16,377 matches
-
15 Magazinul de pălării Fortuny, ori ce mai rămăsese din el, zăcea la parterul unui edificiu Îngust, Înnegrit de funingine și cu un aspect mizerabil, În Ronda de San Antonio, lîngă piața Goya. Încă se mai zăreau literele imprimate pe geamurile soioase și un afiș În formă de gambetă Încă mai flutura pe fațadă, promițînd croieli după măsură și ultimele noutăți de la Paris. Ușa era asigurată cu un lacăt ce părea să fi rămas acolo de cel puțin zece ani. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
În formă de gambetă Încă mai flutura pe fațadă, promițînd croieli după măsură și ultimele noutăți de la Paris. Ușa era asigurată cu un lacăt ce părea să fi rămas acolo de cel puțin zece ani. Mi-am lipit fruntea de geam, Încercînd să pătrund cu privirea În interiorul Întunecat. — Dacă ați venit pentru chirie, ați ajuns prea tîrziu, spuse un glas În spatele meu. Administratorul proprietății a plecat. Femeia care Îmi vorbea avea vreo șaizeci de ani și era echipată În uniforma națională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de parcă ar fi fost din abur și care trăia cu Însuși Satan, Într-un palat dedesubtul unui lac. Isabelita mea a avut coșmaruri o lună Întreagă. Să vedeți că era bolnăvicios copilul ăsta cîteodată. Am aruncat o privire În bucătărie. Geamul unei ferestruici care dădea spre o curte interioară era spart și, de partea cealaltă, se putea auzi fîlfîirea nervoasă și ostilă a aripilor porumbeilor. — Toate apartamentele sînt Împărțite la fel? am Întrebat eu. — Cele care dau spre stradă, adică de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
putea să dureze, Bine, mă mai gândesc, te pup, Și eu, Dulce, Foarte dulce. Ospătarul îi aduse mâncarea, Poftiți, domnule primar, poftă bună. Tocmai ducea furculița la gură când o explozie făcu clădirea să vibreze de sus până jos, în timp ce geamurile dinăuntru și de afară zburau în țăndări, mese și scaune au fost aruncate la pământ, unii oameni țipau și gemeau, câțiva erau răniți, alții năuciți de șoc, alții tremurau de spaimă. Primarul sângera dintr-o tăietură pe care-o avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
comunicării în masă sau, de data asta cu delicatețe și finețe, o desconsiderare nemeritată. Tipii ăștia nu sunt buni nici pentru manifestații, se spunea, măcar să arunce o piatră, să-l ardă pe șeful statului în efigie, să spargă vreo câteva geamuri, să intoneze un cântec revoluționar din acelea de pe vremuri, ceva care să arate lumii că nu sunt morți ca aceia pe care i-au îngropat mai adineauri. Manifestația nu le-a încununat speranțele. Oamenii au sosit și au umplut piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
când ușa clădirii se deschise și soția medicului ieși cu câinele. Într-o mișcare instantanee, comisarul întoarse spatele, se apropie de o vitrină și rămase acolo privind, așteptând, dacă ea venea pe partea asta, avea s-o vadă reflectată în geam. N-a venit. Cu precauție, comisarul se uită în direcția opusă, soția medicului mergea înainte, câinele, fără lesă, mergea alături de ea. Atunci comisarul se gândi că ar trebui s-o urmărească, că nu aveau să-i cadă galoanele dacă făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pe balcon. Totuși, pentru cazul în care așteptarea s-ar prelungi prea mult, bărbatul cu cravata albastră cu buline albe are cu el o altă armă, o praștie obișnuită, din acelea care aruncă pietre și s-au specializat în spargerea geamurilor. Nu-i nimeni care să audă că i-au spart un geam și să nu vină în fugă să vadă cine a fost vandalul infantil. A trecut o oră și soția medicului încă n-a apărut, a plâns întruna, sărmana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mult, bărbatul cu cravata albastră cu buline albe are cu el o altă armă, o praștie obișnuită, din acelea care aruncă pietre și s-au specializat în spargerea geamurilor. Nu-i nimeni care să audă că i-au spart un geam și să nu vină în fugă să vadă cine a fost vandalul infantil. A trecut o oră și soția medicului încă n-a apărut, a plâns întruna, sărmana, dar acum va veni să respire puțin, nu deschide o fereastră dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
