4,602 matches
-
George trecu peste. Nick Îl urmă și coborâră pe drum. Se avântară cu genunchii Îndoiți de-a lungul străzii, Într-o pădure de pini. La un moment dat drumul era acoperit de gheață, cu urme portocalii și altele de un galben ca tutunul, de la buștenii care erau transportați pe acolo. Schiorii o ținură pe fâșia de zăpadă de lângă drum. Drumul se subția când se Întrepta spre un pârâu și apoi urca direct dealul. Văzură o clădire lunguiață și joasă, bătută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ținură pe fâșia de zăpadă de lângă drum. Drumul se subția când se Întrepta spre un pârâu și apoi urca direct dealul. Văzură o clădire lunguiață și joasă, bătută de vânturi și ninsori. Așa cum o vedeau printre copaci părea de un galben pal. De mai aproape se putea vedea că ramele ferestrelor erau vopsite-n verde.Vopseaua se cojea. Nick Își deschise clemele cu unul dintre bețe și apoi scăpă de schiuri. — De-aici putem să le cărăm, spuse. Urcă drumul abrupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de parcă știa exact ce are de făcut, fără să se smulgă, să se cabreze sau să-și holbeze ochii Înnebunit, cum fac gloabele alea dopate. Se adunase atâta lume, că nu-i mai vedeam decât picioarele și niște pete de galben, și atunci bătrânul Își făcu loc prin mulțime, iar eu m-am luat după el, până am ajuns la vestiarul jocheilor, Între copaci; și lumea era adunată și acolo, dar omul de la ușă Îl salută din cap pe tata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și cum se mișca. Doamne, nu mai văzusem așa cal. George Gardner era călare pe el și se mișcau Încet În spatele tipului bătrân cu jobenul gri, care se plimba de parcă era prezentator la circ. În spatele Țarului, care se mișca lent, galben În lumina soarelui, era un cal negru frumos, cu un cap drăguț, pe care-l călărea Tommy Archibald. Și după cel negru veneau la rând alți cinci cai, toți mișcându-se Încet, ca Într-o procesiune, prin fața tribunei și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Întinse În față, văzu un cosaș care i se urca pe șoseta de lână. Era negru. Cât urcase de-a lungul șoselei dăduse peste mulți cosași care stăteau În praf. Erau negri cu toții. Nu erau cosași din aceia mari, cu galben și negru sau roșu și cu aripi negre care scârțiau când zburau. Ăștia erau cosași obișnuiți, doar că erau negri ca cenușa. Fără să fie conștient de asta, Nick se tot Întrebase În timp ce mergea ce-o fi cu ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
alteori ea era cu altul și el nu-nțelegea, dar astea erau nopțile când albia râului se lărgea atât de mult și râul curgea mai Încet decât În mod normal și la marginea Fossalei era o casă mică vopsită-n galben, Înconjurată de sălcii, și mai era un grajd mic și un canal și el fusese acolo de-o mie de ori, dar nu-l văzuse, dar uite că-i apărea În fiecare noapte, la fel de limpede ca și dealul, numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bătălie, pozițiile celor două armate arătau exact la fel ca Înainte, excepția constituind-o prezența morților. Până să fie Înmormântați, morții Își schimbă Întru câtva aspectul În fiecare zi. Schimbările de culoare, În cazul rasei caucaziene, sunt de la alb la galben, apoi la un galben-verzui și apoi la negru. Dacă este lăsată destul timp În căldură, carnea Începe să semene cu gudronul carbonizat, mai ales În locurile În care a fost sfâșiată, și are un fel de irizare asemănătoare celei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sfârșitul lui iunie sau iulie vedeai mereu maci crescând În lanurile de grâu, și duzii erau Înfrunziți și puteai să vezi valuri de căldură care proveneau de la țevile armelor ascunse sub frunze atunci când le bătea soarele; pământul devenea de un galben strălucitor pe marginile gropilor lăsate de obuzele cu gaz cu muștar și e adevărat că o casă obișnuită care a fost distrusă este o priveliște mai plăcută decât una distrusă de bombe, Însă puțini sunt călătorii care, respirând adânc aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trecut definitiv, odată cu el și noi. Ana aștepta În odaia numită „salon”, cu covoare lînoase, tablouri, un divan larg acoperit cu o cuvertură maro plușată, cumpărată de la oraș, trei perne, două simple, pufoase, albastre, și una lucrată la gherghef, În galben, o mare oglindă ovală, părînd venețiană, prinsă de peretele dinspre canapea, un taburet pirogravat, o toaletă cu oglindă mică, dreptunghiulară, pe care se afla o sticlă lată cu parfum - etichetă străină, pe un macrameu cu Împletitură savantă. CÎnd deschisei ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
