4,972 matches
-
ar trebui să-i strecurăm niște bani ca să fim siguri că data viitoare își va face treaba până la capăt. Presupun că ar trebui să urc să-l văd pe bătrânul nenorocit mâine, la un moment dat. Dădu la o parte farfuria cu mâncarea pe jumătate consumată și observă că amicul ei Conrad încă se mai lupta cu a lui. Nu-i nevoie să mănânci tot, scumpule. Nu ne supărăm. E delicios, spuse Conrad. — Ba nu e deloc delicios, spuse ea, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pare că voi renunța definitiv la îngrijirea bolnavilor. Mortimer chicoti și spuse răutăcios: — N-aș băga mâna-n foc. Dar ea ieșise deja. După ce își termină treaba, Phoebe se spălă, se îmbrăcă și ajunse în sufragerie taman când Pyles strângea farfuriile și castroanele. — Speram să mănânc și eu ceva, spuse ea. — Micul dejun a fost servit, răspunse el fără să-și ridice privirea. Ați venit prea târziu. — Aș putea să-mi prăjesc puțină pâine, dacă există pe undeva un prăjitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
câteva zile, știi ce fac? Încep să-și bea urina. Henry clătină din cap neîncrezător față de ciudățeniile regnului animal și reumplu paharele cu Sauterne. Între timp, Dorothy tăia grăsimea de pe bucata ei de carne și o împingea delicat la marginea farfuriei. — În orice caz, trebuie să ne ferim de lobbiști. Am o bănuială că vor fi tot mai vehemenți. — N-ai nici o grijă, spuse Henry. Ziarele nu vor publica niciodată articole despre o treabă atât de plicticoasă ca producția de hrană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
idealist. Și, în plus, întâmplător cred aproape tot ce spun nutriționiștii în acest moment. Deosebirea este că pe mine implicațiile sociale nu mă alarmează, ci mai degrabă îmi dau curaj. — Adică? Henry tăcu câteva clipe, în timp ce ștergea absent sosul din farfurie cu degetul. — Ia-o așa: știai că în următorii cinci ani avem de gând să renunțăm la mesele gratuite din școli pentru peste o jumătate de milion de copii? N-aș zice că va fi o măsură foarte populară. — Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
peste douăzeci de caserole cu una dintre cele mai letale invenții ale Grupului Brunwin: hamburger fritter cu cartofi prăjiți. Nu aveai altceva de făcut decât să introduci toată tava în cuptor și voilà, în circa douăzeci de minute, aveai în farfurie o mâncare delicioasă. Tata mi-a explicat că era un procedeu foarte convenabil în cele două seri ale săptămânii când trebuia să-și gătească singur, pentru că mama stătea până târziu la școală, ca să supravegheze activitățile extrașcolare. I-am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
asaltați zilnic de asemenea fantezii, și eu am devenit imun la ele. Dar pe dosul pachetului era o fotografie pentru care nu eram pregătit. Sub ea scria „cum se servește“. Ea înfățișa o porție de cârnați cu păsat pe o farfurie. Cârnații ocupau jumătate din farfurie și păsatul, cealaltă. Farfuria era pe o masă și de fiecare parte a ei era câte o furculiță și un cuțit. Și asta era tot. În timpul cât am stat cu privirea pionită pe această fotografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și eu am devenit imun la ele. Dar pe dosul pachetului era o fotografie pentru care nu eram pregătit. Sub ea scria „cum se servește“. Ea înfățișa o porție de cârnați cu păsat pe o farfurie. Cârnații ocupau jumătate din farfurie și păsatul, cealaltă. Farfuria era pe o masă și de fiecare parte a ei era câte o furculiță și un cuțit. Și asta era tot. În timpul cât am stat cu privirea pionită pe această fotografie, în minte mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
imun la ele. Dar pe dosul pachetului era o fotografie pentru care nu eram pregătit. Sub ea scria „cum se servește“. Ea înfățișa o porție de cârnați cu păsat pe o farfurie. Cârnații ocupau jumătate din farfurie și păsatul, cealaltă. Farfuria era pe o masă și de fiecare parte a ei era câte o furculiță și un cuțit. Și asta era tot. În timpul cât am stat cu privirea pionită pe această fotografie, în minte mi s-a furișat o bănuială urâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
