4,071 matches
-
întrebase Omar. Praful se înălța în cordoane de pâclă fină, care înnodau cerul peste nisipuri. Exact la amiază, începea mirosul de pâine, care se pitula ca șopârlele prin cotloane. Erau lipiile de dinainte de ultima rugăciune și umpluturile cofetarului Rumieh. Era dulcele de melasă al alunelor gratinate și tăvălite apoi în sirop și în cioburile de migdale și de fistic, care străluceau ca bucățile de oglindă. Orașul arăta ca o iesle a credințelor și a focului. Ai fi vrut să sfârșești în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la masa cea mai ascunsă de privirile celor lalți și, după o oră de așteptare, comandă o porție de. Gărzi paramilitare iraniene, care veghează la respectarea ordinii publice și a regulilor Revoluției islamice. ash-e gandom 1, shish kabab și, ca dulce - o halva cu susan, pe care o înghiți pe nemestecate. Mai ceru la sfârșit un pahar de abdugh, dar simțea că plesnește. Shams nu apăru pân’ la miezul nopții. Nu fusese vreodată atât de nefericit. O luă la întâmplare, spre
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
trepte scunde și au dat la o parte o perdea de catifea. Pe o măsuță ședeau cărțile sfinte cu pecețile lor de argint și odoarele. S-a uitat Paraschiv. Nicu-Piele le aduna. Gheorghe a desfăcut sacul lung și clistirele sunară dulce a metal scump. Au luat lingurile, vasele, un cazan de aramă, vreo două icoane poleite cu aur și hainele de slujbă ale sfinției-sale, strălucitoare, călcate atunci, cu ciucuri pe margini. Se minuna ăl bătrân. Unde să vinzi bulendrele astea? Le-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ciuperci pe care îl luasem ca să nu par limitată la capitolul gastronomie. În timp ce stăteam la coadă ca să ni se gătească mâncarea, am aruncat o privire pe lista cu sosuri lipită în spatele grătarului: sos picant de alune, teriyaki 2, sambal 3, dulce acrișor... Am ales un sos de citronelă, iar Hugo un chilli dulce. Bucătarul a întors creveții și apoi legumele de câteva ori în vasul wok4 care era negru ca tăciunele de atâta arsură; imediat se auzi sfârâitul ingredientelor care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vrăji cumnatului său, ar fi însemnat să devină batjocura pribegilor din Granada, care sunt vreo șase mii numai la Fès și care îl cunosc cu toții și îi poartă respect. În afară de mine, care eram copleșit cu atenții și visam deja la dulciuri scăldate în miere, toți ai mei își țineau răsuflarea. — Era ca și cum am fi asistat la o ceremonie pe care un djinn rău ar fi preschimbat-o din nuntă în înmormântare, mi-a spus Mohamed. L-am privit întotdeauna pe unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
era frică, plângea. Am liniștit-o râzând îndelung și am strâns-o lângă mine. O iertasem. Săptămâna s-a încheiat printr-un ultim banchet, pentru care am primit în dar de la cumnații mei patru oi întregi și blide pline de dulciuri. A doua zi am ieșit în sfârșit din casă și m-am dus drept spre suk spre a împlini ultimul gest al interminabilei ceremonii nupțiale: cumpărarea câtorva pești pe care i-am încredințat mamei, urmând ca ea să-i azvârle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fie transportate spre rudele lui expatriate, fictive, dar înfometate de ciocolată. Le așezase unele peste altele în geanta lui diplomat. Se gândise să le bage într-un seif, ca să fie în siguranță, dar știa că acest lucru va stârni suspiciuni: dulciurile de la Cadbury erau bune, dar nici chiar așa. Deci trebuia pur și simplu să-și asume riscul și să le lase în geantă, atât de firesc, de parcă ar fi fost doar un cadou pe cinste pentru un nepot sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Să vină călăul! Să se termine! GARDIANUL: Imediat, imediat... (Agitat, prin încăpere.) Numaidecât... Întotdeauna întârzie... blestematul... (Pentru sine.) Pezevenghi bătrân, era treaba terminată... (Privește în stradă.) Nu vă faceți probleme, vine, vine... (Pentru sine, pocnindu-și pumnii.) Era treaba terminată... (Dulce.) N-avem noroc, domnule! (Îl îmbrățișează.) Și nu mai strigați așa, că mi se rupe inima... ARTUR (Refăcându-și ținuta.): Mulțumesc. Mă simt mai bine. GARDIANUL: Vedeți? Toate se rezolvă, toate se liniștesc până la urmă... ARTUR: Îmi pare rău numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
