4,507 matches
-
mai clar; drumurile devin mai sigure, datorită noilor legi privitoare la cei săraci; vechile elite se năruie; o nouă clasă întreprinzătoare - gentry, nobilime fără pământuri - se instalează la cârmă, permițând unei aristocrații minuscule să stăpânească totalitatea rentei funciare. în vreme ce toți englezii plătesc impozitul indirect, în Franța, impozitul direct îla taille) este plătit doar de cei din starea a treia. Anglia posedă în această epocă o flotă de război egală cu cea a Franței, în ciuda faptului că are o populație de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
prea există nici ape repezi. Pentru a obține energia care-i lipsește, gentry va pune în practică inovația tehnică a unui francez, Denis Papin, care, dată fiind abundența forestieră din Franța, fusese neglijată la Paris: mașina cu aburi. Brevetată de englezul James Watt, ea le permite mai întâi englezilor să extragă cărbune și să-l utilizeze la alimentarea cu energie a noilor războaie de țesut inventate în 1785 de Edmund Cartwright. în zece ani, productivitatea filaturilor de bumbac crește de zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
energia care-i lipsește, gentry va pune în practică inovația tehnică a unui francez, Denis Papin, care, dată fiind abundența forestieră din Franța, fusese neglijată la Paris: mașina cu aburi. Brevetată de englezul James Watt, ea le permite mai întâi englezilor să extragă cărbune și să-l utilizeze la alimentarea cu energie a noilor războaie de țesut inventate în 1785 de Edmund Cartwright. în zece ani, productivitatea filaturilor de bumbac crește de zece ori. Este triumful ideii înseși de mașină: se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
un mecanic american, Robert Fulton: folosirea aburilor pentru a pune în mișcare un vapor. împăratul nu-i vede vreo întrebuințare militară. în 1807, în timpul bătăliilor de la Eylau și Friedland, Fulton, întors în Statele Unite, construiește aici primul vapor cu aburi, „Clermont”. Englezii pun imediat invenția în aplicare. în 1814, în plin război împotriva Imperiului Francez aflat în agonie, prima locomotivă cu aburi este experimentată la Londra de Stephenson. O ironie a Istoriei: prima putere navală a lumii este cea care va revoluționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
reduce viteza autorizată a trenurilor la 2 mile pe oră în oraș și la 4 mile pe oră în afara lui. Și mai grav este că, în America, războiul de secesiune, eliberându-i pe sclavi, determină creșterea prețului bumbacului cumpărat de englezi de la sudiști. City, centrul financiar al lumii începând cu 1790, este astfel amenințat de apariția unor noi bănci în America. Iar lira sterlină este amenințată de dolar. Pentru a-i menține puterea, finanțele engleze trebuie să-i susțină rentabilitatea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
frânează mobilitatea de care are nevoie, acolo unde burghezia poate căpăta puterea fără a fi nevoie să trimită la ghilotină nobilimea. începând din 1880, o teribilă recesiune face ravagii în nordul Europei, din Islanda până în Polonia, și se adaugă declinului englez; ea provoacă cea mai mare deplasare de populații din Istorie de la începuturile sedentarismului: între 1880 și 1914, 15 milioane de europeni, adică a cincea parte din populația continentului, care dețin o treime din sumele de bani economisite în întreaga lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
partid cu merite istorice, la ce a fost și ce a ajuns, îmi vine în minte scena finală din Zorba Grecul, cu cei doi protagoniști uitându-se prostiți la funicularul căzut la pământ odată cu speranțele lor. Atunci, Zorba îi spune Englezului, ca despre un lucru mare: „Stăpâne, ai văzut vreodată așa o prăbușire?!“ Mi-a scăpat comparația, să fiu iertat, eu sunt și scenarist. Imaginea PNȚCD în opinia publică este pe măsura rezultatelor. Un studiu realizat în 2004 de către un prestigios
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
progres lăudabil, să nu o negăm, al spectacolului scientist. — Domnule președinte, Îmi băgați spaima-n oase, am bâiguit, fără a mai ține seama de ierarhie. Atunci, nu se petrece nimic În lume? — Foarte puțin, mi-a răspuns, flegmatic ca un englez. Dar eu nu-ți Înțeleg teama. Specia umană se lăfăie acasă, atentă la ecran sau la crainic, dacă nu la presa aurie. Ce mai vrei, Domecq? Ăsta-i mersul gigantic al secolelor, ritmul progresului care se impune. — Și dacă dispare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Swift te va turbura prea tare, nu-l citi... dar citește-i pe ruși... Sunt îngrijorați de destinul omului, pe care îl văd din subterană, ca Dostoievski... Dar mărturia nu e rece, soarta omului nu e iremediabilă, ca la acest englez care a mers în declin după Guliiver, ci patetică, cu ochii spre Dumnezeu... Tolstoi e mai echilibrat, nu-i citi acum nici pe Gogol nici pe Dostoievski. Tolstoi e mai aproape de natură, mai curat, el n-a violat o fetiță
