5,320 matches
-
ZÎmbind În sinea lui, Jim se gîndi la mama sa - nu-și mai amintea chipul ei, dar putea foarte bine să-și imagineze reacția ei față de cutia Spam. Ca o tratație suplimentară, va avea suficient material de citit. Se ridică, dornic să Înceapă să meargă spre Shanghai. Își mîngîie stomacul umflat, Întrebîndu-se dacă nu era vreo nouă boală americană provocată de prea multă mîncare. În acel moment, printre ramurile copacilor, văzu chipuri care se Întorceau spre el. Șase soldați chinezi trecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu patul puștii. Bărbații desfăcură cutiile de carton, Încărcîndu-și brațele uscate de cutii cu carne și cafea, ciocolată și țigări. Locotenentul Price se Învîrtea În jurul lor, oasele umerilor lui clătinîndu-se ca niște castaniete. Era agitat și epuizat În același timp, dornic să-și alimenteze din nou iritarea și să-și exploateze mai bine toată violența pe care o descoperise În sine, bătîndu-i pe japonezi pînă mureau. Îl văzu pe Jim citind liniștit revistele sale În spatele biroului lui Nagata. — Tulloch! Iar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de beție din casa paznicilor și rafala de gloanțe trase de Price peste capetele chinezilor din fața porții. Cu paloarea lui subpămînteană și mîinile bandajate, această figură de albinos Îl speria pe Jim; era primul mort care se ridicase din mormînt, dornic să pornească următorul război mondial. Își odihni ochii pe geometria liniștitoare a pistei de aterizare a aeroportului. La patru sute de metri depărtare, tînărul pilot japonez se plimba printre avioanele distruse. Cu bățul de bambus În mînă, cerceta urzicile. Costumul umflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cetățenii de noapte ai Shanghai-ului cu mătăsuri negre și blănuri de vulpe. Tinerii marinari americani treceau pe lîngă oamenii cu șampanie și pe lîngă poliția militară care striga. Încercau să stea laolaltă și să scape de mulțimea atît de dornică să le ureze bun venit În China. Dar, Înainte să poată ajunge la primele șine de tramvai din centrul Bundului, erau prinși Într-un convoi de trăsurici, cu brațele În jurul fetelor de bar care strigau obscenități către codoșii chinezi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de douăsprezece persoane și de vreme ce vin destule mame În primele luni de sarcină la programări, Ruby ar putea ține prelegerile ei de câteva ori pe lună. În plus, față de un mic salariu pe care o să ți-l dea spitalul, suntem dornici să te ajutăm să promovezi Les Sprogs și să vinzi haine de gravidă și bebeluș după prelegeri. Ruby era Încântată de idee și spuse că, pentru a Încuraja vânzările, avea să vândă totul la preț de reduceri. Jill Îi arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
că nu prea ne Înțelegem. Respiră ușurată. — Oh, Într-adevăr, spuse ea, gândindu-se că trebuia să pară dezamăgită măcar de dragul politeții. Vezi tu, eu am standarde foarte Înalte la femeile cu care am relații. Caut o minte ascuțită și dornică de cercetare. Am nevoie de cineva care să-mi ofere o provocare, cineva care să Înțeleagă faptul că, inventând limba asta a mea, Încerc, de fapt, să creez o nouă realitate. —Înțeleg. — Problema e că, atunci când Încercam să-ți trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
În discuție problema scutecelor din material versus cele de unică folosință. Toate au optat pentru cele textile, pe motiv că gropile de gunoi gemeau deja de materiale non-biodegradabile. Ruby era, totuși, sigură că ele ar fi fost mult mai puțin dornice să predice integritatea morală dacă nu și-ar fi permis să angajeze bone care să curețe căcățelul bebelușilor de pe scutecele textile oh-atât-de-nepoluantele și de bune pentru mediul Înconjurător. Când Întrunirea a luat sfârșit, Ruby le-a invitat pe viitoarele mămici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mai avea sechele de la moartea părinților lui. De-aia tragediile altora aveau un impact atât de puternic asupra lui. Nu Încăpea Îndoială că asta avea să se schimbe cu trecerea timpului. Celălalt subiect pe care Sam nu părea să fie dornic să-l abordeze era legat de fratele lui. Ruby Încă nu știa ce Însemna că Josh „o luase razna“. Presupunea că ceea ce se Întâmplase cu fratele lui se adăuga la durerea pe care o simțea Sam din cauza morții părinților. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