atât de scârbos... MACABEUS (Chinuit.): Ce să fac? PARASCHIV: Ai suferit mult? MACABEUS: Eu? Aș! PARASCHIV: Eu credeam c-ai suferit mult... MACABEUS: Țuț. I-am pus pe alții... PARASCHIV: Știu, știu... ești așa de găinar, așa de găinar... MACABEUS (Dulce.): Hai, gura! PARASCHIV: Parcă aș vrea să dorm... MACABEUS (Exasperat.): Da’ dormi odată! PARASCHIV: Da’ mi-e frică... MACABEUS: Dormi... Te păzesc eu... PARASCHIV: Da’ mi-e frică... MACABEUS: Dormi, dolofanule, dormi... PARASCHIV: Te-am făcut vreodată broscoi râios? MACABEUS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
privirea un local deschis. O votcă mi-ar fi limpezit gândurile. Închis peste tot. În față la „Gambrinus“ se strânsese ceva lume. Obișnuiții nerăbdători, glorioșii vânători ai cinzecilor hăituite de la prima oră. Abia la brutărie, la „Spicul“, era deschis. La dulciuri, n-aveau decât lichior de cafea. Una dintre cele mai mari rușini ale băuturilor naționale - lichiorul de cafea! Asta născociseră comuniștii spre a-i umili pe bețivanii autentici, pe singurii profesioniști altruiști din multilaterala dezvoltată: lichior de cafea! Să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a stins decât de două ori. Fata cu ochelari va intra în bucătărie. Va ține o farfurioară cu o felie de tort. — Nu gustați, totuși? Eu l-am făcut. Voi lua farfurioara. O voi așeza pe bufet. Nu prea mănânc dulciuri. — Vă îngrășați? Nu-mi plac dulciurile. Se spune că celor care beau mult nu le plac dulciurile. Nici de băut nu prea beau (voi încerca să par modest). — Ei, lăsați. În seara asta ați fost campion. Ați tot dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Fata cu ochelari va intra în bucătărie. Va ține o farfurioară cu o felie de tort. — Nu gustați, totuși? Eu l-am făcut. Voi lua farfurioara. O voi așeza pe bufet. Nu prea mănânc dulciuri. — Vă îngrășați? Nu-mi plac dulciurile. Se spune că celor care beau mult nu le plac dulciurile. Nici de băut nu prea beau (voi încerca să par modest). — Ei, lăsați. În seara asta ați fost campion. Ați tot dus la pahare, de parcă aveați focul lu’ Prometeus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu o felie de tort. — Nu gustați, totuși? Eu l-am făcut. Voi lua farfurioara. O voi așeza pe bufet. Nu prea mănânc dulciuri. — Vă îngrășați? Nu-mi plac dulciurile. Se spune că celor care beau mult nu le plac dulciurile. Nici de băut nu prea beau (voi încerca să par modest). — Ei, lăsați. În seara asta ați fost campion. Ați tot dus la pahare, de parcă aveați focul lu’ Prometeus în burtă. Chiar mă miram. „Mamă, ce bine se ține cetățeanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o ușoară urmă de neliniște - în general, e cel mai rapid cumpărător dintre noi toți și, dacă zice că durează mai puțin de douăzeci de minute, așa și e. Ben are tendința de a se lăsa acaparat de reviste și dulciuri, iar Sally e exact ca mine, se lasă distrasă și își amintește de o sută alte lucruri de care avem nevoie - sau vede ceva de care nu știam că avem nevoie, dar acum, că îl vede, știe că ne trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
uimitor să știu că mă micșorez câtă vreme stau acolo: e bine să mă-ntorc în același loc, fiindcă simt diferența de când stăteam acolo și eram deprimată și doar mă întrebam când o să pot să-mi bag în gură ceva dulce fără să observe Warren sau nebuna aia de doamna Peters. Azi am fost veselă și-am zis la clienți bună dimineața și din astea. Unii din ei erau chiar șocați că înainte nu le ziceam nimic. Am râs de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
-și continuie viața, iar ea, în schimb, îi închinase viața sa Lui. Încet, câte puțin, revenea la viață. Începuse să vină mai des pe la noi, mai stătea câte puțin cu mama mea care era bolnavă. Obișnuia să poarte mereu ceva dulciuri în buzunare: bomboane, biscuiți, cubușoare de zahăr, covrigei, cu care ne bucura pe toți copiii din drum. Îmi plăcea când mama mă trimetea după ceva la ea, nu ieșea nimeni niciodată de la ea fără ca bunica să nu-i fi dat
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
