49,733 matches
-
era cea mai bună decizie, de ce întârzia să pună capăt suferinței? Lama subțire, cu luciri ireale a cuțitului, o atrăgea dar o ținea și la distanță în același timp. Era o barieră pe care nu reușea să o înțeleagă între dorința de a pune în aplicare planul și realizarea lui. Îi era frică, sau credința în Dumnezeu o avertiza că nu era cea mai bună alegere, că era o cale greșită? Oftă și deschise ochii. Nu reușea să deslușească nimic în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
aproape, lipind-o de pieptul lui. Atingerea aceea o făcu să tremure ușor, în timp ce pielea obrajilor se încinse, arzând-o. Femeia din oglindă nu era ea. Ne se recunoștea în femeia aceea care o privea cu ochi tulburi, fremătând de dorință, doar imaginându-și prezența și atingerea tandră a străinului. Se îndepărtă de oglindă și alergă rușinată afară, alungând imaginea străinei care o bântuia. Aerul rece readuse culoarea naturală pe obrajii care îi trădaseră intimitatea gândurilor. Respiră adânc de câteva ori
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de întoarcere spre căsuța bunicilor prietenei ei, dar nu pentru asta avea nevoie de el. Avea nevoie de îmbrățișarea aceea care-i insuflase siguranță, în care trăise ceea ce nu mai simțise în brațele altui bărbat. Și nu era vorba de dorința pe care reușise să o trezească în ea, era mult mai mult de atât. Îi lega ceva mult mai profund, un sentiment pe care nu reușea să și-l explice, de parcă se cunoșteau din totdeauna. Ca două suflete care se
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
afectată de cuvintele scrise pe hârtia albă din mâna ei. Lacrimile se opriră treptat, dar tristețea insista să mai rămână. Privea în gol și avea senzația că viața ei insista să-și urmeze propriul curs, independent de voința ei. Că dorințele ei nu corespundeau cu planurile pe care Dumnezeu le avea pentru ea. Viața ei... o comedie tragică. Ridică scrisoarea și reciti cu voce tare vrând parcă să se convingă că nu era real, că era doar în imaginația ei. „- Nu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
zbătea în disperare, că îi ascunsese identitatea acestui bărbat. Nu, nu eșarfa era vinovată. Ea nu fusese suficient de curajoasă să o dezlege când încă era acolo, în brațele lui. Atunci considerase că era mult mai important să-i respecte dorința de a rămâne anonim, decât să-l vadă. Mereu se gândea la ce era mai bine pentru ceilalți și abia mai apoi la ea, iar asta nu-i aducea decât suferință și tristețe. Se opri pentru un moment pentru a
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
dată trecu fără să acorde atenție acestui aspect. Intrând în magazin avu senzația că pășește în cabinetul medicului care urma să-i dea rezultatul unor analize importante. Îi era frică de ce ar putea descoperi, de ce ar afla, dar curiozitatea și dorința de a ști erau mult mai mari. Împinse ușa mare de sticlă care se deschise neașteptat de ușor și intră. O muzică de pian, discretă, o întâmpină într-un mod plăcut, dar nu reuși să alunge tensiunea care o ținea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ar fi picurat și în sufletul ei măcar un strop din puterea ei de a readuce natura la viață, cât de recunoscătoare i-ar fi fost. Zâmbi privind pe fereastră. Avea obiceiul de a atribui trăsături umane lucrurilor, probabil din dorința de a alunga singurătatea care se cuibărise în sufletul ei. Urmărea transformările din natură apoi le găsea corespondență oamenilor. Soarele, un bărbat mândru, orgolios, conștient de frumusețea și necesitatea sa, avea cele patru anotimpuri la picioare și se bucura de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ca nebuna fără să transmită un mesaj concret, descifrabil. Nu reușea să înțeleagă ce simte pentru el, dar era evident că era o atracție puternică pe care nu o putea nega. O atrăgea misterul în care se izolase. O atrăgea dorința de a dezlega taina celui a cărui voce îi mângâiase auzul trezind în ea fiorul iubirii. Soneria stridentă a unui telefon îi întrerupse șirul gândurilor, în timp ce autobuzul încetinea pentru a opri în stație. - Alo? Da, eu sunt. Sigur, ajung în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