o să se mai ducă mai devreme sau mai târziu. Ruby spuse că-și dorea ca asta să se Întâmple cât mai curând. Ronnie o luă pe fiica ei În brațe. Să știi că tatăl tău și cu mine suntem mereu dornici să te ajutăm dacă ai nevoie. Nu vreau să crezi că venirea pe lume a micuțului Sigmund o să schimbe asta În vreun fel. Ruby zâmbi. Știu că n-o s-o schimbe. Te iubesc. —Și eu pe tine. Ronnie o pupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
spre el și-o strânse la piept. Iar ea, calmă, își scoase pălăria. Da, Augusto, fatalitatea ne-a adus aici. Nici..., nici tu, nici eu nu ne putem fi infideli, neloaiali față de noi înșine; nici tu nu poți apărea ca dornic să mă cumperi, așa cum ți-am spus într-o o clipă de supărare, nici eu nu pot apărea ca doritoare să fac din tine un înlocuitor, un secund, o haină de vreme rea, așa cum i-ai spus mătușii mele, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mama copiilor mei, e tot căsătorită, dar nu cu mine. Ah, un dublu... Nu, un cvadruplu, după cum ai să vezi. Eu m-am însurat îndrăgostit nebunește, dar absolut nebunește, cu o femeiușcă rezervată și secretoasă, care vorbea puțin și părea dornică mereu să spună mult mai mult decât spunea, cu ochii albaștri, blânzi, blânzi, blânzi, de păreau adormiți și se trezeau doar când și când, și-atunci ca să arunce văpăi. Și toată era așa. Inima, tot sufletul, tot trupul, de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Jeanne Iribar ne. Cons. Annee 8e 1800 Și-ar cugeta la viața în pace - să trăim în pace! - a lui Pedro Ezpeleta și-a Juanei Iribarne în vreme ce Napoleon umplea lumea cu tumultul istoriei sale. Apoi, Jugo de la Raza al meu, dornic să-și adape ochii cu verdele munților patriei sale, ar merge până la podul Arnegui, la frontiera dintre Franța și Spania. Pe-acolo, pe podul acela total neînsemnat și sărăcăcios, a trecut, în a doua zi a Carnavalului din 1875, pretendentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ape-o mână-adună“. „de sânge voci și sânge sunt din suflet“. „Nu-i surdă marea; erudiția-nșeală“. Așa-numita generație de la ‘27 (Pedro Salinas, Jorge Guillén, Rafael Alberti, Federico García Lorca, Luis Cernuda, Dámaso Alonso, Vicente Aleixandre, Gerardo Diego etc.), dornică să se racordeze la poezia novatoare a avangardei europene, și-a căutat rădăcinile spaniole în opera marelui poet din Secolul de Aur Luis de Góngora y Argote (1561-1627). La inițiativa și în organizarea lui Gerardo Diego, i s-a închinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ruginit. Își ridică privirea din carnețelul galben. — Ca gardian sau ca prizonier? Ticălosul naibii. —Ca prizonier. Ticălosul clipi. Trăsăturile se rearanjară în expresia aceea. Nu o mai văzusem de ceva vreme. Războiul se încheiase de șapte ani. Nu eram singurul dornic să o uite. Dar fusese o vreme când știusem acea expresie cum îmi știam liniile din palmă sau numărul de pe braț. Era plină de milă, rușine și de încă ceva. Repulsie. Nu mă ura așa cum o făcuse când își imaginase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să mă opresc pe șantier. Am intrat în parcare, dar apoi m-am răzgândit și am luat-o iar pe autostradă. Conform programului din ziar, aveam timp suficient. Cinematograful era plin cu copii și oameni în vârstă. Eram singurul adult dornic să își petreacă după-amiaza într-un mod atât de inutil. Am ocupat un loc lângă culoar. Nu voiam să îi deranjez pe ceilalți când aveam să plec. Nu voiam să stau până la sfârșit. Eram curios să văd doar câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sunt buni la inimă. Un oftat străbătu sala. Asta își dorise publicul. Triumful spiritului uman, cum îl numea soția mea. Asigurarea că, în ciuda a tot ce se întâmplase - oameni mergând cu milioanele spre moarte doar fiindcă se născuseră evrei, oameni dornici să smulgă plombele de aur din gura altor oameni înainte de a-i împinge în cuptoare, experimente oribile făcute pe indivizi neanesteziați în interesul științei medicale -, în ciuda complicității unui întreg popor însetat de sânge și dornic să curețe lumea de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fiindcă se născuseră evrei, oameni dornici să smulgă plombele de aur din gura altor oameni înainte de a-i împinge în cuptoare, experimente oribile făcute pe indivizi neanesteziați în interesul științei medicale -, în ciuda complicității unui întreg popor însetat de sânge și dornic să curețe lumea de un alt popor, în ciuda tuturor acestor lucruri, oamenii sunt buni la inimă. Totuși, eram bucuros că văzusem filmul, lăsând la o parte ultima frază stupidă. În sfârșit mi-l scosesem din minte. „Lou Jacobi este supărător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
