4,381 matches
-
a surîs deseori sceptic privindu-mă. Deh! De la 1 august sînt în munți! A fost prea cald în Sud. Căldura nu-mi convine deloc. Desigur, atunci cînd este excesivă. Cum a fost anul acesta. La întoarcere, în București, într-o după-amiază cu T.T. Coșovei, Cărtărescu, Chioaru și Adrian, l-am cunoscut pe N. Breban. Nordicul acesta încăpățînat și SCRIITOR a stat cu noi aproape două ore. Mi-a plăcut. Nu mi-l puteam închipui înainte. Dacă iulie a fost o lună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
sens! La Sulina m-am simțit minunat, ca întotdeauna. Am exagerat însă în borșuri cu nisetru și icre de morun, în alte năzdrăvănii din acestea marine. La întoarcere n-am mai stat decît trei zile în București. Am petrecut o după-amiază minunată pînă la plecarea trenului spre P. Neamț cu Dora cea minunată a lui Nichita (Stănescu n. red.), Petre Stoica, Gusti Frățilă, Adam Puslojic, Miodrag Bulatovic (îți amintești "Cocoșul roșu zboară spre cer"?!) și alți doi sîrbi. Dora a promis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cu foc”.. Joi, 3 august - duminică, 6 august. În seara de 3 august 1939, au părăsit Insula Rhodos și au plecat spre Kos, unde au ajuns la 4 august, dimineața. La ora 1130, au vizitat șantierul de săpături arheologice. În după-amiaza de vineri, 4 august, în salonul de la pupa iahtului „copiii au făcut muzică și au dansat”. Carol înregistrează faptul ca un semn îmbucurător în starea sufletească a lui Mihai: „a început din nou să fumeze, ceea ce e un semn că
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
al II-lea a reținut că „în cercul lui Mihăiță” a revenit Gicuța, fiica lui Puiu Dumitrescu, devenită dintr-o grăsună o domnișoară drăguță și instruită. De asemenea, a observat că „se desinează un flirt între Mihăiță și Irinel” (Malaxa). După-amiezele le petreceau, în general, la Mihai în odaie. Carol li se alătura. Serile, luau masa împreună, maturi și copii, după care vizionau un film. Au văzut filmele: Minuit Place Pigalle cu Raimu, Cei trei mușchetari moderni și un film cu
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
luat măsurile de pază obișnuite. La intrarea în Centrul de îndrumare, s-au luat măsuri speciale de pază, pentru a nu permite intrarea unor persoane străine. Între orele 13-14, Mihai urma să se deplaseze cu mașina la Sinaia. În cursul după-amiezii, a vizitat și Centrul de îndrumare străjerească de la Predeal. Duminică, 11 august. Cină la Sinaia cu câțiva invitați „pentru Mihăiță: Natalia Malaxa cu copiii, Costache și Irinel, Lucica Samsonovici, Pastia, Dămăceanu, Ilie Radu. Totul s-a desfășurat cu „voie bună
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
ne-am acomodat cu atmosfera de familie. "Mortul" a fost viu De cele mai multe ori, în primărie se instala un climat deosebit de destindere și voie bună, după ore încărcate de lucru cu sătenii, care veneau să-și rezolve nemulțumirile. Într-o după-amiază, întârziind mult peste program, nu știau slujbașii cum să-și mai omoare timpul. Astfel, venind o serie de nevestuici frumușele din capătul satului pentru a se interesa de unele probleme de-ale lor, domnul referent Gheorghe Pascari le-a zis
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ne speria cât de multe popuri erau. Am început treaba. Vai de mâinile noastre! Pănușile aspre ne brăzdau palmele ca niște brici. Coșurile se umpleau și câte doi băieți mai "răsăriți" le duceau pe aria șurii. Așa am muncit până după-amiază, fără să ne ofere vreo "prescură" sau o gură de apă. Eram murdari, obosiți și flămânzi. Pe deasupra s-a mai adăugat o ploaie torențială, care ne-a fugărit în aria șurii. De aici, cu greu, unul câte unul, am luat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
dezastru. Așa ni s-a întâmplat mie și Vioricăi Pascari, prietena mea, când ne întorceam într-o vineri, de la Rădăuți. Am ținut morțiș să vizionăm filmul "Iartă-mă!! care era la "modă" în acea vară, de prin '48. Fiind o după-amiază înăbușitor de arzătoare, pe cer s-au adunat nori plumburii, amenințători. Toloaca ne aștepta surâzătoare însă. Ne scurta drumul. Am luat-o la picior, să nu se înnopteze și să nu ne prindă ploaia. Când am ieșit din oraș, cu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu un fiu de negustor... Își continuă reveriile, depănându-și În minte, pentru a câta oară, puținele clipe pe care le petrecuse cu Bodo, numai ei doi, cuvintele, gesturile, privirile lui pline de adorație... și fu aproape fericită. Retrăia acea după-amiază minunată, când Bodo Îi mărturisise dragostea lui. Îl văzuse de la fereastră... Tânărul ședea pe banca din fața havuzului. Era singur și Adelheid se repezise pe scări În jos, ca o furtună, fără să se gândească la nimic. Nu apucase să-și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
