4,450 matches
-
aflăm rezumat în lirica lui Pindar: "Muritorilor le sunt date zile nemuritoare", deoarece "există o vecie a vremii"; acest lucru are loc când poetul "însămânțează strălucire", când suflul său poetic viețuiește în "curăția picăturilor de rouă și se înalță către Eter". Ca atare, trebuie spus că este eronat a se considera orice poezie ca fiind prin definiție orfică. Poezia este orfică atunci când inițiază, purifică și transfigurează spiritual catharsis. Într-o lume disontologică și disaxiologică, precum cea actuală, binele, adevărul. frumosul trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
prin magia orfică: Cuvântul Prim, când a sosit momentul Să zămislească ce va fi să fie: Un univers fără sfârșit și-o lume, A spulberat eterna armonie. Și mii de țăndări au sărit din el, Mii de cuvinte au umplut eterul, Cu nimburi de văpăi încoronate, Ca să vestească-ntregii lumi misterul. De-atunci, prin mii de veacuri călătoare, Înaripate de-o chemare-naltă Cuvintele, prin orfice poeme. Se-ntorc în armonia de-altădată. Iar armonia primordială, armonia neînceputului, este vecină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de a rosti adevărul uman, de a însămânța strălucire, și astfel "bucuria și slava dau în flăcări". Sensul suprem al omului: Crește asemenea pomului tânăr, liberă, virtutea,/ În curăția picăturilor de rouă, prin dreapta/ Înțelepciune și se ridică / Spre umedul Eter"; " În preajma încercării trudnice se dovedesc cele înalte". Scopul oricărui înțeles trebuie "să dea în floare pe înălțimile înțelepciunii". Și acest extraordinar adevăr ce se impune poetului: "O, de-ar găsi luntrea gândurilor un avânt mai puternic decât harul vorbelor"; deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în simbol. Dacă Ea (subliniat, deci nu un nume, ci yin pur) ar fi venit, poemul cu încărcătura filozofică actuală nu s-ar fi născut. Aici poetul se plasează în momentul unui început: apa constituie element genezic primordial are culoarea eterului, este logodită cu cerul, și este plină de nuferi, floarea nașterilor originare la indieni și egipteni, culoarea galbenă fiind cea a incarnării materiale. "Dar Ea nu vine." Barca rămâne goală, locul fiind ocupat de așteptare, repetăm, o așteptare virtuală. Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
luându-și zborul în spațiile eterice ale cerului și ale adâncului din lucruri: Mai sus de mlaștini negre, de văi întunecate, Mai sus de munți, de codri, de mări, mai sus de cer, Și dincolo de soare, mai sus și de eter Și de hotaru-albastru al sferei înstelate, O, suflete, îți bucuri aripile-avântate, Și ca înotătorul ce se cufundă-n undă, Despici nemărginirea azură și profundă Furat de-o negrăită și-adâncă voluptate. ...Cel ale cărui gânduri, ca niște ciocârlii, Se-nalță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
radicală nu este însă un act finit, încheiat ci o goană neîncetată a intelectului de orice condiționare și determinare, un zbor fără încetare. În lirica universală, "Deschisul" a fost pentru marii poeți suprema aspirație. Pentru Pindar, deschiderea este înălțare către Eter și anume, prin sophia: Crește precum pomul cel tânăr, liberă, virtutea, în curăția picăturilor de rouă, prin dreapta înțelepciune a bărbaților, și se înalță spre Eter care hrănește focul veșnic al astrelor. (Neemeana VIII-a) Privitor la deschiderea metafizică, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Deschisul" a fost pentru marii poeți suprema aspirație. Pentru Pindar, deschiderea este înălțare către Eter și anume, prin sophia: Crește precum pomul cel tânăr, liberă, virtutea, în curăția picăturilor de rouă, prin dreapta înțelepciune a bărbaților, și se înalță spre Eter care hrănește focul veșnic al astrelor. (Neemeana VIII-a) Privitor la deschiderea metafizică, în poemul Pâine și vin, Hölderlin are o viziune fundamentală: Göttlicher Feuer auch treibt, bei Tag und bei Nacht, Aufzubrechen. So komm ! dass wir das Offene schauen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ist. "Focul divin însuși, zi și noapte năzuiește să izbucnească! Vino, deci, să ne îndreptăm către Deschis, pentru a căuta acolo un bun care dorim să fie al nostru, oricât de departe ar fi el." Iar deschiderea are loc către Eter, care este Totul: "Vino la Deschis, prietene... Deschide-te către Totul... către Eter". Și este deosebit de semnificativă afirmația lui Karl Jaspers, potrivit căreia "nebunia" lui Hölderlin deschidea fereastra către absolut, acolo unde, în acea perioadă semiobscură, autorul Imnurilor scria că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ne îndreptăm către Deschis, pentru a căuta acolo un bun care dorim să fie al nostru, oricât de departe ar fi