care, conform ghidului, erau mai curate decât fuseseră cu ani în urmă. Întregul oraș se salubriza. Prostituatele stăteau în spatele vitrinelor sau cel puțin la ele în cartier. Puteai să mergi prin cartiere întregi fără să fii acostat de vreun individ dornic să îți vândă droguri. „Începe să arate așa cum era pe vremuri“, spusese portarul în acea dimineață. Era prea tânăr ca să știe cum arăta pe vremuri și nici eu nu i-am zis. Mărturisisem copiilor și soției, familiei ei și partenerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
care o acoperi rapid cu ziarul religios Hamodia și i se adresă lui Fima cu un accent est-european pronunțat: —Bună să-ți fie ziua, domnul meu. Avea doar În jur de douăzeci și cinci de ani, dar părea foarte prosper, Încrezut și dornic să fie pe placul tuturor. Ce-aș putea face pentru stimatul domn? Fima descoperi că În afara călătoriilor În străinătate, agenția vindea și bilete pentru loteria națională și pentru tragerea de la Maghen David Adom1. Răsfoi broșura care Îi oferea „pachete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
devenit celibatară pe neașteptate coincide cu planurile noastre de a scoate un întreg număr dedicat problemelor femeilor ca tine, trecute bine de 30 de ani, disperate să facă un copil, aflate la ani lumină depărtare de lumea întâlnirilor amoroase, dar dornice să se întoarcă în ea, și-n același tip confruntate cu un segment din ce în ce mai restrâns de bărbați disponibili. Părea atât de bine intenționată în timp ce spunea toate astea, încât ai fi putut chiar să-i ignori lipsa crasă de considerație cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Mi-am amintit de eforturile ce le-a depus ca să-mi conducă pasul stângaci și greoi ca o buturugă, în cadența „Espaniolei”. Cânta valsul în chip minunat, executând mai întâi singură figurile, cu grație și elan, împingându-mi picioarele încăpățânate. Dornic să prind pașii, mă avântam rigid, împiedicându-mă de țolul vărgat, în timp ce madam Fișic ne sorbea din ochi, de pe scaunul fără spetează, din colțul odăii sărăcăcioase. Râsul Laurei era o gamă scurtă, ca din clapele unui clavecin. Când spunea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu o armonică uriașă cu care își însoțea cântecul nostalgic, tărăgănat și puțin nazal. Găseam în vocea Biancăi, același timbru. Când i-am luat căpșorul între mâini, buzele ei mici și uscate au primit strânse, ușoara mușcătură a gurii mele dornice, și ceafa i-a scârțâit feciorelnic. În clipa aceea sub sânul ei micuț și pe deplin rotund, părea că o pasăre abia prinsă își izbea ciocul, înnebunită de spaimă, de zăbrelele unei colivii, cu sălbatic dor de ducă. Câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
când se înalță înspre luceferi, ca să se scalde în pulberea lor. Cine râde face rău. Și lor li s-ar putea întâmpla de a nu mai dori nimic, de a nu mai putea reține nici o secundă pe loc, obosiți și dornici de liniște. „Numai câteodată, când privind înapoi, surâzând prietenește celuilalt „eu”, rămas la jumătatea drumului, iglița harnică a peniței mele, leagă ochiurile, împletește horbotele negre, lanț lângă lanț, colț lângă colț, - piciorușe încremenite pe câmpul alb al paginilor.” „Un cocoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
un ac în scaunul de lemn al bideului. Nora spunea că moare pentru că are părul verde...” În nici un caz, însă, moartea ei nu poate să însemne un proces de conștiință, dacă ținem seama de cauzele absurde, născocite de amândouă fetele, dornice de liniște și grăbite să ne părăsească. Cartea despre vin „...Dacă mi s-ar putea șterge cu un burete imaginea Gloriei din gând și din suflet”, izbucni violent Ferdinand Sinidis. Făcu apoi un gest cu mâinile amândouă, ca pentru apărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o Întrebă Burgess pe Minnie, ridicându-se de pe scaun și Încheindu-și grăbit tunica militară. Continua să poarte uniforma deși era În permisie de boală pe timp nedefinit - Îl scutea de Întrebări cu subînțeles și de priviri acuzatoare din partea celor dornici să Împartă lauri. Nu avea mai mult de un metru șaizeci, dar era musculos și bine proporționat, boxer amator care fusese cândva campionul regiunii Sussex la categoria cocoș. Minnie Kidd admiră mustața mătăsoasă pe care, cât timp fusese În armată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]