KorAP: Find »[drukola/base=fuma & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...145 146 147 ...281 >

7,001 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

întrebam de unde-l cunoșteam. Oricât îmi munceam creierii, nu reușeam să-l leg de nici una din amintirile mele și cu toate acestea eram sigur că nu-i vedeam prima oară figura. Studia mai multe țigări înainte de a se hotărî să fumeze una. Le alegea, cum se aleg pepenii. Lua țigara, o privea, o scutura lovind-o de unghie, o ducea la nări și aspira mirosul tutunului, apoi, ca și cum ar fi fost nemulțumit de expertiza făcută, lua alta. Și repeta aceleași mișcări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
mișcări de cinci, șase ori, până ce, în sfârșit, se hotăra. Atunci apuca țigara cu un gest precipitat și o mușca de un capăt cu dinții. Parcă de ciudă că a ezitat atât. Sau poate ca să curme nehotărârea. Și începea să fumeze cu o anumită înverșunare fără să ajungă niciodată la capăt, din care cauză, pe țărm, se vedeau acum aproape la tot pasul țigări strivite, fumate doar pe jumătate. „Doctorii mi-au interzis să fumez, a ținut el să-mi explice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
ca să curme nehotărârea. Și începea să fumeze cu o anumită înverșunare fără să ajungă niciodată la capăt, din care cauză, pe țărm, se vedeau acum aproape la tot pasul țigări strivite, fumate doar pe jumătate. „Doctorii mi-au interzis să fumez, a ținut el să-mi explice într-o zi, din senin. Dar ce, parcă pot?” Nu l-am mai întrebat de ce-l deranja în acest caz fumul țigărilor mele și m-am dus să rătăcesc printre stâncile de marmură, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
se întâmplase, gardianul a scos un briceag, a pus țigara pe masă și a tăiat-o în două. A vrut să-mi întindă și mie o jumătate de țigară; pe urmă s-a răzgândit. — Nu, deținuții n-au voie să fumeze în biroul directorului, mi-a explicat el. Neavând ce face, m-am uitat pe fereastră. Am zărit aceiași pietoni care treceau, tresăreau și se duceau pe celălalt trotuar. În depărtare se vedea capătul unui parc. Un măturător de stradă culegea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
așteptat să treacă singure. Și, ca să le ascund, ieșeam foarte rar din cameră. Stăteam trântit în pat, cu ochii în tavan, cu capul golit de gânduri sau, când și când, năpădit de amintiri. Mă revedeam uneori la școala de corecție, fumând prin closete, sau la închisoare îndesând cârpe între bocanci și pielea jupuită. La Belle Arte pierdusem un examen numai fiindcă mă încăpățânasem să pretind că orice sculptor ar trebui să sufere de agalmatoremafobie, adică de teama că statuile vor vorbi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
a privit prin ochelari fără smerenia de altădată, întrebându-mă cu răceală: „Ce dorești?” Era prima oară că mă tutuia. Arăta foarte sigur de sine și mulțumit, ca în sala cu oglinzi. Mi-a încolțit o bănuială: „Nu cumva...?” Și fuma, pe deasupra. Răsturnat în fotoliu, lovea cu un creion în masă și scotea rotocoale de fum din gura cu dinți îngălbeniți și mici, de rozătoare. Aștepta să-i explic de ce venisem și gusta cu plăcere, ticălosul, încurcătura în care mă aflam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
un cer sumbru și rece. M-am sculat să-mi pregătesc ca de obicei un ceai. Îmi tremurau însă mâinile încercând să aprind lampa cu spirt, m-am enervat și am luat o țigară fără să mă mai sinchisesc că, fumând pe stomacul gol, îmi zgândăream ulcerul. Numai gustul rău al țigării m-a silit să renunț. M-am întors în pat. Tremuram de frig, poate din cauza febrei, și am tras, grăbit, pătura peste mine. Deodată am avut sentimentul ciudat că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436