roși mândră și le spuse chiriașilor ei: — Imaginați-vă... cineva dă un telefon din micul meu salon, cuvintele ajung prin fire până la Londra și peste câteva zile apar în toate ziarele. — Miracolele științei moderne, spuse Graham și începu să strângă farfuriile. A doua zi, o zi de miercuri umedă și cețoasă, n-a fost un mare succes. M-am hotărât să dau curs invitației lui Joan și s-o însoțesc în câteva din vizitele ei, dar a fost o experiență dezamăgitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nevoie. — Cine vrea să joace o partidă rapidă de Scrabble? Joan zâmbi plină de speranță spre cei din jurul mesei și toți trei am făcut tot posibilul să-i ocolim privirea. Graham recurse din nou la pretextul că trebuia să strângă farfuriile, Phoebe se concentră să soarbă încet vinul rămas în pahar, iar eu m-am arătat brusc absorbit de traducerea afișului Sindicatului Polonez, care mă privise drept în ochi în ultimele trei seri. Dar după câteva secunde, am simțit că ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o mare onoare, să știi. — O! Despre ce familie e vorba? I-am spus și pe Graham îl pufni râsul de uimire. — Gașca aia de vampiri? Trebuie să fii sărit de pe fix, atâta pot să spun. Dispăru în bucătărie cu farfuriile și cu resturile excelentei parmigiana preparate de Phoebe. În timp ce ieșea, l-am mai auzit bombănind: Familia Winshaw deci! E tare! Joan îl urmări cu privirea, făcând ochii mari, total nedumerită. — Nu înțeleg ce-a vrut să spună. Ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sau al cincilea acces. Ar fi normal să aibă corectori ca lumea la un ziar național. Dacă aș fi în locul tău, Michael, m-aș repezi rău la ei luni. Ce rost are? am spus, plimbând un bob de fasole prin farfurie. Ploaia bătea tot mai tare în geam și când Joan ne servi a doua porție de jeleu, se văzu un fulger, urmat de un trăsnet cumplit. Îmi plac furtunile, spuse ea. Simți atmosfera pământului. Când deveni clar că nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fac când e furtună? M-am abținut să fac speculații, dar răspunsul s-a dovedit a fi total inofensiv. — Am chef să joc Rolurile. E nemaipomenit! Și de data asta, împotivirea noastră a fost ineficientă; deci după ce s-au strâns farfuriile, ne-am pomenit că așezăm tabla de joc pe masa din sufragerie și ne disputăm rolurile. Până la urmă, Phoebe urma să fie domnișoara Scarlet, Joan, doamna Peacock, Graham, pastorul Green, iar eu, profesorul Plum. — Uite, trebuie să vă imaginați că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mă înțepenise, dând drumul unui șuvoi nestăvilit de lacrimi, în acea fatală aniversare a zilei mele de naștere). După aceea, oricum, venea cea mai importantă parte a ritualului. Ne întorceam acasă, făceam două cești de ness, ne puneam pe o farfurie biscuiți digestivi sau Rich Tea și apoi, timp de jumătate de oră, ne instalam în fața televizorului să ne uităm la o emisiune-concurs: o emisiune extrem de ușurică și de plicticoasă, pe care o urmăream totuși cu o concentrare idolatră, de parcă până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
săptămâni să ia rezultatele. Între timp a avut de completat un grafic al temperaturii, așa că aduceam întotdeauna la sfârșitul serii termometrul și notam conștiincios cifra respectivă înainte de a stinge lumina și a mă întoarce în apartamentul meu cu tava cu farfuriile murdare sau cu castroanele de supă. După cum am menționat, nu vorbeam mare lucru: pentru că pe Fiona vorbitul îi provoca dureri de gât, iar dinsprea partea mea, pentru că găseam niciodată nimic de spus. Dar îmi amintesc o conversație care a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
s-o ierte pentru că insistă să vadă lucrurile în alb și negru și cealaltă jumătate - cea pe care ai încercat s-o înăbuși încă de când s-a întâmplat. N-am spus nimic; doar am plimbat o bucată de curcan prin farfurie, înmuind-o în sosul gros, uleios. — Știi măcar unde e în după-amiaza asta? Ce face? — E acasă, probabil. — Singură? — Probabil. M-am dat bătut și am dat farfuria la o parte. Ascultă, nu există cale de întoarcere. Oricum, tata ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
N-am spus nimic; doar am plimbat o bucată de curcan prin farfurie, înmuind-o în sosul gros, uleios. — Știi măcar unde e în după-amiaza asta? Ce face? — E acasă, probabil. — Singură? — Probabil. M-am dat bătut și am dat farfuria la o parte. Ascultă, nu există cale de întoarcere. Oricum, tata ne ținea laolaltă. După ce a murit... s-a terminat. — Dar v-ați mai văzut după ce a murit. Nu din motivul ăsta s-a întâmplat. Voiam să-i spun, aste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
