul Clitemnestrei (versurile 516 551Ă reprezintă o adevărată pledoarie. După o uvertură, în care regina adresează reproșuri violente fiicei sale și reamintește neîncetatele ei plângeri, care o determină pe mamă să se explice (versurile
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
este un fel de proces stilizat: personajele, acuzator și acuzat, se înfruntă aici ca la tribunal, prin două lungi discursuri în formă de pledoarie, care se supun acelorași reguli de compoziție ca și discursul de elocvență atică reprezentat de Demostene. Discursul Clitemnestrei (versurile 516 551Ă reprezintă o adevărată pledoarie. După o uvertură, în care regina adresează reproșuri violente fiicei sale și reamintește neîncetatele ei plângeri, care o determină pe mamă să se explice (versurile 516 524Ă, regina acuzată de uciderea lui
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
la Aulis. Se iau apoi în discuție rațiunile invocate pentru a justifica sacrificiul (versurile 534 - 545Ă. Concluzia duce la condamnarea clară a faptei lui Agamemnon, „tată smintit și criminal” (versul 546Ă, încheindu-și perorația pe aceaași idee de justiție. După discursul de acuzare al Clitemnestrei, Electrei îi revine sarcina de a pronunța o apărare a tatălui ei (versurile 558 - 609Ă, într-un lung discurs construit cu multă abilitate. În exordiu (versurile 558 - 562Ă, Electra răstoarnă teza mamei, opunându-i josnicia adulterului
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
lui Agamemnon, „tată smintit și criminal” (versul 546Ă, încheindu-și perorația pe aceaași idee de justiție. După discursul de acuzare al Clitemnestrei, Electrei îi revine sarcina de a pronunța o apărare a tatălui ei (versurile 558 - 609Ă, într-un lung discurs construit cu multă abilitate. În exordiu (versurile 558 - 562Ă, Electra răstoarnă teza mamei, opunându-i josnicia adulterului. Partea centrală a discursului (versurile 563 - 594 amestecă narația și argumentația. Pentru a combate acuzația împotriva lui Agamemnon, Electra dă o nouă versiune
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Clitemnestrei, Electrei îi revine sarcina de a pronunța o apărare a tatălui ei (versurile 558 - 609Ă, într-un lung discurs construit cu multă abilitate. În exordiu (versurile 558 - 562Ă, Electra răstoarnă teza mamei, opunându-i josnicia adulterului. Partea centrală a discursului (versurile 563 - 594 amestecă narația și argumentația. Pentru a combate acuzația împotriva lui Agamemnon, Electra dă o nouă versiune episodului din Aulis: tatăl a fost constrâns de Artemis să săvârșească sacrificiul, împotriva voinței sale, nu ca să-i facă plăcere lui
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
să săvârșească sacrificiul, împotriva voinței sale, nu ca să-i facă plăcere lui Menelau. Electra trece apoi la acuzarea Clitemnestrei, care nu avea dreptul să se răzbune, deoarece o asemenea lege sar putea întoarce foarte ușor împotriva ei (versurile 577 - 584Ă. Discursul ei se lansează într-un atac violent la adresa mamei. Stihomitia reprezintă o parte obligatorie a agonului, iar absența ei ar priva dezbaterea de vigoare; stihomitia este un schimb rapid și continuu de replici în care cele două personaje ale agonului
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
este neînduplecată, nu poate lăsa nerăzbunată moartea tatălui, deși aceasta înseamnă uciderea mamei. Personajul nu se zbate între stări contradictorii, nu are îndoieli, știe care este calea de urmat. Se remarcă înlănțuirea precipitată a faptelor. Se cuvine remarcat faptul că discursul tragic se schimbă complet atunci când intervine un mesager, căci dialogul este înlocuit cu o povestire care îi permite publicului să-și imagineze sau să audă ceea ce nu poate vedea (în cazul nostru, modul în care Oreste și-a pierdut viața
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
că transmite întotdeauna adevărul în faptele pe care le evocă; totuși Pedagogul îi spune Clitemnestrei o poveste mincinoasă despre moartea fiului ei; cu toate acestea, regula adevărului nu este transgresată decât în aparență, deoarece planul (în care se înscrie acest discurs mincinosă este în mod clar expus spectatorilor încă de la începutul piesei. Doar personajele neavizate ale tragediei se lasă prinse în capcana acestei știri false, inclusiv Electra. Sofocle mizează astfel abil pe convențiile tragediei, pentru crearea de atmosferă 1. O altă
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
relansări, din care nu poate ieși decât prin intermediul unei intervenții divine, la fel de neașteptată. Surpriza este adesea cauzată de producerea unui efect de suspans în plină acțiune, printr-o lungă reflecție a unui personaj asupra unei anumite probleme de actualitate. Aceste discursuri tendențioase, frecvente în opera sa, sunt profund marcate de jocul retoricii. În sfârșit, cele două piese mai pot fi privite comparativ și din punctul de vedere al modului în care sunt ancorate în realitate, al modului în care răspund nevoilor
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
