3,763 matches
-
găsit atât la Costache Caragiali, cât și la Iorgu Caragiali. Sub raportul tehnicii dramaturgice, el preia câte ceva de la autori francezi precum Eugène Scribe, Eugène Labiche, Victorien Sardou, ceea ce, însă, nu diminuează cu nimic originalitatea frapantă a unei opere de fulgerări geniale. Coabitează, în comediile lui, ariviști și mitocani, fandosiți, vanitoși și amorali. Lipsa de scrupule și nepăsarea, coruptibilitatea, prețiozitatea ridicolă, gogomănia sunt metehne ale acestor creaturi care viețuiesc în inerție și mimetism. Idei mari și generoase, dar degradate acum și pervertite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
de orator, realizată de Adoc pe aversul unei plachete ce a fost inițiată de aceeași secțiune a S.N.R. Nu subscriem însă la ideea asocierii versurilor de pe revers cu imaginea bradului, având în vedere că poemul „Bradul strâmb” este o premoniție genială, acceptată aproape unanim, în legătură cu tragicul său sfârșit, o parabolă scrisă, după cum se știe, în preajma batjocoririi și asasinării bestiale a savantului la 27 noiembrie 1940 în pădurea Strejnic-Prahova. Cât privește medalia din 1993, inițiată de Universitatea Populară București, aceasta copiază jenant
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
iar muzica și coregrafia tânărului de 23 de ani, Sergiu Celibidache, care a și interpretat pentru prima dată stepul pe scena Naționalului ieșean. Am reconstituit mai sus o imagine oarecum idilică a tânărului „care avea să fie mai târziu un genial și unic dirijor”. Dar cine a fost în copilărie și adolescență Sergiu Celibidache nu este simplu de reconstituit, mai ales când dispui de informații contradictorii și când specificul investigației este altul decât cel biografic. S-a născut în anul 1912
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
gîndirea lui Francisco Varela? J. de R. Personal, cred că Francisco Varela face parte din unul din grupurile de reflec-ție cele mai avansate care au rezultat din Grupul de la Palo Alto și din Societatea pentru studiul sistemelor. El avut ideea genială de a-și continua reflecția filosofică punîndu-i bazele în realitatea experimentală practică a lumii de astăzi, care constă mai ales în a construi aparate artificiale de simulare, roboți sau microroboți, astfel încît să testeze validitatea unui anumit număr de concepte
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
masoni din corpul londonez, îi cer să devină conducătorul lor. La vremea respectivă, Désaguliers vindea conferințe experimentale aristocrației londoneze. Oamenii plăteau ca să vadă o demonstrație cu prisma lui Newton. Désaguliers a reunit lojele operative din Londra și a avut ideea genială de a face loje în care totul să fie axat pe științele experimentale. Cum era foarte ingenios, a distribuit grade și a pus la punct un oarecare ezoterism. Și-a găsit niște tovarăși, iar sistemul a devenit complet în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
în mod deosebit în cursul întîl-nirilor Grupului celor Zece? M.S. Acest eveniment, din care aș vrea să scot o nuvelă literară aproape, are legătură cu André Leroi-Gourhan, omul care m-a învățat ce e mîna. André Leroi-Gourhan scrisese o carte genială, Le geste et la parole (Gestul și cuvîntul), și ce mă bulversa era faptul că omul care mă învățase ce e mîna nu și le mai putea folosi pe ale sale pen-tru a mînca. Cînd venea la întîlnirile Grupului celor
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
devină un erou național, un model de virtute, sacrificat pe altarul ignoranței și primitivismului american... Oricum am privi-o, afacerea aceasta are un cert potențial teatral. Filosoful Alain Badiou s-a și gîndit cine ar fi putut scrie o piesă genială pornind de aici: rebelul dramaturg Jean Genet. Ne aflăm în plină desfășurare a unei reprezentații, ba e chiar o repre zentație a mecanismelor unei reprezentații, cu lovituri de teatru și schimbări de direcție neprevăzute, pe care opinia publică le urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ei sunt deja aici. I-am chemat, au venit... și acum? Despre iubiri și umbre Mathieu Lindon e un jurnalist și un scriitor binecunoscut în spațiul literar hexagonal, deși mulți îl percep mai mult ca pe fiul lui... Jérôme Lindon, genialul editor vizionar de la Editions de Minuit, fără de care Noul Roman francez n-ar fi existat, și poate nici Alain Robbe-Grillet sau Marguerite Duras, ba poate chiar și Samuel Beckett ar fi ajuns mai greu la conștiința publicului. Or, iată că
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
certitudine, pe care să ne putem baza în întreprinderile noastre, sau nu exprimă decât credințe, opinii care de cele mai multe ori sunt subiective și, astfel, pândite de eroare. Chiar dacă uneori ne interesează opiniile celuilalt asupra unor fapte, evenimente, găsindu-le chiar „geniale”, totuși, de cele mai multe ori, noi căutăm adevărul celor spuse, cu alte cuvinte ne interesează mai cu seamă cunoștințele cu un anumit grad de certitudine. Adevărul sau cunoștințele verosimile le căutăm uneori dezinteresat, doar din dorința de cunoaștere, dar de cele mai multe
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