perioada aceea datează următorul file, scurt și fără nici o noimă. FILENAME: Ennoia Tu ai ajuns acasă, pe neașteptate. Aveai iarba aceea. Eu nu voiam, pentru că nu accept ca vreo substanță vegetală să interfereze cu funcționarea creierului meu (ba mint, căci fumez tutun și beau distilate de cereale). Oricum, de puținele dăți când pe la Începutul anilor ’60 cineva mă provoca să facem vreun joint, cu hârtie din aia lipicioasă și impregnată cu salivă, ultimul fum fiind tras cu chiștocul Înfipt În ac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
din aia lipicioasă și impregnată cu salivă, ultimul fum fiind tras cu chiștocul Înfipt În ac, Îmi venea să râd. Dar ieri mi-o ofereai tu, și am crezut că poate era modul tău de a te oferi, și am fumat cu Încredere. Am dansat strâns lipiți, cum nu se mai face de ani de zile, și - ce rușine - În timp ce se Învârtea discul cu a patra de Mahler. Simțeam cum În brațe Îmi plutea o făptură străveche, cu chipul blând și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
pe care-i vezi În filme, care se plimbă Încoace și-ncolo pe coridor aprinzând țigară de la țigară“. „Pim, mai mult de-atât n-ai să poți face. Vine un moment când e treaba mea. Și pe urmă, tu nu fumezi și doar nu vrei să capeți viciul cu ocazia asta“. „Și-atunci ce fac?“ „Participi Înainte și după aceea. După, dacă e băiat, o să-l educi, o să-l modelezi, o să-i creezi o frumusețe de complex oedipian așa cum trebuie, o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
văzută. Situație umilitoare, ea stând sprijinită de un podeț suspendat deasupra unui povârniș cu măslini, cu fața acoperită de un ziar, ca și cum ar fi murit de curiozitate să știe ce se petrecea În lume, iar el la zece pași depărtare, fumând ca și cum ar fi trecut pe acolo Întâmplător. Invitații lui Agliè trecuseră, dar acum, zicea Lorenza, continuîndu-și drumul pe cărare, aveau să-l Întâlnească pe el, care, desigur, urma să sosească. Belbo zicea la dracu’, la dracu’, și ce dacă? Iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
de parcare evitând cărarea, tăind-o peste stânci. Fugă istovitoare, pe o serie de coborâșuri Însorite, iar lui Belbo i se rupsese un toc de la pantof. Lorenza zicea nu vezi că-i mai frumos așa, sigur că dacă continui să fumezi atât de mult, Îți pierzi suflul. Ajunseseră la mașină și Belbo zisese că era cazul să se Întoarcă la Milano. Nu, Îi spusese Lorenza, poate că Agliè Întârzie, Îl Întâlnim pe autostradă, el Îți cunoaște mașina, uită-te ce zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620

vecinătatea Cercului Arctic, dar nu vede acest episod cvasi-solitar ca pe o „dispariție“. A fost mai degrabă reintrare graduală În rîndul lumii. În America s-a dezbărat, deliberat, de dragostea de singurătate. — Știi, spune, privind În adîncurile paharului de vodcă, fumez În restaurante, Îmi parchez taxiul lîngă hidranți, vorbesc cu toți cei pe care Îi Întîlnesc. Las multe indicii, ca oamenii să poată spune „Ivan a fost aici acum cîteva minute, i-am dat o amendă pentru parcare neregulamentară, am vorbit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
cumsecade. Acești oameni poate nici nu cred cu adevărat În existența Diavolului, cugetă Wakefield. Ei cred că e doar un costum de Halloween pentru copii. CÎnd procesiunea revine din turul odăilor Întunecoase, modelul În lenjerie, care nu se alăturase celorlalți, fumează o țigaretă pe scenă, stînd la taclale cu chitaristul, care privește fără rușine la locul dintre picioarele ei, dovedindu-i Încă o dată lui Wakefield că singura valută constantă este sexul. Și nici măcar sexul, se corectează el. Mai degrabă promisiunea sexului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
din cazinou este greu de fum de țigară. Un grup de bătrîni În scaune cu rotile cu tuburi de oxigen prinse În chingi de mînere sînt parcați În fața unui șir de mașini de poker mecanic. O parte din ei chiar fumează, unul printr-o gaură În gît. Difuzoarele anunță cîștigătorii de la poker și trageri la sorți iminente pentru tot felul de premii și muzica se revarsă din niște boxe ținute În gheare de vulturi urași. Mesele de blackjack și de zaruri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
vinovat, dar nu are chef să o vadă pe Margot acum, sau, mai precis, nu vrea să o audă pe Margot. I-ar plăcea În schimb să-i vadă chipul, să vadă dacă este fericită. Înainte de a intra la facultate, fuma ca un existențialist, dansa ca un demon și arăta ca o hippiotă. Se oprea numai din cînd În cînd, ca să răcnească În celular către tatăl ei absent. I-a fost greu cu ea pe vremea aia și a Început să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586

