4,829 matches
-
atît păsările cît și vitele și fiarele, tot ce se tîra pe pămînt, și toți oamenii. 22. Tot ce răsufla, tot ce avea suflare de duh de viață în nări, tot ce era pe pămîntul uscat, a murit. 23. Toate făpturile care erau pe fața pămîntului au fost nimicite, de la om pînă la vite, pînă la tîrîtoare și pînă la păsările cerului: au fost nimicite de pe pămînt. N-a rămas decît Noe și ce era cu el în corabie. 24. Apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
sunt cu voi, atît păsările, cît și vitele, și toate fiarele de pe pămînt care sunt cu voi, cu toate cele care au ieșit din corabie și cu orice alte dobitoace de pe pămînt. 11. Fac un legămînt cu voi că nici o făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului, și nu va mai veni potop ca să pustiască pămîntul." 12. Și Dumnezeu a zis: "Iată semnul legămîntului pe care-l fac între Mine și voi, și între toate viețuitoarele care sunt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
deasupra pămîntului, curcubeul se va arăta în nor 15. și Eu Îmi voi aduce aminte de legămîntul dintre Mine și voi și dintre toate viețuitoarele de orice trup, și apele nu se vor mai face un potop, ca să nimicească orice făptură. 16. Curcubeul va fi în nor, și Eu Mă voi uita la el, ca să-Mi aduc aminte de legămîntul cel veșnic dintre Dumnezeu și toate viețuitoarele de orice trup de pe pămînt." 17. Și Dumnezeu a zis lui Noe: Acesta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
la el, ca să-Mi aduc aminte de legămîntul cel veșnic dintre Dumnezeu și toate viețuitoarele de orice trup de pe pămînt." 17. Și Dumnezeu a zis lui Noe: Acesta este semnul legămîntului pe care l-am făcut între Mine și orice făptură de pe pămînt." 18. Fiii lui Noe, care au ieșit din corabie, erau: Sem, Ham și Iafet; Ham este tatăl lui Canaan. 19. Aceștia au fost cei trei fii ai lui Noe, și din ei s-au răspîndit oameni peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
erau ca ale țării lui, chiar dacă erau mai mici. Orașele acelea străine în care a intrat aveau mult aur și argint, aveau cărnuri dulci și poame răcoritoare, aveau printre sclave dansatoare mlădioase și cântărețe gingașe și multe alte lucruri și făpturi care se aflau și în țara lui. Dar în orașele străine toate acestea se puteau prăda. Totuși nu-l încînta numai prădăciunea. Oamenii erau pretutindeni alții și, după desfătările din scurtele sale răgazuri, lui Iahuben îi plăcea să se amestece
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
împresurați de sulițe și săgeți, se opriră și fură prinși. Erau toți în viață. Nimeni mort, doar câțiva cu răni. Se uitau cu uimire la armele și la îmbrăcămintea ciudată a străinilor cu pielea roșie. Nu mai văzuseră astfel de făpturi. Ajungeau acum la marginea oazei, iar munții cu peșteri își suiau stâncile în dreapta, pe zarea de la miazăzi. CAPITOLUL V Armata lui Puarem se odihnea. N-avea ce să prade și nici desfătări nu putea găsi în oaza săracă. În satul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
poveste, nemulțumit că nimeni nu-i putea spune și altceva mai vrednic de crezare. Râuri născîndu-se din munți văzuse destule, chiar în Atlantida, unele reci, altele fierbinți. Intrase și în peșteri, la obârșia râurilor, și nu văzuse zei sau alte făpturi din cele cu care-și umpleau oamenii poveștile. Atlantida avea râuri multe, lacuri și izvoare și pretutindeni pământ rodnic, iar apa nu era acolo nici rară, nici deosebit de încîntătoare. Dar Auta trăise până la începutul tinereții în ținuturi unde apa era
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Puterii, Tefnaht. Iahuben nu nădăjduia să intre vreodată în acest templu, aflând că, afară de Marele Preot și de ceilalți cinci, mai puteau intra doar regele și alți două sute de preoți însemnați. Însă locul în care puteau pătrunde și mai puține făpturi, Iahuben știa că este palatul de pe Piscul Sfânt, unde s-a dus Auta. Sutașul auzise multe povești cărora nu li se putea da crezare despre umbra tainei dintre stâlpii negri între care privirea nu pătrundea nici de sus, de pe acest
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