unei dorințe în curs de- a se împlini, când ne depăși cu mașina "nea Petrică” (cunoștință a lui Mircea). Spre deosebire de el, cei vreo 75 de kilometri îi parcursesem fără să consumăm nici un gram de benzină! Soarele puternic al după-amiezii, de care de obicei mă păzesc, nu deranja. Înainte de Fălticeni, ne-am abătut la stânga, spre mănăstirile Râșca și Slătioara, despre care Mircea auzise că există. Eu nu știam de ele însă evident, eram curios să le și văd, dacă tot
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Adonis, după care trecătorii întorceau capul, irezistibil. Țile: brunet, cu părul creț și ochii migdalați, Mircea: blond, cu părul ondulat și ochi albaștri, amândoi cu trupurile minunat alcătuite, cu un mers elastic și sportiv, formau un duo fermecător. Într-o după-amiază târzie, când munca de pe șantier se încheiase, iar noi, obosiți și flămânzi, o așteptam pe mama să vină de la spital, Mircea s-a dus, ca de obicei, la Țile. Acesta era afară stând pe niște chirpici. Ochii triști ai băiatului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Bătea ușor-ușor paiele cu spatele furcii și urca mai sus, tot mai sus, până la coamă. Era o treabă migăloasă și foarte importantă. Nimeni nu ar fi vrut să-i plouă în casă, nu? Munca la învelitul casei a durat trei după-amiezi pline. E adevărat însă că domnul Tiron era un om trecut de șaizeci de ani, nu mai era atât de iute și de sigur în mișcări. De jos, de la sectorul meu de activitate, îl urmăream cu o atenție deosebită și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și am citit-o cu mare bucurie și interes. Doream de multă vreme să realizăm împreună un interviu și vă mulțumesc că ați acceptat. Mi-ar plăcea să vă cunoască și publicul așa cum vă cunosc eu, cu siguranță, în această după-amiază de august, toridă și plină încă de amintiri despre vacanță, în fața acestei cești de cafea cu iz oriental ne veți dezvălui, sper, lucruri inedite din viata și scrisul Dumneavoastră. Când ați debutat, doamnă Cristina Rhea? Stimată doamnă Angela Baciu, vă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Lumea", revistă condusă de G. Călinescu. Cum erau timpurile de atunci, percepute de ochiul studentului Emil Manu? Eram student în 1945 și eram frenetizat de ideile călinesciene. Marele meu profesor m-a invitat să colaborez la revista sus-numită. Într-o după-amiază a anului 1945, toamna, m-am urcat la etajul al V-lea al blocului în care funcționau mai multe ziare, printre care marile cotidiene de tiraj "Adevărul" și "Dimineața", iar dintre săptămânale, foarte moderna revistă "Lumea", pe care mentorul meu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Nici în cea a hulei nemeritate, / Ci ajută-ne să vedem în fiecare carte / Adevărul estetic, dîra de existență, freamătul ființei ,/ Iluminarea lăuntrică / Și ne iartă erorile noastre de judecată / Și fă-ne culți, că suntem mulți !..." Cândva, într-o după-amiază târzie l-am văzut pentru ultima oară pe Țepi în redacție, în sediul nou. Pregătea o noua ediție din Cuvântul. Era calm. Pe birou erau așezate într-o ordine aproape nefirească: creioane ascuțite, pixuri, stiloul. "Am mult de lucru..." zice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
să stea și să observe starea de spirit din penitenciar. Realizând eșecul total al acțiunii, Nemeș i-a lăsat pe cei doi în camera 5 până la 15 august 1950, când urmau să fie selectați într-un lot pentru Canal. În după-amiaza aceleiași zile au fost chemați încă o dată de către Iosif Nemeș, care i-a prezentat directorului penitenciarului, Mihai Bertea (cu care, probabil, vorbise între timp), și le-a indicat să îi predea informațiile culese. Sesizând că planurile s-au schimbat și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