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nu erau ei ceva nefiresc? Diaconescu avea față de război o atitudine de spectator: "Dacă nemții nu câștigă imediat, se împotmolesc ca armata lui Napoleon. Dar nu se știe. Să vedem. Au lăsat Anglia necucerită.... Poate vor să se înțeleagă cu englezii, după ce distrug bolșevismul." Mai multe nu știa nici el și nici eu. Mă miram că nu era încă militar. Mi-a spus că în primăvară va fi încorporat. Zilele lui august însă treceau în discuții despre poezie și literatură, cu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
-i ofere apoi o halbă de bere indiană Kingfisher din partea casei. — Tatăl tău, declară chelnerul într-un elan de incorectitudine politică, ar fi trebuit să administreze Imperiul. Atunci n-am mai fi fost nevoiți să ne descotorosim de ticăloșii de englezi. — Tată... Fran așteptă să sosească kolfi-ul înainte să atingă un alt subiect care o îngrijora. — Dacă Express lansează într-adevăr un ziar gratuit, n-o să ne fie ușor. Deja suntem la limită. — Știu, o liniști Ralph, dar o să supraviețuim. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să protestez ori, dimpotrivă, să mă bucur prea devreme. Mai deunăzi, am „răsfoit” Adevărul, ziarul cel mai citit din România - așa își face redacția reclamă, și-i cred, că doar au moștenit abonamentele vechii Scântei, iar cititorul român e ca englezul: conservator. M-am uitat și peste numere mai vechi citind, bineînțeles, în diagonală... Și ce-mi cade sub ochi! O știre nemaipomenită! „Unul din 24 de americani va fi recrutat de Administrația Bush pentru a deveni informator.” În lupta sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
nu cunosc obiceiul rușinos al darului. Statele germanice, inclusiv cele anglo-saxone, din Europa, din America și din Australia, plus excepția extrem-orientală, Japonia, sunt națiuni în rândul cărora straniile reflexe otomano-levantine ar produce un firesc dezgust. Cum să-i explici unui englez sau unui australian că, în România post-ceaușistă, milițienii care examinează candidații pentru obținerea permisului de șofer acceptă să-i ajute pe aceștia să promoveze probele în schimbul unor mici cadouri, în cea mai ilustră tradiție Pristanda? Cum să-ți faci programare
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ale profundului mod de viață japonez. Ceaiul, aici, este omniprezent, ca și în insulele britanice. Diferența o face însă atitudinea indivizilor: silueta fragilă a japonezului respiră calm și reculegere în momentul în care mâinile îmbrățișează bolul, în vreme ce statura impozantă a englezului emană sentimentul burghez al celui îndrăgostit de propriile tabieturi. Mai simplu spus, un ocha ("ceai verde"; diferit de kocha sau "ceai negru") sorbit în Japonia te relaxează și-ți deschide perspectiva introspecției lucide, în timp ce un afternoon tea băut în Anglia
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
este miza. Viața este palpitantă și plină de surprize până când intervine un fenomen dizgrațios și tezist, moartea, ca s-o curme. În scurtul interval pe care îl are până în clipa în care dă cu piciorul la găleată (cum desemnează, plastic, englezii marea trecere), este bine, cred eu, ca omul să se bucure, să râdă, să spere din răsputeri. Cultura japoneză, cu sutele de ani de rafinament estetic și de contemplație ascetică, îmi pare că a pierdut din vedere tocmai faptul că
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
n-a fost chiar așa de greu. Studențașul m-a mai învățat câte ceva...hm!, ironia soartei, eu - un Hamlet care n-are habar de engleză” “Ce-i așa de hazliu? În afar faptului că Hamlet a fost scrisă de un englez, Hamlet, nu uita!, a fost prinț al Danemarcei, deci nici el nu prea avea habar de limba Engliterei” “Dar constat, după pronunție, Paule, că nu stai tocmai rău cu limba marelui Will” “Deloc. Toamna trecută mi-am luat atestatul de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de oră până la decolarea avionului. Crainicii aeroportului tocmai anunțau ceva, din care eu nu înțelegeam decât New York. Mă adresez, atunci, cuiva din personal, care stătea la una din porți, și-l întreb: Parlez-vous francais? No, I don’t, face englezul meu. Sprechen Sie Deutsch? No, I, don’t. Mă rog, îl mai iau eu cum mă mai pricep, pe italienește, pe rusește, în spaniolă, dar încăpățânatul meu nu știa decât No, I don’t. Atunci, îmi scotocesc prin creieri și-