uimitor de frumos, două mâini, două picioare, umeri, cap... un cap rotund ca un glob de sticlă, de culoarea amurgului din Țara Nisipurilor, vioriu. Și în creștet, un corn, sau mai degrabă o săgeată, cam de o jumătate de cot. Făptura aceea porni spre el. Auta deschise ochii cât putu de larg, dar simți numaidecât că se leagănă toate împrejurul lui. Pământul îi luneca de sub tălpi. Și căzu în nesimțire... ... Nu știa cât zăcuse acolo, în grâu, lângă turnul străin. Când
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se strădui să-i urmărească mâna. Această mână, într-o mănușă argintie (sau era totuși pielea?) lipită de degete, se îndreptă îndărăt. Abia acum Auta văzu înălțîndu-se la vreo zece pași de el uriașul turn. Lângă turn erau alte câteva făpturi, asemenea celei care era alături de el. Auta stătea înțepenit. Trecu un răstimp destul de lung. Făptura de alături nu părea nerăbdătoare. Aștepta. Auta își aduse aminte cu câtă nerăbdare a venit el încoace și-și dădu seama cât de tâmp se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pielea?) lipită de degete, se îndreptă îndărăt. Abia acum Auta văzu înălțîndu-se la vreo zece pași de el uriașul turn. Lângă turn erau alte câteva făpturi, asemenea celei care era alături de el. Auta stătea înțepenit. Trecu un răstimp destul de lung. Făptura de alături nu părea nerăbdătoare. Aștepta. Auta își aduse aminte cu câtă nerăbdare a venit el încoace și-și dădu seama cât de tâmp se simțea acum, stând așa cum stătea. Ființa străină îl poftea spre turn, așa înțelegea semnul ei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
altceva decât o odăiță mică, goală, rotundă, în care nu era nimeni și nici nu părea a fi. Se gândi că în turn trebuia să fie și alte încăperi, de vreme ce erau ferestre și intraseră pe aceeași ușă puțin înainte câteva făpturi. Se uită bine la străinul care l-a însoțit, îi văzu din nou ochii, i se părură curați și neascunși, așa că în cele din urmă intră. În spate se auzi un șuierat ușor ca de șarpe și o țăcănitură scurtă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ochi, pe tâmplă, pe limbă (Auta uită curând toate acestea) și scaunul cu cei doi inși așezați pe el coborî îndărăt lângă ceilalți. Auta nu putea ști ce se va întîmpla, dar era bărbat și încă bărbat voinic față de aceste făpturi firave, așa că nu-și arătă în nici un fel îngrijorarea. Atâta mai dorea, înainte de moarte să fie lăsat să-și mai umple o dată pieptul cu mireasma aerului din lan; neavând însă cum să le spună, așteptă liniștit să vadă ce va
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
intră, Mai-Baka se aruncă la picioarele lui încercînd să-i sărute glezna. Auta îngenunche lângă el și-l bătu pe umăr, zicând cu voce blajină: - Ridică-te, Mai-Baka!... Sau nu mă mai cunoști? Mai-Baka își înălță încet capul și nevăzând făpturile ciudate cu capete sticloase și săgeți în creștet se sculă, încă înfricoșat. - Cine sunt cei care erau cu tine? întrebă arcașul cu teamă. Sau sunt năluci? Auta se așeză pe un colț de stâncă. Mai-Baka se așeză și el alături
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de noi și nu vor îndrăzni să-și părăsească robia. Iar dacă ne vor vedea în luntre, deasupra lor, chiar dacă nu le-am spune nimic, tot zei ne vor socoti, însă zei răi, zei dușmani. Vârstnicul străin se însenină. - Ciudate făpturi! spuse el. Oare strămoșii noștri au fost tot așa? Apoi adăugă rîzînd: Bine, Auta, dacă vrei tu, vom fi zei buni. Mai ales că zeilor buni nu li se cere să omoare. Cuvântarea lui Auta nu fu zadarnică. Miile de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
turbată. Vântul sălbatic îi mâna întruna spre răsărit, aruncîndu-le corăbiile de pe un munte de apă pe alt munte de apă. Cerul era negru. Marea era neagră. Felinarele de pe catarg se stinseseră de mult. Marea și vântul prefăcuseră călătorii în niște făpturi neputincioase și oarbe. În cele din urmă, una din corăbii se sparse și oamenii ei fură înghițiți de valuri. Numai o minune i-ar fi putut scăpa de mânia apelor. Cei rămași plutiră mult timp (trebuia să fi trecut o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
soarelui nostru au mai fost pe la voi (Auta îl privi cu gura căscată). Da, pe când nu eram nici noi, nici voi, pe când și la noi și la voi era aer mult mai mult și mai fierbinte și nu erau decât făpturi uriașe și nătângi. - Dar cum sunt cei cu care ai vorbit? I-ai văzut? - Numai pe unii. Într-o lume din acelea am și fost. Erau ca noi și ca voi, sau mai bine zis între voi și noi. Am
