13,637 matches
-
sau la formularea de fraze condiționale de tipul „Dacă A, atunci B”, arătând că, dacă un anumit număr de condiții sunt întrunite ( A), ne putem aștepta, după toate probabilitățile, la cutare sau la cutare consecință (B). Studiul fenomenelor în raport cu teoria elitelor sugerează totuși existența unor tendințe de importanță atât de generală, încât se pare că termenul lege s-a impus pentru a le desemna. Este cazul „legii de bronz a oligarhiei”, prezentată de sociologul și economistul germano-italian Robert Michels (1876-1936), care
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
o minoritate conducătoare și, cu voia sau fără voia ei, se detașează puțin câte puțin de masele pe care se presupune că le reprezintă și conduce. Tendințele de oligarhizare atrag atenția lui Michels din trei puncte de vedere. Relativ la teoria elitelor, el se întreabă cum se poate ajunge la o situație de reală democrație la nivelul statelor naționale. Dintr-un punct de vedere al sociologiei generale, el examinează cum poate fi explicată existența unor structuri oligarhice în partidele politice a căror
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
la un nivel de generalitate adecvat și să nu ne străduim să prezicem o secvență sau alta în întreaga ei singularitate. Procesul de oligarhizare luat în totalitate se potrivește, de altfel, destul de bine cu o abordare de tip individualist. Teoreticienii elitelor după Raymond Aron Teoreticienii moderni ai elitelor sau ai oligarhiilor, G. Mosca, V. Pareto și R. Michels, sunt, pe de o parte, descendenții legitimi ai filosofiei politice clasice. Dar ei sunt, în același timp, critici ai democrației parlamentare și ai
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
să nu ne străduim să prezicem o secvență sau alta în întreaga ei singularitate. Procesul de oligarhizare luat în totalitate se potrivește, de altfel, destul de bine cu o abordare de tip individualist. Teoreticienii elitelor după Raymond Aron Teoreticienii moderni ai elitelor sau ai oligarhiilor, G. Mosca, V. Pareto și R. Michels, sunt, pe de o parte, descendenții legitimi ai filosofiei politice clasice. Dar ei sunt, în același timp, critici ai democrației parlamentare și ai utopiei socialiste. Filosofii politicii n-au pus
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
nu pare dezamăgitoare și scandaloasă decât pentru democrații înclinați să creadă că puterea poporului este exercitată de către popor. Raymond Aron, „Classe sociale, classe politique, classe dirigeante”, Archives européennes de sociologie, vol. I, 1960, pp. 265-266. Într-adevăr, regăsim aici opoziția elită/mase, cu caracteristicile specifice ale celor două categorii antitetice. În fața unei minorități ce dispune de pârghii de comandă în organizație, placiditatea relativă a omului de rând apare ca o formă de comportare rațională, atunci când majoritatea membrilor constituie o masă importantă
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
1948, p. 125). Henri Janne (1908-1991) s-a folosit de această reprezentare cadrilată pentru a descrie ceea ce el a calificat ca fiind un proces de „verticalizare” a organizațiilor muncitorești. După opinia sa, organizațiile de clasă (orizontale, la început), generează niște elite în stare să negocieze cu reprezentanții altor categorii sociale. Acest fapt ocazionează o verticalizare a organizației, în sensul că elitele respective urcă în ierarhia socială și își afișează propriul punct de vedere (Janne, 1960, 1968). Este o ipostază a fenomenului
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ca fiind un proces de „verticalizare” a organizațiilor muncitorești. După opinia sa, organizațiile de clasă (orizontale, la început), generează niște elite în stare să negocieze cu reprezentanții altor categorii sociale. Acest fapt ocazionează o verticalizare a organizației, în sensul că elitele respective urcă în ierarhia socială și își afișează propriul punct de vedere (Janne, 1960, 1968). Este o ipostază a fenomenului de oligarhizare; aceasta se poate traduce și în termeni de relații interpersonale. Dată fiind întretăierea sectoarelor funcționale verticale și a
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
alte cuvinte, interdependența (sau, cum spune Dupréel, complementaritatea relațiilor interindividuale, adică reciproca lor condiționare) depășește din ce în ce mai mult limitele domeniilor de activitate specifice pe măsura ascensiunii în ierarhiile lor respective. Astfel, a fost înfăptuită una dintre condițiile psihosociale ale diferențierii dintre elită și mase. Elita guvernamentală Nimeni n-a fost mai clar ca Pareto în privința imposibilității de a concepe o societate organizată mai mult sau mai puțin stabil fără o elită conducătoare. În Traité de sociologie générale, el scrie următoarele: Pretutindeni există
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