importan?a acestora În transmiterea tradi?iei culturale ?i deci În p?strarea unei identit??i". Astfel, În lucrarea să „Literatura european?? ?i Evul Mediu latin", E.R. Curtius constat? c? topos-urile au fost la origine mijloace auxiliare pentru elaborarea discursului, „minele argument?rii" dup? cum le define?te Quintilian. Scopul lor era unul practic. În esen??, fiecare cuvântare avea o tez???i o cauz? care s? o sus? în?; pentru aceasta era necesar? o serie de argumente care s? conving
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
idee poetic?, lumea aceasta fantastic? a mitului, a simbolurilor, avea s? deschid? crea? iei eminesciene perspective uimitoare: „ Momentul descoperirii mitului a dat gândirii ?i crea?iei eminesciene o cu totul alt?, infinit superioar? Întors?tur? ". (Zoe D.-Bu?ulenga) Complexitatea discursului poetic eminescian este dat? astfel nu numai de frumuse?ea expresiei artistice, ci ?i de „Îmbinarea nivelului sonor, morfo-sintactic cu sensul semantic dat de mit" (N. Bomher) , de valoarea de simbol pe care o au toate elementele ce compun universul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cum remarcă E. Simion, În jurul a opt mituri care: „... vin ?i dispar pentru a reap?rea În alte poeme, sub Înf?????ri ?i conota?îi schimbate. Ele comunic? Între ele ? i adeseori, f??? de veste I?i schimb? locul Întrun discurs, cum este cel romantic, În care am? nuntul este observat din unghi cosmic ". Este vorba despre mitul na?terii ?i mor?îi universului („Memento Mori", „Mure?anu", „Rug?ciunea unui dac", „Scrisoarea I"); mitul istoriei În care Eminescu se refer
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
num?rul sacru", nu poate schimba „destinul imediat al fiin?ei care Îl poart?", r?mânând În sfera destinelor umane „peste care plute?te contemplându-le ?i egalizându-le ochiul cosmic al lunii, la a c?rui perspectiv? revine, simetric, discursul liric final". Privit din aceast? perspectiv? metafizic?, spa? iul terestru se desf??oar?, sub ochiul impasibil al lunii, ca o imensitate dominant? de solitudine: „mii pustiuri scânteiaz?", „mi??? toarea m? rilor singur?țațe". De aceea, aceast? „neclintire" superioar? a spa
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
JENI: E ziua Europei. MINISTRUL: Da. Adevărat. Ce păcat! Europa merita o zi mai frumoasă. Dar ziua Africii cînd o să fie? JENI: Mă interesez și vă spun. MINISTRUL: Neapărat. Neapărat! Vreau să știu din vreme. Aș vrea să țin un discurs. Africa mă inspiră. Mă gîndesc la maimuțe, la leoparzi. Europa, nenorocita n-are nici măcar maimuțe. JENI: În asemenea zile nu se țin discursuri. Se depun coroane. MINISTRUL: Iar coroane? JENI: Normal că se depun coroane. La cimitirul eroilor africani căzuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
interesez și vă spun. MINISTRUL: Neapărat. Neapărat! Vreau să știu din vreme. Aș vrea să țin un discurs. Africa mă inspiră. Mă gîndesc la maimuțe, la leoparzi. Europa, nenorocita n-are nici măcar maimuțe. JENI: În asemenea zile nu se țin discursuri. Se depun coroane. MINISTRUL: Iar coroane? JENI: Normal că se depun coroane. La cimitirul eroilor africani căzuți pentru independența noastră. MINISTRUL: Ciudat. Eu credeam că există numai eroi de-ai noștri căzuți pentru independența Africii. JENI: Chiar dumneavoastră ați spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ca-n Rusia. LEONIDA: Ba pardon! M-am stenahorisit. (bate cu mina în gazeta și se cufundă în ea) Se afundă fiecare în lectura cîte unei gazete. 5. Intră Grupul în tăcere și se așaza cu fața la spectatori. Intră Rică ține discursul lui amestecat cu glas rugător, șoptit, sentimental, efeminat ca o declarație de dragoste. În timpul acesta, poate săruta mîna unei doamne din public, oferi o floare alteia, mîngîia buclele alteia. Spunînd: printre frazele discursurilor doar doamnelor din sală: "Pardon... scuzați... bonsoar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
se așaza cu fața la spectatori. Intră Rică ține discursul lui amestecat cu glas rugător, șoptit, sentimental, efeminat ca o declarație de dragoste. În timpul acesta, poate săruta mîna unei doamne din public, oferi o floare alteia, mîngîia buclele alteia. Spunînd: printre frazele discursurilor doar doamnelor din sală: "Pardon... scuzați... bonsoar... vai, să nu paț vreun conflict cu mitocanul (îl indica pe soțul doamnei)". RICĂ: Fraților! Doamnelor! Un moment, onorabile concetățene. Fiindcă unii dintre domnii alegători au început să plece, vă mai spun un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Zoe, desigur, veniți din O scrisoare pierdută, dar cu remarcabile însușiri mimetice... Ajunși aici (noi cititorii, noi scriitorii, noi personajele) merităm, cred, o paranteză. Pentru Horia Gârbea, Caragiale rămâne cum să-i spun eu? un fel de "măduvă osoasă" a discursului teatral. "Știi s-o scoți? Mi-o scoate!" spune Regele-Păpușă Dracului-Păpușă în Doamna Bovary sunt ceilalți. În Pescărușul din livada de vișini, cum am văzut, Zoe apare exact la momentul oportun (cu Prefectul, firește), dar ea nu este o Zoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]