hotelului era într-o latură unui magazin. Ușa era deschisă și la un pas în interior era o firmă mică pe care scria Bureau au premier. Am urcat scara îngustă și pe palier am găsit un fel de cușcă cu geamuri în care se aflau un pupitru și două scaune. Afară era o bancă pe care se putea presupune că se chinuie să doarmă portarul noaptea. Nu era nimeni pe acolo, dar sub o sonerie scria „Garçon“. Am sunat și curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
adormită căuta să i-o stârnească pentru că măcar atunci avea iluzia că-l ține în puterea ei. Poate că inteligența îi spunea că lanțurile pe care i le făurește nu fac decât să-i stârnească lui instinctul de distrugere, după cum geamurile reflectorizante, îți dau o adevărată poftă să găsești o piatră să le spargi. Dar inima ei, incapabilă de rațiune, o făcea să continue pe un drum despre care știa că este fatal. Trebuie să fi fost tare nefericită, însă orbirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să-i pese de căldură, maestrul Începu să o finiseze cu niște clești din bronz, ajutându-se cu o lopățică din același material. Din câteva lovituri hotărâte, Îi imprimă o formă dreptunghiulară, lungă cam de un picior. - Iată Încă un geam pentru ferestrele nobililor, messer Alighieri. Acum, nici un cetățean Înstărit al acestui oraș nu le mai vrea acoperite cu pânze, ca pe vremuri. E un noroc pentru noi, sticlarii. Dante observă sticla ce Începea să se răcească. - Acesta e geamul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un geam pentru ferestrele nobililor, messer Alighieri. Acum, nici un cetățean Înstărit al acestui oraș nu le mai vrea acoperite cu pânze, ca pe vremuri. E un noroc pentru noi, sticlarii. Dante observă sticla ce Începea să se răcească. - Acesta e geamul cel mai mare pe care sunteți În stare să-l fabricați? Întrebă el. - Se poate ajunge la un picior lățime, dar n-are rost. Placa ar fi prea fragilă și imperfectă. Mai bine e să montezi cu firul de plumb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de metal. Își trecu o mână peste bărbia țepoasă. - Nu e treabă de pe la noi. Grecească, poate. Sau topită În vreun atelier din Nord, la Ravenna, de cineva sosit de departe. Am auzit că În Îndepărtata Persie s-au făcut niște geamuri atât de curate, Încât sunt invizibile. Ori la Veneția, dacă e adevărată legenda... - Meșterul acela, Tinca, de care ai vorbit? Arnolfo rămase cu privirea ațintită În gol. - Poate că e vorba de un om care nu a existat niciodată. Ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai mare din toate timpurile, cine știe. O poveste istorisită printre membrii breslei noastre, un basm. - Care? - Acela despre cuptorul de pe Canal. Acolo a sosit un meșter pe nume Tinca, de la mama dracului, și s-a apucat să topească niște geamuri extraordinare. Plăci plane și nemăsurate, lungi chiar de mai bine de doi coți, așa cum nimeni nu mai izbutise să facă. Meșterul Tinca, sticlarul Împăratului. Dante se desprinse dintr-o dată din contemplarea propriei sale mâini și Îl Înșfăcă de un braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe anticele ruine precum mucegaiul pe trupul unui animal În descompunere, erau, cele mai multe, niște clădiri grosolane cu un singur nivel, lipsite de orice decorațiune, cu ferestre mici și Înguste, la nivelul străzii, abia acoperite cu câte o perdeluță simplă În loc de geam. Din ce În ce mai des, pe măsură ce se Îndepărta de centru, vedea printre case grădini, de flori și de zarzavat cel mai adesea preschimbate În mărăcinișuri arse de soare. Nu era nimeni pe stradă, cu excepția câte unui câine vagabond care scormonea ici și acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
scris. Aurul parcă devenise incandescent și Îi clocotea Între degete. Nu o cupă de vin, ci de moarte. Cu aceasta fusese ucis Frederic. De un mișel, de un „om neîntreg”. Fixă chipul filosofului, deja neclar printre umbrele serii. Ca și când un geam de cristal s-ar fi interpus, Îndepărtându-l de lume. Pe trăsăturile sale Încă nu coborâse masca batjocoritoare a morții. Avea o Înfățișare senină, ca și când ieșirea sa din scenă ar fi fost ultimul act dintr-o reprezentație pregătită din timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