sau, cum spune Dupréel, complementaritatea relațiilor interindividuale, adică reciproca lor condiționare) depășește din ce în ce mai mult limitele domeniilor de activitate specifice pe măsura ascensiunii în ierarhiile lor respective. Astfel, a fost înfăptuită una dintre condițiile psihosociale ale diferențierii dintre elită și mase. Elita guvernamentală Nimeni n-a fost mai clar ca Pareto în privința imposibilității de a concepe o societate organizată mai mult sau mai puțin stabil fără o elită conducătoare. În Traité de sociologie générale, el scrie următoarele: Pretutindeni există o clasă guvernantă
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Astfel, a fost înfăptuită una dintre condițiile psihosociale ale diferențierii dintre elită și mase. Elita guvernamentală Nimeni n-a fost mai clar ca Pareto în privința imposibilității de a concepe o societate organizată mai mult sau mai puțin stabil fără o elită conducătoare. În Traité de sociologie générale, el scrie următoarele: Pretutindeni există o clasă guvernantă, chiar și acolo unde avem de-a face cu un despot; dar formele sub care apare aceasta sunt diferite. În guvernările absolutiste în scenă apare numai
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
guvernările absolutiste în scenă apare numai suveranul; în guvernările democratice apare parlamentul. Dar cei care joacă un rol important în guvernarea efectivă se află în culise (Pareto, 1916, § 2253). Continuarea argumentației arată că Pareto include în această „clasă guvernantă” o elită guvernamentală și una neguvernamentală, care îi este strâns asociată. „Clasa guvernantă nu este omogenă. Ea însăși are un guvern și o clasă mai restrânsă sau un lider, un comitet care, efectiv și practic, domină (ibidem, § 2254). Pareto: reziduurile și derivațiile
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
strâns asociată. „Clasa guvernantă nu este omogenă. Ea însăși are un guvern și o clasă mai restrânsă sau un lider, un comitet care, efectiv și practic, domină (ibidem, § 2254). Pareto: reziduurile și derivațiile Pentru a înțelege rolul atribuit de Pareto elitei guvernamentale și relația specificată de el între elită și restul populației, este absolut necesar să evocăm, pe scurt, concepția sa în privința echilibrului social ca rezultantă a unor acțiuni logice și nelogice. La baza acțiunilor umane se află, conform lui Pareto
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
însăși are un guvern și o clasă mai restrânsă sau un lider, un comitet care, efectiv și practic, domină (ibidem, § 2254). Pareto: reziduurile și derivațiile Pentru a înțelege rolul atribuit de Pareto elitei guvernamentale și relația specificată de el între elită și restul populației, este absolut necesar să evocăm, pe scurt, concepția sa în privința echilibrului social ca rezultantă a unor acțiuni logice și nelogice. La baza acțiunilor umane se află, conform lui Pareto, un anumit număr de constante care se actualizează
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
reziduurile”, adică „ceea ce rămâne” după ce a fost eliminat tot ce era superficial sau conjunctural. Aceste reziduuri, care pot fi împărțite în șase categorii, sunt expresia sentimentelor proprii naturii umane; categoriile de reziduuri sunt, în fond, „familii de sentimente”. În privința rolului elitei conducătoare, primele două categorii sunt cele mai pertinente. Este vorba despre „instinctul combinațiilor” și al „persistenței agregatelor”. Vrem „să facem ceva” și, în orice acțiune cât de cât elaborată, se simte nevoia de a „combina anumite lucruri și anumite acte
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
unor valori ce nu pot să facă obiectul vreunei proceduri de verificare. Un factor decisiv al echilibrului social este proporția de reziduuri din prima categorie (instinctul combinațiilor) și din clasa a doua (persistența agregatelor), pe care le găsim în rândul elitei conducătoare și a maselor. Așa cum notează Raymond Aron, „prima categorie permite invenția, a doua fundamentează conservarea (ibidem, p. XX). Societățile trebuie să-și asigure o anumită stabilitate, iar acest fapt favorizează „persistența agregatelor”. Dar voința de a prezerva agregatele care
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
să-și asigure o anumită stabilitate, iar acest fapt favorizează „persistența agregatelor”. Dar voința de a prezerva agregatele care au făcut dovada eficacității lor poate să ducă la reprimarea „instinctului combinațiilor”, adică la refularea inovației. În raporturile sale cu masele, elita se poate arăta mai mult sau mai puțin deschisă la schimbare, mai mult sau mai puțin conservatoare; cu alte cuvinte, ea se poate caracteriza printr-o predominanță a primei sau a celei de-a doua categorii de reziduuri. Raymond Aron
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de acțiune. Vom găsi derivații, scrie Pareto... ...de fiecare dată când ne vom mobiliza atenția asupra felurilor în care oamenii încearcă să disimuleze, să schimbe, să explice trăsăturile reale ale unora dintre modalitățile lor de a acționa (ibidem, § 1397). Dacă elita conducătoare poate fi caracterizată prin înclinația ei de a acționa în funcție de un reziduu sau altul, ea își justifică acțiunile prin derivații. Într-adevăr... ...oamenii se lasă convinși mai ales de sentimente (reziduuri); prin urmare, noi putem prevedea - fapt confirmat, de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