exemplare până să urmăresc acest spectacol! În piața de fructe fiind, până să se finalizeze operația de curățare a celor trei fructe de ananas comandate, a început să se întunece. În India, în decembrie, începe să se însereze pe la 5 după-amiază, ca la noi, de altfel. Întunericul coboară dintr-o dată. Am observat atunci cum vânzătorul de banane, vecin celui cu ananasul, scoate o lampă clasică cu gaz, o amorsează și o aprinde. Entuziasmat de ceea ce văd și trăiesc, am deschis aparatul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ne vor preda ei obiectul la destinație... N-avea rost să insist, ne-am fi certat din nou. Cert este că fata a coborât ultima din avion, prezentându-mi triumfătoare - n-o să ghiciți! - ciocănelul buclucaș! Se făcuse cam de patru după-amiază, ora Moscovei. Pe toate monitoarele din aeroport se prezentau imaginile cutremurătoare ale unui cataclism. Nu puteam să mă dumiresc despre ce era vorba: inundații... cutremure... Vedeam niște valuri uriașe cum năvăleau pe plaje și măturând totul în calea lor, oameni
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
De data aceasta, în 1928, ardelenii de la câmpie îl rugau pe Maniu să mai adaste cu revoluția cu care naționalii voiau să-l aducă la Palat pe expa‑ tul Carol, pentru că sunt ocupați cu muncile pământului. A fost altfel în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 ? Nu. Iliescu a cerut un răgaz istoric ca să dovedească el că doar Ceaușescu e de vină pentru eșecul comunismului de stat ; doar el întinase idealurile comunismului. Din acea după-amiază și până acum e un sfert
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
muncile pământului. A fost altfel în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 ? Nu. Iliescu a cerut un răgaz istoric ca să dovedească el că doar Ceaușescu e de vină pentru eșecul comunismului de stat ; doar el întinase idealurile comunismului. Din acea după-amiază și până acum e un sfert de veac de când tot ostenesc unii, în timp ce alții fură, la - și din - proiectul unei revoluții, care în țara noastră nu se poate face... Dacă până la Revoluție tânărul medic de la Socola încerca eva‑ darea din
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
procentul celor care sunt de partea bună a baricadei n-a fost mai mare de o treime din electorat, totuși ei sunt cei care conduc în bătĂlie. Chiar dacă, din păcate, bagajul de speranțe e azi mult mai mic decât în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989. Dar, spre deosebire de duminica orbului din 1990, există azi o armată de rezervă, cea a neangajaților. A celor care au părĂsit de mult iluzia fesenistă. Cartea aceasta e adre‑ sată celor care luptă, dar, în egală
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
complete, căci bibliotecile au fost „epurate” și, în plus, după 1948, n-a mai intrat nici o carte occidentală...) Dar Nostalgie du Paradis va conține mai puțin decât o indică titlul său. Cred că v-am vorbit despre ea într-o după-amiază, la Lund: mă interesează mai ales recuperarea (simbolică) a condiției „paradisiace” (dominare a animalelor, limbaj al animalelor, ascensiune celestă, întâlnire directă cu Dumnezeu șsubl. S.W.ț etc.), decelabilă în ședințele șamanice; pun în legătură această recuperare efemeră (și extatică
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nimic. Trebuie să reiau totul. Îmi propun să pregătesc bine volumul suplimentar la Traité, unde aș atinge tocmai problema Istoriei. Dumézil s-a întors în decembrie. I-am telefonat (este prea ocupat acum cu cursurile pentru a-i răpi o după-amiază de discuții). Îmi anunță vestea bună: pe 31 ianuarie, se pare, veți avea ultima bătălie. Widengren tocmai i-a scris o scrisoare în acest sens. Spune că aveți toate șansele. Dumnezeu să-l audă!... Ceea ce îmi spuneți legat de formația
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
într-o vîrstă a inocenței. Cea de a doua zi a Crăciunului aducea indiferență în sufletele paznicilor și curățenie pe trupurile noastre. Cînd mi-am reluat munca, am încercat un sentiment nou față de antipatica mea roabă de tablă ruginită. În după-amiaza aceea, am iubit-o, așa cum bogații își iubesc piscina sau băile lor de marmură, cu jacuzzi și aer condiționat. Eram posesorul de necontestat al unei senzualități deviate grotesc". Înduioșătoare și de mare cruzime este aventura agricolă a unuia dintre deținuți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cei trei amici, care, indiferent cât câștigă, cheltuie cu și mai mare patimă și petrec și mai desfrânat, indiferent câtă impor- tanță capătă statutul lor, nu uită nicio secundă de unde au plecat și rămân la fel de trăsniți și libertini. Într-o după-amiază, Fernic, Pribeagu și Cristi chefuiau cu bere într-o cârciumă, vorbind despre câteva piese noi și de-ale vieții, când intră un evreu tânăr, slab ca un ogar, cu un costum care era evident puțin prea mare pentru trupul său
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]