lui capul cu daga cu care îi decapitase pe cei doi soldați. Tarosh șovăi o clipă, apoi, cu un gest hotărât, își duse mâna la șold și scotoci sub haină. În clipa următoare, un jet de urină coloră zăpada în galben. În acel gest, Valerius recunoscu ușurat semnul de bun venit. Seara, cu puțin înainte de asfințit, în satul celt înconjurat de păduri, unde era cu neputință să ajungi dacă nu cunoșteai locurile, Valerius, Tarosh și ceilalți războinici fură întâmpinați de bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de august - fusese o vară foarte călduroasă și secetoasă, în anul acela funest al războiului civil -, zări zidurile orașului Poetovium, cel mai frumos din Pannonia, ridicat pe malul de mizănoapte al Dravei. Râul străbătea marea câmpie, îndreptându-se spre Dunăre; galbenul întunecat al câmpurilor de floarea-soarelui alterna cu verdele viței-de-vie de pe dealuri. Emoționat, Antonius se gândi la Mithra, zeul câmpiilor. În valea ce se întindea în fața ochilor lui, pe malurile Dravei, mâinile credincioșilor săpaseră primele mithraea în măruntaiele pământului, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Pentru spiritul dumneavoastră de prevedere veți beneficia de reducerea primei rate a asigurării cu condiția să scoateți perdelele care sunt, desigur, inflamabile. Le scoateți? O să se vadă totul de la vecini. Nu-i nimic. Sunteți foarte telegenic așa, neras și cu galbenul acesta alămâi care vă prinde extraordinar. Aveți icter? Nu cred. Cred c-ar fi bine să consultați un medic. De altfel, pentru o asigurare pe viață, consultul este obligatoriu. La noi, dacă veți beneficia de un deces natural pe fond
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
-o soțul. Domnul Ionescu. Mmm .. În mare parte, da, dar am apelat și la... alții. Asta explică pigmentul viu întunecat al ultimului ? Ași, nicidecum. Asta i se trage de la centură. Ia uite vezi ce neagră e ?! Dar penultimul Dan e galben... Da. Da...E galben, c-am exersat și boxul thailandez c-un arab. Hu...hu,hu. Da. Iar primul e roș de tot!! Da. Că e făcut dinainte de revoluție.... Și ultimul...Ultimul cum credeți că va fi? Ultimul? Ultimul va
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Am treabă cu primarul. Pot să intru ? De intrat puteți, că încă sunteți verde...Apropos De ce sunteți atât de verde ? Nu cumva aveți icter? Eu în locul dumneavoastră... Vreți să-mi arătați limba? ...Așa. E roșie. Iar roșu cu verde dă galben, de unde mai mult ca sigur că aveți gălbenare. Să chem salvarea? De ce salvarea? Ca să vă ducă gratis. Noi avem un verișor pe salvare și la două săptămâni ne duce la țară tot pe gratis. Păcat că n-are pașaport. Am
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
vezi că totul este derizoriu, chiar și o carte excepțională. Originea conflictului interior al scriitorului modern e atitudinea morală În fața cunoașterii, iar soluția menită a Înveli estetic acest conflict este strălucirea. Însă, pentru a străluci, trebuie să fii galben. Un galben de cadavru. Ori să ai un coif de aur. Ca Van Gogh. Sau măcar să fii conectat la țesutul aurifer al Înțelepciunii popoarelor. La o revelație. Un fasung. O pasiune. Și-atunci te electrocutezi. Strălucești cît strălucești și te cureți. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
familii prietene în Calcutta, unde îmi petreceam și eu serile și cu ale căror fete ieșeam săptămânal la dancinguri. Acestui Harold încercai să-i descriu ― mai mult pentru lămurirea mea decât a lui ― brațul gol al Maitreyiei și straniul acelui galben întunecat atât de turburător, atât de puțin feminin, de parcă ar fi fost mai mult al unei zeițe sau al unei cadre decât al unei indiene. Harold se bărbierea în oglinda cu picior de pe măsuța lui. Văd și acum scene: ceștile