el." Iar deschiderea are loc către Eter, care este Totul: "Vino la Deschis, prietene... Deschide-te către Totul... către Eter". Și este deosebit de semnificativă afirmația lui Karl Jaspers, potrivit căreia "nebunia" lui Hölderlin deschidea fereastra către absolut, acolo unde, în acea perioadă semiobscură, autorul Imnurilor scria că nici un temerar nu-l putea vedea față în față, pentru că "s-ar prăbuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nu se află niciodată în repaus, nu este nicicând satisfăcută cu un adevăr inteligibil, ci aspiră mereu și mereu spre adevărul de necuprins, nu este mulțumită niciodată cu ceva finit... Ea despică bolta cerească, se avântă în nemărginire și, prin eter, pătrunde în sferele superioare, parcurgând treaptă cu treaptă adevăruri tot mai înalte." Or, care este suprema aspirație a spiritelor dotate cu inteligență și iluminare divină: eliberarea metafizică. Focul și eterul mistuire și renaștere ca spirit pur sunt realitățile eliberatoare ultime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Ea despică bolta cerească, se avântă în nemărginire și, prin eter, pătrunde în sferele superioare, parcurgând treaptă cu treaptă adevăruri tot mai înalte." Or, care este suprema aspirație a spiritelor dotate cu inteligență și iluminare divină: eliberarea metafizică. Focul și eterul mistuire și renaștere ca spirit pur sunt realitățile eliberatoare ultime care constituie cheia de boltă în gândirea poetică a lui Bruno. Iată alte texte în acest sens din opera amintită: "Nobilul foc mă nalță și mă mântuie de natura inferioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
acest sens din opera amintită: "Nobilul foc mă nalță și mă mântuie de natura inferioară... Mereu voi fi asemenea Phoenixului... Prin lumina intelectuală sufletul meu suie iluminând și arzând prin dumnezeiască iradiere... Cu focul împreună mă mistui și înapoi în eter mă întorc.... Pentru a ajunge dincolo de stele și de empireul ceresc de sub eter nu este nevoie de a deschide ochii spre cer, de a ridica mâinile, de a merge la templu, ci de o lumină intelectuală, care vede dumnezeirea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
natura inferioară... Mereu voi fi asemenea Phoenixului... Prin lumina intelectuală sufletul meu suie iluminând și arzând prin dumnezeiască iradiere... Cu focul împreună mă mistui și înapoi în eter mă întorc.... Pentru a ajunge dincolo de stele și de empireul ceresc de sub eter nu este nevoie de a deschide ochii spre cer, de a ridica mâinile, de a merge la templu, ci de o lumină intelectuală, care vede dumnezeirea în sine însăși, suflet din suflet, viață din viață, esență din esență." De observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de sine, Cugetarea, 2002. Catrenele din Valea Vinului, Cugetarea, 2002. Meditații orfice, Cugetarea, 2003. Vitraliile Bunei Vestiri, Cugetarea, 2004, Învierea preludiilor, Panfilius, 2007. Poezii, Panfilius, 2009, Tratat de uimire, Panfilius, 2010. Cântec infinit, Antologie poetică, Princeps 2011. Pe pagini de eter, Panfilius, 2012. Ecouri din transposibil, Panfilius, 2014. Corezonanțe orfice George Popa-Leonida Maniu, Panfilius, 2014. Aforisme: Însemnările unui oaspete al luminii, ed.I, Timpul, 1998, ed. II, Panfilius 2006. Filozofia literaturii: Spațiul poetic eminescian, Junimea, 1982. Prezentul etern eminescian, Junimea, 1989
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ochi, Matei, tu de ce nu te lași? De ce lupți cu atâta îndârjire că sè nu crezi? când el pune astfel de întrebèri, am senzația cè o voce fèrè trup, imaterialè și gravè, mi se adreseazè prin intermediul lui de undeva din eter, Eu?! dând cu ochii de ochii lui albaștri care pètrund pânè în cele mai întunecate colțuri ale sufletului meu, incapabil sè-i rèspund, având sentimentul dureros de vag cè orice rezistențè mentalè dispare în fața lui, dar cè, în ciuda eliberèrii mele provizorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
o închipui acum pe Corina sunând la infinit pe telefonul meu mobil, întrebându-se de ce nu rèspunde Matei, Alo, aici, Corina! Matei rèspunde! Dar bradul argintiu, frumos și bogat nu aude telefonul sunând! îmi lasè nenumèrate mesaje vocale! întrebând în eterul fèrè miros, Matei, unde ești? Alo, aici, Corina! Bradule, rèspunde! Acuzându-mè de toate pècatele, dar, dincolo de orice, de îngrijorare sè nu mi se fi întâmplat ceva rèu, de mânie împotriva mea, de dorințè, dar și de revoltè, de învinuiri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Îmi cresc în dimineață, cuvintele albe, parcă sunt desprinse din fulgii de nea. Astăzi s-a născut Eminescu... Îi aprinde Dumnezeu încă o stea! Eu doar închid ochii și-i visez chipul frumos, versurile pline de iubire.. Îi creionez în eter dragostea lui senzuală, pribeagă, asemenea unei păsări albe care străbate eternitatea... Un vis încălzit la sânul nopții Atunci când iubirea s-a sfârșit... Trezită din vis, tăcută, îngenunchez în fața altarului ce i l-am clădit, pioasă, într-un ungher al sufletului