zău, spuse Michael. Știm toți că a fost un accident. Doar nu sugerați... — Ați putea să terminați? Roddy interveni brusc. Încep să consider că această conversație începe să fie la fel de lipsită de gust ca acest afurisit de Stilton. Dădu scârbit farfuria la o parte. — Și tu știi totul despre gust, desigur, spuse Phoebe. Remarca a fost însoțită de o privire cât se poate de semnificativă, care-l făcu să arate cu degetul spre ea și să bălmăjească furios: Știi ceva? Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pentru spațiul minuscul. Mă așteptam ca una din liniștitele mele colege să mă Întrebe cu sfială dacă mi-am amintit să Îl sun pe administrator ca să-mi adauge numele pe contractul de Închiriere (nuă, sau dacă am mai cumpărat câteva farfurii de unică folosință (nuă, sau dacă mi-am verificat mesajele de pe robot (nuă, dar și-a făcut apariția Alex. — Pot să te sun eu mai târziu? Tocmai a venit Alex. Eram atât de Încântată să Îl văd, fascinată de ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o comandase mama În chip expert - varianta ei evreiască de cină În seara din ajunul Zilei Recunoștinței. Cornuri și pâinici, brânză topită, somn și latke, aranjate toate profesionist pe platouri de unică folosință și care așteptau să fie transferate pe farfurii de unică folosință și consumate cu ajutorul furculițelor și cuțitelor de unică folosință. În timp ce liota dădea năvală la mâncare, mama ne-a acordat un zâmbet plin de iubire, Însoțit de o privire Încărcată de mândrie, de parcă ar fi gătit o săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ora asta? — Ai o criză-Miranda? m-a Întrebat ea și mi-a aruncat o privire plină de simpatie. Am dat afirmativ din cap. — De data asta, cred c-am dat-o rău de tot În bară, am zis, acceptând recunoscătoare farfuria. Pe chestia asta s-ar putea să fiu concediată. — O, scumpo, tu Întotdeauna spui așa. N-o să te concedieze. Nici n-a văzut Încă În ce hal muncești. Cel puțin, sper că n-o să te concedieze - ai cel mai mișto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
-mi puteam da seama unde se Împotmolise operațiunea. Nu aveam de ales: trebuia să-l sun pe recepționer și, dat fiind că celularul meu nu putea realiza convorbiri internaționale, trebuia să găsesc un telefon care putea. Am dus la bucătărie farfuria cu clătitele care se răciseră Între timp și am deșertat-o În coșul de gunoi. Lily zăcea din nou pe canapea și moțăia. Am Îmbrățișat-o de rămas-bun și m-am grăbit să plec, să fluier după taxi care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe ea carnea slinoasă și cașcavalul unsuros, după care m-am șters pe mâini de hainele ei murdare, ascunse sub biroul meu pentru ca ea să nu afle că nu fuseseră Încă ridicate. Teoretic, eu ar fi trebuit să Îi spăl farfuria În fiecare zi În chicineta noastră, dar nu mă puteam hotărî nicicum să fac și așa ceva. Umilința de a-i spăla vasele În fața celorlalți mă făcea să i-o șterg doar cu un șervețel după fiecare mic dejun și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
hotărî nicicum să fac și așa ceva. Umilința de a-i spăla vasele În fața celorlalți mă făcea să i-o șterg doar cu un șervețel după fiecare mic dejun și să râcâi cu unghiile bucățelele de cașcaval care rămâneau lipite de farfurie. Dacă era prea murdară sau stătuse prea mult În biroul ei, deschideam o sticlă de San Pellegrino pe care o țineam mereu la Îndemână și vărsam câțiva stropi pe ea. Îmi ziceam că ar trebui să se bucure că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
prea murdară sau stătuse prea mult În biroul ei, deschideam o sticlă de San Pellegrino pe care o țineam mereu la Îndemână și vărsam câțiva stropi pe ea. Îmi ziceam că ar trebui să se bucure că nu șprițuiam pe farfurie un pic de soluție de curățat mobila. Eram Îndeajuns de convinsă că mă prăbușisem spre un nou record moral negativ - și ceea ce mă Îngrijora era faptul că mă scufundasem până acolo cu atâta naturalețe. — Și ține minte, vreau ca fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]