3,849 matches
-
direct din realitatea totalitară și post decembristă, pe care o examinează critic și, adesea, polemic. Declarăm fără nici o reținere: imaginea noastră despre structura și dezvoltarea politică și culturală a Rom âniei actuale se deosebește adesea în mod radical de cele mai multe dogme, clișee și stereotipuri formate sau preluate din perioada comunistă. Propunem, cu alte cuvinte, noi perspective ca să nu spunem modele politice și culturale pentru societatea și viața noastră intelectuală. O carte fundamental critică față de trecut, profund implicată în realitatea imediată și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
c.r. este strâns asociată suprimarea brutală a libertății de gândire și de exprimare în România, fără de care nu poate să existe o literatură română. Comunismul în cultură și literatură înseamnă suprimarea libertății comunicațiilor și a deplasărilor 1, cenzură sălbatică, dogme, normative, dirijism birocratic, limbă de lemn, lozinci goale, eroi pretins pozitivi, propagandă, așa-zisul spirit partinic în literatură. Nu cred să existe scriitor din generația mea care a trecut sau nu prin închisoare sau domiciliu obligatoriu care să nu respingă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Cu o precizare esențială: orice evaluare în termeni statistici, cantitativi, a acestor reacțiuni este practic imposibilă. Rezistența culturală este, în primul rând, o stare de spirit necuantificabilă: a. Spiritul critic liber, manifestat prin ignorarea, eludarea, uneori contestarea indirectă a normelor, dogmelor, directivelor, ierarhiilor oficiale; omisiunea lor sistematică; refuzul tacit al pseudovalorilor oficiale face parte din aceeași atitudine critică definitorie; ea s-a manifestat în cerc restrâns, doar în unele redacții, este adevărat, dar a existat efectiv; b. Folosirea unui alt limbaj
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
culturii române de cultura mondială clasică și modernă. Operația a făcut ravagii: au fost tăiate unul după altul toate izvoarele de acces la marile opere și instituții culturale care contraziceau, într-un fel sau altul de cele mai multe ori doar tacit , dogmele culturale dominante. Nu voi mai evoca acum, pe larg, suprimarea importului de cărți și reviste străine, blocarea studiilor în străinătate, participarea la congrese și alte manifestări culturale, politica tot mai restrictivă a traducerilor etc. etc. Urmările în ordinea spiritului au
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
era ireversibil. Și, în consecință, trebuia să ne resemnăm, să ne adaptăm și să ne realizăm fiecare cum putem, în condițiile impuse. Totul pornea, în fond, de la această constatare esențială, transformată treptat în convingere, alibi practic și moral, scuză, explicație, dogmă, tot ce vreți... Nu spunem o noutate și nici măcar nu formulăm o acuzație. Faptul a mai fost, de altfel, observat. Mircea Eliade, reîntâlnind pe filozof după decenii, constată (6 iulie 1972): într-un cuvânt, Noica, pentru care filozofia lui Hegel
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
al spălării creierelor și al răsturnării sensurilor noțiunilor de bază (patrie, democrație, libertate etc.) formează un alt obiectiv al convalescenței noastre morale și spirituale. Este o preocupare esențială a omului de cultură. El urmează să renunțe la orice fel de dogme, clișee, lozinci, cult al personalității, citate rituale, limbaj de lemn al oricărei propagande posibile. Stilul oficial, gol și ridicol, una dintre cele mai grave răni culturale, trebuie să dispară. Să fie extirpat din rădăcină ! Să redevenim noi înșine și în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
analize de aprofundat, ce se vrea doar obiectivă și deloc polemică. Două constatări esențiale se impun în primul rând: 1. omul de cultură, creatorul în general, și-a redobândit libertatea de concepție și expresie (au dispărut cenzura, normativele, indicațiile prețioase, dogmele etc.); 2. lipsa unei rupturi radicale de vechiul regim cultural. Evident, este vorba de cadrul și spiritul general, de instituții și ierarhii, de formația, statutul și tendințele personalului cultural, îndeosebi al culturii oficiale. Prăbușirea politică a vechiului regim n-a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sânge, a doua este liberală, independentă, partizană decisă a libertății de expresie. Cea dintâi întreține o gândire uniformizată, dogmatică, cu ierarhii și criterii precise, oficiale, a doua introduce și apără pluralismul, diversitatea și relativitatea opiniilor. Ea refuză în mod fundamental dogmele, sloganurile și ierarhiile oficiale. Ele sunt întreținute de și prin totalitatea instituțiilor culturale ale vechiului regim, care precizare esențială n-au fost câtuși de puțin restructurate, reformate în sens democratic. 2. Un fenomen cultural distinct al epocii este perpetuarea ideologiei
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