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
dădea seama dacă trăiește sau a murit, și acum coase, tot plăpumi. Dar, fie din cauza bătrâneții, fie din cea a pretențiilor oamenilor, plăpumăreasa s-a împotmolit în meserie taman la Mioara Alimentară, care îi comandase o plapumă eterică, dar cu eterul îmbuteliat între romburile învelitorii, în așa fel încât să nu fie nici rea, nici caldă, nici tristă, nici parfumată, ci așa cum o voia numai ea: o plapumă iubitoare. Și molia antediluviană se suci, se-nvârti și, după câteva săptămâni, Insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-o-mparți mereu cu cei drepți. Ca noi să trăim, vă rugăm să veniți! Vă promitem o moarte frumoasă, să știți! Viața ne este o stare de grație, Un joc, cu potul, numit satisfacție! Virusul-spion care-și strigase spaima în eter, în momentul acordurilor finale din simfonia vieții doftoroaiei Eliza Gabrovescu (în timp ce pe țânțarul care-o injectase cu boala Rash îl durea drept în trompă), trimise aceste cântece șefei, prin e-mail, dar cum Mântuirea Sa trăia o partidă mortală de sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
casă, inima continuă să-mi bată la fel de tare, pentru că pur și simplu nu sunt În stare să accept situația absolut ireală. Și nedreptatea ei. Era un străin. Trebuia să fie un străin. Toată poanta cu străinii e că dispar În eter și nu-i mai vezi niciodată. În nici un caz nu te trezești cu ei la birou. Și nici nu te Întreabă cât fac opt ori nouă. Și nici nu se dovedesc a fi, În cele din urmă, megașeful, megapatronul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
care le-am vizitat. S-a făcut miezul nopții și liniștea care s-a lăsat, este pentru amândoi, binefăcătoare, după o zi zbuciumată și plină de emoții. O cucuvea, aciuiată Într-un pom din apropiere, Își trimite ciudatul cântec În eter. Femeia tresare și-și face cruce.de trei ori. E timpul ca amândoi să se lase În voia somnului. Odată ajunși, ca după o lungă expediție, În intimitatea mătăsoasă a patului, bărbatul o posedă cu brutalitate, ca un adolescent stângaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Mai ales după 1990, totul s-a desfășurat alert, iar timpul parcă s-a comprimat. Cred că am rămas un anonim pentru multe evenimente petrecute în jurul meu, sau am făcut doar o mică gălăgie care apoi s-a pierdut în eter. Insă la multe altele am fost protagonist sau măcar simplu participant. Inainte de a avea 20 de ani am început să visez să schimb lumea în mai bine; înainte de 30 de ani am luat-o în piept, decis să o
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
calmarea vomelor și opiu, ca și mucilaginoase, spre a combate alte neajunsuri. Mai mulți au întrebuințat, de asemenea, gheață pe dinafară și pe dinăuntru. Îndată ce bolnavii trec la stadiul de convalescență, li se prescriu destul de multe băuturi aromatice amestecate cu eter sulfuric. Acestea sunt remediile care au reușit cel mai bine până în prezent în Țara Românească. Totuși s-a observat că, în privința indivizilor atacați cu violență [de boală], toate mijloacele artei s-au dovedit neputincioase"118. Din nou, cancelistul Hiller făcea
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
cianoză ș.a. În această primă fază - caracterizată prin accidente gastrice, cefaleice sau gastro-cefaleice simultane, manifestate printr-o apăsare a epigastrului și prin senzații de vomă și semne congestive - se recomanda bolnavilor administrarea a câte 4 grame de ulei de mentă, eter acetic, laudanum lichid Sydenham. Pentru accidentele holerice deja caracteristice în faza a doua a maladiei, tratamentul recomandat consta din subnitrat de bismut (1 decigram), pudră de Dower (1 decigram), extras de beladonă (12 miligrame) și o1.sacchar de mentă (3
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
la Varna. Ca medicamente împotriva holerei, care se prezenta sub forma ei tetanică, după aprecierile medicului șef al flotei franceze A. Marroin, moartea survenind în câteva ore, s-au folosit remediile clasice, ca: ipeca pentru provocarea vomei, sinapisme, alcool camforat, eter, laudanum, amoniac, mentă pentru ceaiuri și altele de acest fel; medicul șef a fost asistat de chirurgii șefi Battarel și Montgrand, de pe navele "Vauban" și "Suffren" și de chirurgul maior Gourrier, de pe vasul "Friedland"402. Rămășițele diviziei 1, cea mai
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]