adesea cuvinte pe care nimeni nu le înțelegea, se oprea pentru a lupta cu o nuielușă de alun împotriva unui adversar invizibil, pleca iarăși sărind și murmurând „Tâgâdâm, Tâgâdâm, Pam, Pam“. O luă razna într-o zi de bombardamente crâncene. Geamurile se zgâlțâiau la fiecare cinci secunde precum suprafața apei la un viscol puternic. Aerul era plin de mirosul de praf de pușcă și de stârvuri. Puțea până și în case. Astupam crăpăturile ferestrelor cu cârpe umede. Puștii povesteau mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
care era o gură spartă fără pereche, dădu fuga să-i povestească vechii sale prietene MĂlanie Bonnipeau, o bigotă cu bonetă, care își petrecea timpul scrutând strada de la fereastra joasă a casei sale, dintre plantele verzi care își desfășurau la geamuri volutele apoase și pisica grasă cu o figură gravă, ca de călugăr. Cele două bătrâne începură atunci să facă tot felul de presupuneri și să se avânte în construirea unor romane de doi bani cu care se îndopau în serile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Duhnea a copii de țărani. Mai rămăsese și niștecenușă pe jos de la drapelul ars. Câteva scaune întoarse dădeau locului un aer de sfârșit de petrecere. Unii din noi urmăream scena de afară, fără să ne ascundem, cu nasul lipit de geamul ferestrelor. Pe tablă era scris începutul unui poem: Au simțit, fără îndoială, mușcătura frigului În inimile lor dezvelite sub stelele pătrunzătoare Și moartea la mijloc... Cuvintele se opreau aici, la fel și scrisul, care trebuie să fi fost al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
maro ca pământul crăpat de soare care se transformă în praf fin. Un fluture de noapte zbura pe deasupra ei, înnebunit, lovindu-se de gemulețul întredeschis și revenind în cercuri tremurătoare spre chipul ei pentru a se ciocni din nou de geam și a-și relua dansul care aducea cu o pavană atroce. Gulerul rochiei tinerei fete, puțin desfăcut, lăsa să se vadă pe pielea gâtului o urmă profundă, de un roșu ce se apropia de negru. Procurorul mi-a arătat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cenușii, înăbușitoare, cu un soare ce nu mai îndrăznea nici să se arate și-și petrecea zilele ascuns în spatele imenșilor nori îndoliați. Puștii nu mai pierdeau vremea pe străzi, nu mai mergeau la pescuit, nu mai aruncau cu pietre în geamuri. Până și animalele păreau fără chef. Clopotele decupau timpul ca pe un trunchi de copac doborât. Câteodată, urlete de lup umpleau orașul. Era Martial Maire, prostănacul, care înțelesese totul, și care-și striga suferința, chircit la poarta școlii. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
prin ea descrierea pe care mi-o făcuse. Ronțăia ca un șoricel și lua înghițituri mari de vin, făcând cu limba o muzică suplă și cochetă. Afară, zăpada cădea pe înfundate. Se lovea de fereastră și părea să scrie pe geam litere care de abia se vedeau, șiroind cu repeziciune, ca niște lacrimi pe un obraz absent. Vremea transforma zăpada în zloată. Gerul își aduna zdrențele și apoi le împrăștia în dezordine. Ziua următoare avea să aibă chipul mânjit de noroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vârf. L-am ajutat să bea, apoi l-am sorbit pe al meu, și am turnat încă unul. Bourrache a băut trei, unul după altul, pe care le-a dat repede pe gât. Un tâmpit de soldat a bătut în geam aproape de noi. Privea sala rânjind, cu nasul lipit de geam. Ne-a văzut. Râsul i-a pierit. A plecat. Am rămas acolo timp de patru ore. Patru ore și două sticle de tărie. Patru ore și vreo trei cuvinte rostite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pe al meu, și am turnat încă unul. Bourrache a băut trei, unul după altul, pe care le-a dat repede pe gât. Un tâmpit de soldat a bătut în geam aproape de noi. Privea sala rânjind, cu nasul lipit de geam. Ne-a văzut. Râsul i-a pierit. A plecat. Am rămas acolo timp de patru ore. Patru ore și două sticle de tărie. Patru ore și vreo trei cuvinte rostite. Măcar atât puteam face. În timpul acesta, Clămence începea să geamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în cap de două zile, și zvâcnea, zvâcnea fără-ncetare. Chipul micuței mi-a venit iarăși în minte, de parcă aș fi primit o palmă. Preotul tăcu. Afară, ploaia se schimbase iarăși în zăpadă, iar fulgii se năpusteau în masă spre geam. Ai fi zis că sunt niște licurici de gheață, fără viață și fără lumină, dar care creau, vreme de două sau trei secunde, iluzia vieții și a luminii. Mai apoi, de-a lungul anilor, am încercat să cultiv rochia-fecioarei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]