o plăcere nemărturisită că bea whisky-ul preferat al tatălui ei. Știa că era o prostie să vadă un semn în asta. Ar fi putut la fel de bine să observe că purta pantofi Church’s, întocmai ca tatăl ei, sau că fuma trabucuri extravagante Romeo y Julieta, când și le permitea. Dar whisky-ul părea ceva personal. Îi era groază să se gândească la ce-ar fi zis Stevie despre asemenea copilării. Îi aduse un pahar cu vin chiar în momentul în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611

de așa natură. Hoțul s-a obișnuit cu Carpați, de când e pușcăria, cea mai bună. Aici se schimbă un pachet de Viceroy pentru unul de fumat. Ăla de fumat e Carpațiul. Unuia îi convine să aibă mai bine patruzeci de fumat decât 20 cu filtru. Aici e și cu prețul, un pachet de Viceroy este afară 25 000, iar un Carpați e la jumătate, iar hoțul calculează, de exemplu, un pachet de Carpați e zece mii, cu încă unul e 20 000

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
Carpați e la jumătate, iar hoțul calculează, de exemplu, un pachet de Carpați e zece mii, cu încă unul e 20 000, adică e cât un Viceroy, și e mai avantajos două de fumat decât unul din ăla cu filtru, îl fumezi repede, se duce. Nu e că toți trăiește din asta. Unii care au strânse, care scriu acasă să le aducă țigări bune... La un Kent merge două Viceroy, se învârte la suma aia. Cu cât e țigara mai scumpă... Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
Eu: „Fă, nu știu să scriu“ - „Lasă, bă, că-nveți să scrii acuma“. Și-am învățat să scriu cu ele imediat, scriind. Aici, la pușcărie. Stăteam pe geam, fluieram, vorbeam... „Fă, te iubesc, îți dau o mie, să am ciocolată. Fumez David, Romans.“ Făceam mișto: „Mă, care ești ăla?“ - „Uite, fă, aicea, deasupra ta, nebuno. Ia scoate oglinda. Uite-mă, na!“ - „Câți ani ai, mamă?“ - „Atâta“ - „De unde ești?“ - „Din Berceni“ - „Păi, stau lângă tine“. Eu nu eram din Berceni. Știam niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
prea tare alea zece luni. Rușine? Prostii... avioane. N-aveam stare nici în biserică. Înainte de a cădea cu aia, m-am liberat cu mandat de trei ani și m-a luat aia bătrână, mă trag dintr-o familie liniștită (nu fumează, nici nu beau ăștia), și m-a luat să mă ducă la biserică, să-mi citească un popă, să-mi facă ceva. Popa n-o știut că eu sunt plecat, că nu am stare, a crezut că m-o dus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
când mă culc... Nu zic, nici o ispravă, nimic, fac și eu (își face semnul crucii). Și parcă-parcă... A fost o perioadă, la-nceput, când pictam icoane, pictam cu țigara-n mână; acuma nu mai pictez. Acu’, dacă îmi vine să fumez, las totul și mă duc și fumez aicea, așa s-o-ntâmplat... Nici când am fost tânăr... Exact așa, am lăsat în voia sorții. Ce-o fi! Ce-o fi mâine... Dacă am azi o țigară, pe mâine nu m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
nimic, fac și eu (își face semnul crucii). Și parcă-parcă... A fost o perioadă, la-nceput, când pictam icoane, pictam cu țigara-n mână; acuma nu mai pictez. Acu’, dacă îmi vine să fumez, las totul și mă duc și fumez aicea, așa s-o-ntâmplat... Nici când am fost tânăr... Exact așa, am lăsat în voia sorții. Ce-o fi! Ce-o fi mâine... Dacă am azi o țigară, pe mâine nu m-o interesat. Care știe să-și facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
ori, am primit o iconiță, și mi-o zis să mă mai rog, să mă mai închin. Și, de când am început să mă închin, am simțit că s-o schimbat ceva. Și v-am zis, nici când pictez nu mai fumez. Fac pauză de țigară. În ianuarie a murit ăla bătrânu’. Cât a trăit ăla, nevastă-mea a stat acolo, la mine. După ce am vândut apartamentul, ne-am mutat acolo. Și ea a rămas acolo. A murit bătrânul, fratele: că ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
aveau ei nevoie. Păi, luam de la ei țigări, whisky și cafea, în general. Începuseră să intre în ’90 în toamnă și erau foarte rare buticurile. Numai că acum, până în ’91, așa, a fost marfă originală. Deci totul era original. Când fumai o țigară Camel sau Marlboro, simțeai o calitate foarte bună. Acuma, din păcate, nu mai e așa ceva. La ei existau magazine cu produse originale, venite din export din țara producătoare, de origine, nu cum e la noi, cu reprezentanți, fabrici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]