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
șapte opt minute până la decolare. Gesticulez, mă-nroșesc ca un rac, cred că i-am trântit și vreo câteva de dulce în limba noastră (ce bine că nu m-a înțeles!) și-i repet în disperare de cauză: New York, New York. Englezul, tacticos, ia o foaie de hârtie și-un pix și-ncepe să-mi facă o schiță. Eu îi dau înainte cu New York și-i arăt cadranul ceasului. Omul își duce un deget la tâmplă, apoi pocnește din degetele mâinii drepte
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
acest hău funebru și adânc, însă nu pot face asta, din cauza curentului electric care l-a izbit violent pe tata de cimentul umed din casa bu nicilor mei, în timp ce schimba un bec, la treizeci și nouă de ani. Dragoș Rusu Englezul și româna Un bucată de cașcaval, doi bucate de pastramă, doi kilograme roșii. La brutărie, unde îl ajutam pe tata la cuptor, englezul cerea, la fel de fericit că se adresează în limba locală și e înțeles: un bucată pâine. Prima oară
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
din casa bu nicilor mei, în timp ce schimba un bec, la treizeci și nouă de ani. Dragoș Rusu Englezul și româna Un bucată de cașcaval, doi bucate de pastramă, doi kilograme roșii. La brutărie, unde îl ajutam pe tata la cuptor, englezul cerea, la fel de fericit că se adresează în limba locală și e înțeles: un bucată pâine. Prima oară nu ne-am dat seama de greșeală. Când ne-am prins că cere un bucată, în loc de o bucată, și doi bucate ori kilograme
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
i-a privit pe cei din jur, parcă să îi confirme că a auzit bine, iar apoi, ca să își înăbușe o iminentă chicoteală, s-a ascuns în spatele cân tarului să-i caute clientului cele mai bune alimente. Voia doi kilograme. Englezul nu știa că, dacă se numără unu și doi, la bucăți ori kilograme în schimb, se spune una, res pectiv două. Însă cine să-i explice? Era prea complicat chiar și pentru noi, români fiind, darmite pentru un străin. În
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
știa că, dacă se numără unu și doi, la bucăți ori kilograme în schimb, se spune una, res pectiv două. Însă cine să-i explice? Era prea complicat chiar și pentru noi, români fiind, darmite pentru un străin. În plus, englezul lăsa mereu bacșiș când vedea restul în monedele pe care încă nu le învățase. Așa că, dacă noi eram fericiți, de ce să supărăm clientul generos și să îl corectăm? Bine că ne înțelegeam. Noi nu predam româna. Iar lecția ne-o
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Așa că, dacă noi eram fericiți, de ce să supărăm clientul generos și să îl corectăm? Bine că ne înțelegeam. Noi nu predam româna. Iar lecția ne-o învățaserăm: străinului, restul nu i se dă niciodată în bancnote. Când nu pricepea ceva, englezul, amețit de viteza cu care i se vorbea, spunea OK și zâmbea. Noi înțelegeam că nu e nici o problemă: clientul cumpără orice. Îi încărcam sacoșa cu produsele cele mai scumpe, noi, fericiți că ne-am vândut marfa, iar englezul, bucuros
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ceva, englezul, amețit de viteza cu care i se vorbea, spunea OK și zâmbea. Noi înțelegeam că nu e nici o problemă: clientul cumpără orice. Îi încărcam sacoșa cu produsele cele mai scumpe, noi, fericiți că ne-am vândut marfa, iar englezul, bucuros de cumpă răturile sale. În piață îl știam toți: englezul cu bască și umbrela după el. Nea Mitică aflase de la fiica unor vecini, studentă la București, care se conversase cu el la coadă la plătit telefonul, că englezul venise
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
OK și zâmbea. Noi înțelegeam că nu e nici o problemă: clientul cumpără orice. Îi încărcam sacoșa cu produsele cele mai scumpe, noi, fericiți că ne-am vândut marfa, iar englezul, bucuros de cumpă răturile sale. În piață îl știam toți: englezul cu bască și umbrela după el. Nea Mitică aflase de la fiica unor vecini, studentă la București, care se conversase cu el la coadă la plătit telefonul, că englezul venise la ei în urbe să își scrie doctoratul. De la nea Mitică
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]