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o nestemată verde-neagră în forma unui cap de șopârlă, străbătută în creștet de o geană sângerie. Începu să-mi explice inelul. Va fi lucrat după ceremonialul căsătoriei indiene ― din fier și aur ― ca doi șerpi încolăciți, unul întunecat și altul galben, cel dintâi reprezentând virilitatea, celălalt feminitatea. Piatra o alesese ea dintr-o grămadă întreagă, adunată din strămoși și păstrată în sipetul d-nei Sen, N-avea nici un preț, și nimeni nu putea spune că a furat-o luînd-o fără știrea mamei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de lut. Apoi, Moșu a visat comoara de mic copil, acum optzeci și mai bine de ani. Dar când m-am apucat să număr galbenii, am văzut că cei mai mulți sânt noi. Am găsit unii din 1911. Am găsit și un galben grecesc din 1913... Voiam să spun: "Asta înseamnă că sânt două comori...", când am auzit o salvă de artilerie, foarte aproape. Am tresărit amândoi, și au tresărit și ceilalți. Am întors toți capetele spre vale. - Ce zici, Marine? strigă Popa
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care atunci cînd o luau contra curentului semănau cu Lindbergh În fotografia făcută cînd traversa Atlanticul. Peștii Ăștia zburători mari sînt cel mai bun semn din lume. CÎt vedeai cu ochii, apa era acoperită de petice de sargase de un galben pal - asta Înseamnă că fluxul a pătruns deja; și mai erau și niște păsĂri care se agitau deasupra unui banc de ton. Se vedeau cînd săreau din apă - erau doar din Ăia mici, la vreo nouă sute de grame. — Poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la vreo patrușcinci-cincizeci de ani? L-ați văzut pe tovarășu’ Ăsta Îndepărtîndu-se de cîmpul de bătĂlie? — Nu, răspunsei. N-am văzut nici un tovarăș care s-arate așa. MĂ privi pentru o clipă și observai că ochii Îi erau de un galben care bătea spre gri și că nu clipea deloc. — Mulțumesc, tovarășe, Îmi răspunse În franceza aia ciudată și apoi vorbi repede cu colegul său Într-o limbă care nu-mi suna cunoscut. Apoi urcară pe cea mai Înaltă parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În același timp. PĂi asta se face În filme. De ce n-am face-o și noi? Veni și absintul și, prin strecurătoarea pe care erau așezate bucăți de gheață, Roger turnă apă, lăsÎnd-o să picure În băutura de un galben curat, pînĂ ce aceasta luă o nuanță lăptoasă de opal. — Poftim, gustă, spuse el cînd absintul căpĂtă nuanța potrivită. — Are un gust tare ciudat. Și-ți Încălzește stomacul. Are gust de medicament. PĂi e un medicament. Și Încă unul destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Timpul poetic Elena Marin Alexe 5 noiembrie - A.P. Tu taci nu ai cuvinte Tristețea te apasă Când galbenul din toamnă Te cheamă înspre casă Cu nevăzute brațe Carisma-ți înconjoară Purtându-te spre stele Să urci pe bolta clară Acolo infinitul Aplaudă frenetic Sosirea-n galaxie A Timpului poetic
Editura Timpul poetic by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83269_a_84594]
-
Întors cu două coșuri din nuiele frumos Împletite, acoperite cu câte un prosop Înflorat. Ca un prestidigitator, a ridicat câte un colț de prosop și a scos câte o pungă din piele frumos lustruită și moale ca bumbacul. A luat galbenul și unul din lănțuguri și le-a pus Într-una din pungi. Celelalte două lănțișoare le-a introdus În cealaltă pungă. În fiecare coș se mai afla câte o sticlă cu dop ceruit, plină cu un lichid rubiniu... ― Aici sî
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să iau ca un macho șaua manuscrisului între picioare și să dau pinteni celor 89 de pagini. Să le depășesc, să depășesc criza romanului meu (dar a fost altfel decît în criză romanul, întreaga lui istorie?). Cu pixul favorit, cel galben, inscripționat live free or die. Cine spunea că o carte bună se scrie cu un pix ieftin? Altfel, după cum se poartă moartea asta (prea des șterg din agendă numele prietenilor muriți), n-o să mai apuc să-l termin. În loc să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tresar. Mă așez la masa mîzgălită. Nea Pătruț o acoperă cu o coală proaspătă-proaspătă, o mîndrețe de coală, pe care o transform, după ce dau "bunul de culoare", într-un tablou nonfigurativ: înmoi o sfoară groasă în cerneluri negre-albastre, mixez cu galben strălucitor. Sfoara o petrec prin coala îndoită anume, trag de ea și iese ceva à la Hartung. Din tentația mai-binelui, exersez cu sfoara. Așa-zișii Picabia, Kandinsky, Arp, Mondrian, colajați cu bilete de autobuz, cu timbre, cu pliculețe de ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]