replică, de pildă la TV, în legătură cu obiecțiile unui critic, doar că nu pune pistolul pe masă și nu dă telefon la Secu: Umflați-l. Are gestul reflex al represiunii violente, instinctive, ripostei zdrobitoare, impulsul și voluptatea ultimului cuvânt definitiv. Este dogma invincibilă, în stare pură, stafia marxist-leninistă roasă de molii, care încă mai are iluzia că circulă în Europa (mai ales de Est). Un Frankenstein dezafectat și plin de fișe din clasicii, inclusiv leniniști-staliniști, ai adolescenței sale. Are dosare întregi despre
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
însăși logica istoriei literaturii. Cu eroii săi, puțini (admirabili), cu o imensă majoritate de conformiști, în esență lași, și cu un număr important de victime, pentru care nu putem avea decât un profund respect. Dedublarea continuă dintre acceptarea publică a dogmei și percepția realității imediate, autocenzura perfect asumată, toate falsitățile și minciunile propagandistice debitate cu cinism, în plină impostură a fidelității ideologice și partinice, au lăsat urme adânci în conștiința acestui scriitor sub vremi. Până la urmă, nici nu mai știm bine
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ale relațiilor culturale oficiale externe actuale. Cel puțin patru dintre acestea au efecte de o deosebită gravitate. Unii pot spune de-a dreptul catastrofale: monopolul riguros, controlul strict, centralizarea și birocratizarea greoaie, inevitabil ineficientă. Peste toate plutește umbra grea a dogmei, prejudecata fundamentală a oricărei propagande externe de acest tip: efortul de a impune cu orice preț sistemul, O nou cultură română criteriile și ierarhia internă a valorilor, publicului extern, de o cu totul altă orientare, nivel și mod de percepție
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în interiorul fiecărei culturi și literaturi. Desființarea monopolului centrului cultural unic, mai ales după o lungă perioadă de funest centralism totalitar, reprezintă o exigență primordială. O condiție fundamentală, de viață și de moarte, a constituirii și progresului noii culturi. Eliberată de dogme și falși maeștri, de indicații prețioase și de cenzura autorității supreme, indiscutabile. Personalitatea culturală și ideea de normă de orice tip sunt și rămân două realități incompatibile. Acest adevăr esențial urmează a fi răspândit și recunoscut în sfere culturale cât
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
introduc, în primul rând, detestabilul Führerprinzip. Respectiv, dictatura în gândire și cultură, suprimarea judecății personale, eliminarea spiritului critic. Impun în stil oral, superior, definitiv și categoric o serie de adevăruri, care cele mai multe nu rezistă la o analiză serioasă. Doar butade, dogme și mituri inconsistente. Nu intră în discuție expresia lor literară, seducția comunicării orale, ci calitatea intrinsecă a ideii. Nu este mai puțin adevărat că fascinația personajului carismatic este încă mare, adesea enormă, că mulți tineri simt nevoia unui maestru și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
rigoarea necesară analizelor, demonstrațiilor și argumentărilor în toate domeniile. Pun ordine în haosul emoțional, intuitiv și al simplelor impresii (ne amintim că nici Leibniz nu se descurca prea bine cu les petites perceptions). Elimină erorile grave, scara unică de valori, dogmele și adevărurile definitive, inspirațiile efemere, inconsistente, bizare și, nu rareori, funeste. Orientează, selectează și proiectează construcții ideatice argumentate, inteligibile, organizate, sistematizate și deschise criticii și corectărilor. Prea se mizează mult, în cultura română actuală, doar pe inspirația de moment, pe
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de lichidare a spiritului critic (Nae Ionescu, 1938) 8 își revendică energic și din plin dreptul la existență și manifestare liberă. Repetăm: după o lungă perioadă de obscurantism, proletcultism, mitul Conducătorului și al dictaturii sale, o rezistență critică la toate dogmele și canoanele dominante ale epocii anterioare devine strict necesară și chiar vitală pentru viitorul culturii române. Din care cauză, punem direct în discuție principiul autorității oriunde s-ar manifesta el. Sub orice formă și de către oricine. Rațiunea și spiritul critic
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
știință mult mai exactă. Similar, circulația sângelui descoperită de Harvey nu a fost niciodată analizată prin prisma curgerii într-o rețea de tubulaturi elastice, curgere care sigur respectă legile hidraulice, cred că acesta este drumul intelectualității, fără idei preconcepute, fără dogme, fără exagerarea capacităților personale. Și toate acestea sunt convins se întâmplă pentru că nu există un sistem de măsură cu unități de măsură obiective. Va îndemn ca modest slujitor al cunoașterii obiective la autoanalize, la cat mai multe comparații, la înțelepciune
Manifest catre to?i intelectualii de bun? credin??, indiferente de domeniul de formare si preocupare, pentru abolirea schismei intelectuale by Lorin Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/83663_a_84988]
-