complăcut în această situație. Sechelele se pot vindeca, cu voință, dar tu nu ai vrut. Nici măcar n-ai încercat. De ce? Pentru că îți place postura de victimă. Sărăcuța... - Taci!” Știa asta, nu era nevoie să-i reamintească mereu, dar părinții, din dorința de a-și proteja copiii, greșesc enorm oprindu-i din explorare, din încercarea de a face lucruri care par a fi peste puterile lor. Poate că un îndemn de genul: „încearcă, dacă nu poți te voi ajuta eu și astfel
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cumpăra un obiect de îmbrăcăminte. Poate că în acele momente, în subconștient, mintea ei făcea corelația cu moartea sufletului. Cum poate muri sufletul în timp ce trupul se mișcă nestingherit prin lume? Sufletul moare când nu mai este hrănit cu iubire, visuri, dorințe, speranțe. Se stinge în întunericul neputinței, a lipsei afecțiunii. Devine rece, insensibil și e ca și cum ar fi murit. Și ea își închisese sufletul în această închisoare-mormânt ani la rând și doar iubirea reușise să-l readucă la viață, să-l
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Timid, nu se apropia niciodată mai mult de o privire intensă, care o intimida, dar îi rezista oricât era nevoie. Ochi negri, pătrunzători care parcă îi citeau gândurile. Don’t cry... Nu plânsese, chiar dacă momentul fusese mult prea scurt pentru dorința ei arzătoare de a-i sta în brațe. O îmbrățișare dorită de amândoi, fără cuvinte inutile, fără declarații de nici un fel. Simțise la fel ca ea, doar că ea își dorise o continuare, un dans mai lung, o trăire de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
o găsești la toți. - Ba o avem toți, dar ne place să ne plângem de milă, să dăm vina pe soartă sau pe alții pentru eșecurile noastre în loc să ne motiveze să luptăm mai mult pentru realizarea idealurilor, a visurilor, a dorințelor.” Karina deschise ochii. O rază de soare se năpusti grăbită înăuntru orbind-o. Îi închise repede. Era amorțită. Ridică mâna dreaptă pentru a se apăra de invazia luminii. De cât timp stătea în fața ferestrei urmărind jocul frunzelor din copacul ce
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
10; 22:22 etc. Momente cruciale în care totuși nu se întâmpla...nimic. Schimbarea spre care se îndreptase ținuse exact cât o furtună de vară. Se oprise la cele câteva ținute noi pe care reușise să și le cumpere și dorința de a face o schimbare. Despre partea interioară mai bine nu mai vorbim. Același cenușiu și umbre într-un pustiu anost. Ziarul pe care îl cumpăra zi de zi îi hrănea constant iluzia unei viitoare schimbări. Nimic nu o motiva
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pagini curate, sincere, de învățătură, mărturisind despre o lume și pledând pentru o mai bună alcătuire a existenței sale celei de toți anii. Izvorâte dintr-o nemulțumire cum de obicei se nasc „poveștile”, despre oameni și vremuri, dar și din dorința de a-și vedea unele visuri cu ochii, istorisirile lui Covatariu atestă o invidiabilă a doua tinerețe, a autorului lor. Oneșteanul a avut și are multe proiecte, masa de scris îi e bogată, îl așteptăm cu alte descinderi în propria
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
e bine ca prăbușirea aceasta să se petreacă mai târziu, cât mai târziu... Taina mulțumirii într-o viață de om e să avem o nemărginită răbdare, cu noi și cu ceilalți. Cum o fi mai bine; să fii plin de dorinți sau de visuri?! ori unele ori altele, alegeți!. Clipa în care cineva nu-și poate realiza un plan al său se cheamă dezamăgire. Atenție dar la dorințele deșarte! Zgârcenia o fi, după unii, un handicap; după alții un semn de
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
noi și cu ceilalți. Cum o fi mai bine; să fii plin de dorinți sau de visuri?! ori unele ori altele, alegeți!. Clipa în care cineva nu-și poate realiza un plan al său se cheamă dezamăgire. Atenție dar la dorințele deșarte! Zgârcenia o fi, după unii, un handicap; după alții un semn de mare cumpătare! Mai bine nu.... Să fim darnici cu măsură! Nu te lăsa pradă emoțiilor, șocurilor de tot felul, stresului, că riști să nu te mai bucuri
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
este cheia taină deschizătoare sigură de inimi. Iubirea - izvor neistovit de lumină, descoperind și celor orbi din naștere calea spre adevărul adevărat. Dezamăgirile în viața omului sunt multe, dar și mai multe amăgirile... Muncind cu îndrăzneală și rost pentru împlinirea dorințelor tale curate, dezamăgirile vor fi mai puține! A citi o carte bună, un roman, o poveste a unui mare scriitor, înseamnă a te supune unei terapii vindecătoare de multe răni ale sufletului tău, prin intrarea în lumea personajelor cărții, în