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Alabama 3) Prolog Necazul cu oamenii de genul lui este că Își Închipuie că le pot da peste nas celor ca mine. De parcă aș fi un nimic. Nu-și dau seama În ce fel de lume trăim acum; toate acele făpturi amenințate țipând după atenție și recunoaștere. Era un tânăr foarte arogant, atât de plin de el. Nu și acum. Acum geme, Împroșcând rafale de sânge prin rănile din cap, iar ochii lui galbeni și nefocalizați se chiorăsc În jur, Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
furnică și vocile Îmi răsună În urechi, vorbind o limbă pe care n-o pot Înțelege, dar nu greșesc simțindu-le intențiile criminale. Bladesey. Trebuie să mă Întorc la Bladesey. Bladesey. Pe măsură ce prietenia dintre noi a evoluat, ruina și umilința făpturii ăsteia mici și patetice m-au obsedat din ce În ce mai mult. E nevoie să fie confruntat cu cine-i el cu adevărat, trebuie să simtă, să vadă și să-și dea seama de faptul că nu i se potrivește statutul de membru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
să-l iubim. Cum am putea să nu-l iubim mai mult decât pe noi Înșine nenorociții de noi? Pentru că nu-i port pică tipului cu mica mea viață trecătoare, și Dumnezeu știe, nu i-aș putea dori răul nici unei făpturi ca să-mi salvez viața aia. Totuși Celălat este Adevărul dediferit, celălalt Înțelege.pe ei să mă vadă În starea asta, În Ne hrănim unul pe celălalt prin Întuneric și pășesc În trupurile noastre care respiră, mănâncă și elimină excrețiiel Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
confunți numai noaptea, de când stingi televizorul și până Începi să te cufunzi, spasmodic și agitat Într-un somn care Îți lasă vânătăi pe corp. Cum te-aș putea uita Bruce, după ce l-ai lepădat cu cruzime pe partenerul meu, Celălalt? Făptura aceea de o frumusețe sublimă, sufletul cel mai pur, care avea Încredere În tine, Gazda noastră, care n-a vrut să se țină cu dinții de viață, aici În mațele astea pline de gaze care pot exploda. Sufletul care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
femeie și natură, va înlesni descifrarea semnelor exterioare ale cerului, vegetației etc. Toate aspectele anunțate aici ne conduc cu gândul la femeia care deține puteri neobișnuite prin însăși natura sa. Ele dobândesc însă conotații peiorative, tocmai din simbolismul demonic al făpturilor cu care rezonează șarpele. Mai mult, aproape toate miturile și legendele ce stăpânesc mentalul colectiv în diverse epoci și spații accentuează misterul și necunoscutul care învăluie femeia. Or, faptul acesta poate induce teamă și suspiciune. b) Această condiție specială a
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
creaturile sale; căci, cum spune Sf. Grigore Palama: ""Fire mai presus de fire", Dumnezeu nu are a sui mai sus la înălțime, la slavă mai mare. El se înalță din cele de jos... din a se pogorî și smeri în făpturile Sale. Slava Celui preaînalt e pogorîrea la cele smerite" [cf. Stăniloae, 1938:214]. Mai concret formulată, cauza creației trebuie găsită în faptul că dacă nu s-ar fi întrupat în creație Dumnezeu "n-ar fi putut fi niciodată cu deplină
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
atunci concretitudinea experienței este forță și dinamism al imaginii surpinse În momentul haiku. Ce: identificare obiectivă sau elocvență a obiectului? Abordînd obiectul, Yasuda, pe urmele lui Dewey, socotește că "tiparul comun al experienței [...] este Întotdeauna o interacțiune Între Între o făptură vie și unele aspecte ale ambianței sale". Obiectul este acela asupra căruia focalizează experiența autorului de haiku pentru că el este un obiect elocvent, semnificativ, plin de Înțeles. Un obiect ( În sensul său cel mai larg de imagine, scenă, Întîmplare) pentru
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cîteva versuri și Îi dădu hîrtia maestrului: Poezia asta, cum ai văzut, am scris-o acum, În cîteva minute... și-o viață. Într-o poezie erotică, Prezență, Blaga Își exprimă dorința cum nu se poate mai firească de a vedea făptura celei dragi “oriunde și oricum”. Există totuși un amendament, nemărturisit pe de-a ntregul și doar subînțeles din această ciudată dar asumată prezumție: “chiar amăgire dacă ești, ce cîntecul mi-l bei...” Căci frumoasa poetului pare să facă parte din
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]