său text, lumea spiritului era cutremurată de "revelația" nietzscheană a morții lui Dumnezeu. Întreg secolul al XIX-lea a fost marcat de înverșunarea filosofilor, romancierilor, poeților, care se străduiau din răsputeri să pună bazele unei noi religii civile, eliberată de dogma creștină. De fapt, continuau pe un alt plan, mundan prin excelență, ceea ce încercaseră predecesorii lor Iluminiști să realizeze prin cultul Rațiunii, iar înaintașii lor mai îndepărtați încă, prin cel al Frumosului. Acum, ni se propunea adorarea Omului, în toată superbia
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
În România, la fel ca în Franța, Cioran a trăit dureros con fruntarea între spiritul postmodern și "moartea lui Dumnezeu", de unde și meditațiile sale recurente asupra rolului divinității. Acolo, ca și aici, a practicat excesul și a făcut să tremure dogmele, din pura plăcere a jocului, dar mai ales din sfîșietoarea acceptare a unei fata lități: imposibilitatea de a crede altfel decît rupîndu-și gîtul. O constantă, una singură, de la început pînă la sfîrșit: Cioran a fost întotdeauna mult mai mult decît
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
gânditori a timpurilor moderne, domnul Lamennais 17, citesc aceste cuvinte: Poporul francez declară că recunoaște drepturi și datorii anterioare și superioare tuturor legilor pozitive și independente de ele. Aceste drepturi și datorii, direct emanate de la Dumnezeu, se rezumă la tripla dogmă pe care o exprimă aceste trei cuvinte sacre: Egalitate, Libertate, Fraternitate. Mă întreb dacă dreptul de Proprietate nu este unul dintre acele drepturi care, departe de a deriva din legea pozitivă, preced legea și constituie rațiunea sa de a fi
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ne separă în mod radical este următorul lucru: Economia politică conchide că nu trebuie cerut legii decât Justiția universală. Socialismul, în numeroasele sale ramuri, și prin aplicații al căror număr este în mod natural nedefinit, cere în plus legii realizarea dogmei Fraternității. Or, ce s-a întâmplat? Socialismul admite, împreună cu Rousseau, că întreaga ordine socială este în Lege. Se știe că Rousseau punea la baza societății un contract. Louis Blanc, de la primele pagini ale cărții sale asupra Revoluției, afirmă: Principiul fraternității
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
făcut mai mult decât să ne explice fraternitatea, ne-a oferit cel mai complet, cel mai emoționant și cel mai sublim exemplu pe muntele Golgota. Ei bine, se va zice că Legislația trebuie să meargă până la realizarea, pe cale administrativă, a dogmei Fraternității? Sau se va opri ea la mijlocul drumului? Dar la ce grad se va opri ea și după ce regulă? Acest lucru va depinde azi de un scrutin, iar mâine de un altul. Aceeași incertitudine în privința formei. Este vorba de a
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
a pune în mod obligatoriu forța noastră, sângele și averea cetățenilor, în serviciul oricui le va reclama pentru a servi o cauză care suscită simpatia legislatorului. Singulară fraternitate. Cu mult timp în urmă Cervantes i-a personificat vanitatea ridicolă. Dar dogma fraternității mi se pare periculoasă mai ales în chestiune muncii, când, contrar ideii care constituie esența acestui cuvânt sacru, se concepe introducerea ei în Coduri, acompaniată de dispoziția penală care sancționează orice lege pozitivă. Fraternitatea implică întotdeauna ideea de devotament
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cu alte cuvinte constrângerea și spolierea, căci, în afară de faptul că acest recurs la forță mărturisește că aveți mai multă încredere în voi decât în geniul umanității, este de ajuns, în opinia noastră, să fie alterate înseși natura și esența acestei dogme a cărei realizare o urmăriți 35. Bani blestemați! Bani blestemați! bani blestemați! striga cu un aer dezolat F. economistul, la ieșirea din Comitetul de finanțe unde tocmai discutasem un proiect de bani de hârtie. Ce vi s-a întâmplat? îl
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
care se pregătea la Marsilia, în august 1847, o reuniune publică în favoarea libertății schimburilor, Bastiat l-a întâlnit pe domnul Lamartine în acest oraș și s-a întreținut îndelung cu el asupra libertății comerciale, apoi asupra libertății în toate chestiunile, dogma fundamentală a economiei politice. A se vedea mai sus nota care urmează discursului domnului Lamartine în Marsilia. A se vedea, de asemenea, cele două Scrisori adresate domnului Lamartine (n. ed.). 35 "Există trei regiuni pentru Umanitate: una inferioară, cea a
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
diplomației europene din secolul al XIX-lea și de a o transforma într-o teorie explicativă a relațiilor internaționale. ASCENSIUNEA ȘI DECĂDEREA IDEALISMULUI DUPĂ PRIMUL RĂZBOI MONDIAL Ceea ce s-a numit idealism în perioada interbelică s-a bazat pe trei dogme majore (pentru cele ce urmează vezi și Meyers 1979: 38-51). Prima spune că natura umană nu este reductibilă la motivații egoiste și la nevoi materiale. Înțelegerea naturii umane necesită așadar referirea la o serie de țeluri specifice și la felul
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]