reziduurile, derivațiile pot fi clasificate; în privința lor, Pareto distinge afirmațiile mai mult sau mai puțin elaborate, recurgerea la argumentul de autoritate, prezentarea teoriilor având o asemănare cu teoriile științifice și cu raționamentele susținute cu probe pur verbale (ibidem, § 1419). O elită conducătoare se va distinge prin derivații de care se va servi pentru a-și asigura autoritatea. Atâta vreme cât derivațiile utilizate rămân convingătoare, ea beneficiază de o putere legitimă. Însă derivațiile considerate ca fiind acceptabile într-un moment al istoriei sunt tot atât de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
pentru a-și asigura autoritatea. Atâta vreme cât derivațiile utilizate rămân convingătoare, ea beneficiază de o putere legitimă. Însă derivațiile considerate ca fiind acceptabile într-un moment al istoriei sunt tot atât de revelatoare pentru starea generală a unei societăți, ca și pentru caracteristicile elitei sale conducătoare. Așa cum sugera Pareto, „derivațiile constituie materialele utilizate de toată lumea”, dar se cuvine să le dăm „valoarea de manifestări și de indicii ale altor forțe, care acționează în realitate pentru stabilitatea echilibrului social” (ibidem, § 1403). Mosca: clasa politică În privința
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
cu cele ale lui Pareto, în ciuda diferențelor dintre cei doi autori. Până și disputa care i-a opus în 1907 pune în evidență înrudirea gândirii lor bazată, în principal, pe întâietatea unuia sau a celuilalt în elaborarea teoretică referitoare la elita guvernamentală (Albertoni, 1987, p. 35; Aron, 1967, 1991, p. 463). Pentru Mosca, în orice societate organizată, cei care guvernează nu sunt decât o minoritate, indiferent de forma precisă a guvernului și de principiul în numele căruia își exercită puterea. Majoritatea populației - guvernații
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
distincție între superficial și fundamental ia forma unei opoziții între „reziduurile” care domină la guvernanți și „derivațiile” care le permit acestora să accepte reziduurile. În legătură cu toate acestea, s-a putut observa că îmbinarea originală a teoriei reziduurilor cu cea a elitei îi aparține lui Pareto (Valade, 1990, p. 289). Noțiunea de formulă politică Pentru Mosca, „aptitudinea de a conduce” este hotărâtoare în formarea unei clase politice. Această aptitudine „constă într-un anumit număr de calități personale, care, într-o anumită epocă
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
se centrează pe examinarea mecanismelor instituționale legate de funcționarea statului. Această preocupare se află în prim-planul lucrării sale Histoire des doctrines politiques. Pareto se situează într-un cadru social și economic mai general, înțelegând să dea concluziilor sale asupra elitelor o cuprindere mai largă, argumentată prin teoria reziduurilor. Așa cum remarcă Norberto Bobbio, preocuparea majoră a lui Pareto era să formuleze o teorie a echilibrului social asemănătoare cu cea a echilibrului economic care îl interesase anterior (Bobbio, 1972, p. 27). Deci
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
cea a echilibrului economic care îl interesase anterior (Bobbio, 1972, p. 27). Deci nu este o pură întâmplare faptul că „disputa întâietății” care l-a opus pe Mosca lui Pareto a luat forma unei priorități ce ar trebui acordată „teoriei elitei” sau „formulei politice” (Albertoni, 1987, p. 155). Dar e clar că „formula politică” (acceptarea ei fără rezerve sau discreditarea ei) este revelatoare pentru raporturile ce se stabilesc între minoritatea guvernantă (elita guvernamentală, după Pareto) și majoritatea guvernată. Așadar, putem vorbi
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
luat forma unei priorități ce ar trebui acordată „teoriei elitei” sau „formulei politice” (Albertoni, 1987, p. 155). Dar e clar că „formula politică” (acceptarea ei fără rezerve sau discreditarea ei) este revelatoare pentru raporturile ce se stabilesc între minoritatea guvernantă (elita guvernamentală, după Pareto) și majoritatea guvernată. Așadar, putem vorbi, pe bună dreptate, despre „paradigma Mosca-Pareto” așa cum o face Albertoni (1987, p. 156), inspirându-se din lucrările lui Field și Higley. „Formula politică” în concepția lui Gaetano Mosca Noua metodă a
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
fel supunerea, pentru că aceasta nu mai este exclusiv rezultatul unei constrângeri materiale. Gaetano Mosca, Histoire des doctrines politiques depuis l’Antiquité jusqu’à nos jours, traducere în limba franceză, Payot, Paris, 1955, pp. 321-322 (prima ediție în limba italiană: 1936). Elita puterii Gradul de coeziune al elitei conducătoare este o chestiune care a suscitat numeroase discuții. Contrar punctelor de vedere conform cărora elita conducătoare este formată din grupuri diverse neavând nici aceleași interese și nici aceeași scară de valori, Charles Wright
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]