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
știe unul de altul. Să ne bucurăm, să ne zâmbim, să ne vorbim, să lăcrimăm în graiul nostru cât vom trăi pe pământ! Nu vei izbuti în strădaniile tale dacă vei jindui la ceea ce alții au izbutit. Invidia creatoare și dorința de autodepășire sunt cu totul altceva decât zavistia, gelozia prostească ori pizma. Latinii acei antecesori ai noștri din vechime aveau o vorbă a lor: „grăbește te încet”! Noi, astăzi, am zice mai curând: „grăbește-te cât trebuie” ori... „cătinel, feciorii
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
ușa medicului, te duci la farmacie și acolo ori nu găsești medicamentul indicat, ori n-ai bani ca să-l cumperi!... Plânsul ne descarcă de energie; râsul ne încarcă; de preferat e să fim cât mai mult timp cu „bateriile” încărcate! Dorințele neîmplinite ne răvășesc gândurile și ne obosesc speranțele. Soluția la câte o problemă mai greu de restabilit este, de obicei, dincolo de lungul nasului tău. Dacă nu așezi cum trebuie cărămizile în zid, acestea se vor răzbuna curând. Treaba de mântuială
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Oameni, cât suntem pe pământ, să-i ajutăm, atât cât putem, pe cei săraci! Decât bogăția care pierde omenia, mai bine sărac și curat (dar nu foarte sărac...). Când arunci câte-o „bombă”, vezi dacă are și „efect”! Minciuna în dorința ei aprigă de ascunde cât mai profund adevărul, devine avocatul diavolului! Cată să te vindeci de, invidie-această boală care se îndreaptă în primul rând împotriva ta. Când din invidios vei ajunge invidiat, va însemna că te-ai lecuit de
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
cu ce se ocupă celălalt, unde vrea să ajungă, ce urmărește, cât câștigă, cu cine se mai întâlnește, ce pune la cale, ce uneltește, ei bine, curiozitatea de felul acesta e o boală! Există și un alt fel de curiozitate, dorința creatoare de a-ți îmbogăți mintea cu lucruri noi, de a-ți lărgi orizontul cunoașterii; în cazul acesta, curiozitatea nu mai este boală, doar o virtute a speciei umane! Lumina și culoarea către care zboară atât de fericit fluturele, este
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
necazurile te pândesc la orice colț de viață! Să evităm, pe cât cu putință, în drumurile noastre, „curbele periculoase”... Bucură-te cât ești tânăr, că vine ea, și bătrânețea, cu bucuriile ei ceva mai triste! Războaiele fac să crească în oameni dorința de a trăi, de a fi fericiți, de a exista! Mai bine, totuși, fără războaie! Poți suna în goarnă cât de tare, cel care face pe surdul tot n-o va auzi... Viața este o poveste... Depinde de fiecare dintre
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
copilărie până mai târziu, apoi se stinge încet, încet, asemenea unei lumânări de ceară... Felul în care te îngrijești de persoana ta vorbește despre voința, dragostea și respectul pe care-l ai față de viață (viața ta și viața lumii...) Când dorințele cată să se reverse peste marginile tale, amenințându-te cu înecul, trebuie să pui neapărat în funcțiune rațiunea! Un chip frumos la înfățișare se asociază cu o inteligență sclipitoare. Când deschide gura lucrurile pot suporta oarecari nuanțe... Belelele se prind
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
calitate a muncii guvernanților! Când iubești și ești iubit cu adevărat chiar sfârșitul lumii pare un vis frumos... Viața-i o poveste pe care fiecare dintre oameni și-o scriu după cum le e datul sorții... Publicitatea s-a născut din dorința de mai bine a omului! Însă nu doar reclama e sufletul comerțului, ci și comerțul trebuie apreciat ca sufletul reclamei! Când copiii sunt veseli să le spunem o poveste. Când sunt triști să ne găsim timp, noi, cei mai mari
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
reușim să-l clasificăm. Nu se știe bine ce și-a propus autorul în el, și acest lucru este rădăcina celor mai mari defecte ale sale. S-ar putea spune că, perturbat poate de lecturi proaste și obsedat de certe dorințe la care a reflectat puțin, și-a propus să fie extravagant cu orice preț, să spună lucruri rare și, ceea ce este chiar rău, să-și ușureze bila și relele umori. Zace în fond în acestă lucrare un spirit agresiv și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]