acasă încărcată cu de toate. Bătea la ușă și tata îi deschidea. Ne trezea pe toți din somn și, așa cum stăteam așezați la locurile noastre, ne punea le piciorușe mai întâi un șervet, peste care apoi punea tot felul de dulciuri și bunătăți pe care le pregătea din timp: bomboane, covrigei, biscuiți, cubușoare de zahăr, nuci și mere. Ultimul lucru pe care-l făcea, ne dădea în mânuțe un fel de pâinică pe care o cocea ea pentru noi, pe care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fapt cu ce se ocupă? ― E pensionară. Trăiește singură împreună cu un motan, care se dă în vânt după basmele lui Grimm. Nu, nu e o glumă, bătrâna îi spune câte o poveste în fiecare seară, stau la televizor, discută, mănâncă dulciuri și pun la cale năzdrăvănii. ― Extraordinar! ― Are o fantezie fantastică și se recreează cu exerciții de tembo-habe. ― Asta ce mai e? Un fel de jiu-jitsu? ― Nu. Un dialect african. Maiorul râse încetișor: Am să vă povestesc cum am cunoscut-o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
des ceva asemănător. N-are nimic de vampă în înfățișare. Cred că secretul ei stă în candoare. O candoare sinceră altoită pe o fantezie de gangster. Este absolut autentică în relațiile cu Mirciulică, se uită împreună la televizor, își împart dulciurile etc. și în același timp pune la cale cele mai neașteptate năzbâtii. Iar treburile astea sânt concomitente, înțelegi, le trăiește fără efort, flori gemene ale aceleiași tulpini. Paradoxul e încîntător, iar inocența, așa cum o desprinzi din ochii Melaniei, poartă în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
florile aduse de maior ― cinci trandafiri galbeni ― într-o glastră din cristal negru. Pe măsuța scundă pregătise serviciul de cafea, un coșuleț cu prăjituri uscate și un altul cu migdale. Mirciulică privea fix cupa de frișcă. ― O adevărată orgie de dulciuri, observă Cristescu. Bătrâna se răsuci sprintenă. Purta o rochie neagră cu guler bărbătesc. ― Cozonacul l-am băgat puțin la cuptor. Ador prăjiturile calde când afară e umed. Mă scuzați numai o clipă... Mirciulică, ocupă-te, te rog, de musafiri! Cristescu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
privire întunecată. ― Dă-i drumul! Avem când să ne socotim greșelile. Inginerul se simți cuprins de un sentiment de jenă. Găsea scena de un grotesc penibil. Patru bătrânei smulși brutal de la tabieturile lor inofensive ― cleveteli banale cu o farfurioară de dulciuri în mână și o partidă meschină de poker la cinci bani deschiderea ― puși dintr-o dată în fața unor necunoscuți înarmați. ― Deci chestiune de câteva ore, rezumă Nucu Scarlat mângâind patul revolverului. În măsura în care vă veți vedea de treabă, aproape că nu vă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
orice-ai spune. Cred totuși că știi ce se întîmplă cu ea, dar ți-ai închipuit că de la o anumită vârstă intervine re-sem-na-rea. Îngropi în adâncul sufletului visele frumoase, castelele de frișcă ― ești incapabilă, fetițo, să nu te gândești la dulciuri ― și începi să te mulțumești cu tocana cotidiană. Bănuiesc că și pentru Florence constituie o surpriză ceea ce simte. Viața alături de Șerbănică a fost un calvar. Gîndește-te doar la temperamentul ei! Era cea mai veselă fată din câte ai cunoscut vreodată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și bătrîna..." O privi pe furiș încercînd să descifreze ce se întîmplă dincolo de expresia senină. Femeia îl nedumerea, de fapt nu putea să-și ierte că se lăsase păcălit atâția ani. O ignorase totdeauna, o ființă fără importanță, nebună după dulciuri și curse. Nu scăpa un concurs, iar Matei îi șoptise că pariază până la ultimul leu. Când pierdea, continua să zâmbească și nu mai călca prin bucătărie. Ronțăia în odaia ei bomboane englezești, se uita la televizor și aștepta pensia... ― Du
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mănușile. Azimioară îi urmărea mișcările, silueta suplă menținută fără eforturi la un număr de kilograme cu care s-ar fi putut mândri orice adolescent. Locotenentul încercă un vag sentiment de neîndreptățire. Maiorul nu ținea nici un fel de regim, consuma pâine, dulciuri, bere, bea cafeaua cu zahăr ca oamenii, nu-i era teamă de cântar, n-auzise în viața lui de zaharină, dieta clinicii Mayo, "puncte", "fără sare și grăsimi". Ca toți oamenii grași, Azimioară avea impresia că mănâncă extrem de puțin. Era
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe Doru la spital. Trece prin momente grele... Lacrimile îi inundară din nou ochii: N-are pe nimeni și... Știu că abuzez, dar dacă mi-ați permite să-i duc și un mic pachet, oh, nu mare lucru, desigur... Câteva dulciuri, o portocală... Aș considera că mi-ați făcut o mare favoare. Cristescu ieși în stradă. Gerul se muiase și o ceață groasă învăluia orașul. Sub un felinar, un tânăr înalt și o fată cu căciuliță roșie păreau că nu-și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]