principal romanțios este Parpangel, în alergare neostenită după a sa Romica. O mulțime de reminiscențe clasice sunt folosite în noua epopee, cu efecte comice, dat fiind mediul degradat. Vocația lui Budai-Deleanu e în direcția verbală, și numele țiganilor formează un genial catalog grotesc de sonuri: Aordel, Corcodel, Cucavel, Guladel, Parpangel, Parnavel, Șuvel, Bambul, Bobul, Bumbul, Ghițul, Gogul, Ciuntul, Dondul, Huțul, Sfârcul, Bălăban, Găvan, Giolban, Gogoman, Goleman, Călăban, Zăgan, Cârlig, Covrig, Ciormoi, Dîrboi, Șoșoi, Colbei, Cornei, Hărgău, Janalău, Butea, Cercea, Șperlea, Țintea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e clasică, îndreptată spre observația morală, de altfel cu mari îndemînări tehnice (rime interioare, armonizare a colorilor țipătoare). O galerie de "caractere" este alcătuită numai dintr-o combinație obiectivă de proverbe și zicători, plină de nuanțe invizibile, de o truculență genială. Iată tipul sintetic al indolentului: Când umblă prin poticele Umblarea-i e-ncovoiată Parcă e luat din iele. Ca la pisica plouată. Te uiți la dânsul și parcă La o treabă când se scoală Tot prin străchini goale calcă. Parcă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
comun, oricât ar deveni mecanică, este virtuozitatea onomatopeică, ușurința de a aduna laolaltă, fără silnicie, cu folosirea chiar a cacofoniei, toate zgomotele cu putință, tropotul, fâșâitul, sforăitul, hohotul, bubuirea, într-o febră nebună, cu o orchestrație de tipul Berlioz, aproape genială: Mihnea încalecă, calul său tropotă, Fuge ca vântul. Sună pădurile, fâșie frunzele, Geme pământul; Fug legioanele, zbor cu cavalele, Luna dispare; Cerul se-ntunecă, munții se cleatină; Mihnea tresare. Fulgerul scânteie, tunetul bubuie; Calul său cade; Demonii râseră; o, ce
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
grozav. Caragiale e aprobat că biciuiește burghezia capitalistă de la 1848, dar cenzurat că ironizează pe Mița "republicana" și pe Didina "nifilista", când e lucru evident că revoluționarele sunt întruparea idealului feminin. În schimb Vlahuță e ridicat în slava cerului, declarat genial, deoarece înfierează pe capitaliști. Părerile strict literare ale lui Gherea sunt nule, prozatorul are însă un incontestabil umor al volubilității și o simpatică efervescență intelectuală. RONETTI ROMAN Numai Manasse, dramă în patru acte, plutește peste restul operei, de altminteri restrânse
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
găinile, iarna, vara, merge numai în surtuc sau cu o pelerină pe umeri, vara își pune opinci în picioare și cu bocceaua la spinare și într-un costum neverosimil o ia la picior spre munți. În proza sa nesigură și genială se văd urmele profesorale, poncifele. Toate figurile din poetică sunt puse la contribuție, dar mai ales se recurge la elementul livresc. Gluma miroase a catedră, și prietenii de la Viața românească, prinzîndu-i mecanismul, îi trimiteau scrisori cu titluri de fantezie: "Bătrînule
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
altfel un simbol) e înlocuit prin gloata anonimă. Tot ce privește viața sufletească a omului de oraș complex (boieri, oameni de lume, femei fine) este insuficient. Lucrurile se schimbă când este însă vorba de țărani văzuți în masă. Scriitorul redevine genial. Cam tot volumul întîi, luat în sine, este fără interes. Prin el se pregătește însă încet mișcarea grozavă ce se apropie. Frazele, considerate izolat, sunt incolore ca apa de mare ținută în palmă, câteva sute de pagini au tonalitatea neagră-verde
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Adevărata izbândă tehnică e de caracter dramatic. Fred Vasilescu, neînveșmîntat, în patul Emiliei, actriță mediocră și ex-amantă a sinucisului poet Ladima, citește scrisorile poetului oferite de Emilia, care comentează din când în când lectura. Este aici un joc subtil, aproape genial, de a parte teatral, fiecare comentând cu ochiul către cititor faptul și dovedind disparitatea punctelor de vedere. Iar din toate aceste glasuri (glasul din scrisoare, comentariul lui Fred, comentariul Emiliei) se desprinde pe încetul o turburătoare dramă, aceea a lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de orator, realizată de Adoc pe aversul unei plachete ce a fost inițiată de aceeasi secțiune a S.N.R. Nu subscriem însă la ideea asocierii versurilor de pe revers cu imaginea bradului, având în vedere că poemul „Bradul strâmb” este o premoniție genială, acceptată aproape unanim, în legătură cu tragicul sau sfârșit, o parabolă scrisă, după cum se știe, în preajma batjocoririi și asasinării bestiale a savantului la 27 noiembrie 1940 în pădurea Strejnic-Prahova. Cât privește medalia din 1993, inițiată de Universitatea Populară București, aceasta copiază jenant
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
și coregrafia tânărului de 23 de ani, Sergiu Celibidache, care a și interpretat pentru prima dată stepul pe scena Naționalului ieșean{\cîte 93}. Am reconstituit mai sus o imagine oarecum idilica a tânărului „care avea să fie mai tarziu un genial și unic dirijor”. Dar cine a fost în copilărie și adolescență Sergiu Celibidache nu este simplu de reconstituit, mai ales când dispui de informații contradictorii și când specificul investigației este altul decât cel biografic. S-a născut în anul 1912
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
Vârgolici vede în el „un adevărat fenomen”, ziarul „Lupta” caracterizează examenul său public de licență, luat cu mențiunea magna cum laude, drept „nu numai fenomenal, ci sublim”; „Era nouă” salută în tânărul de nici douăzeci de ani un viitor „luceafăr genial în domeniul științei”. Numit în aprilie 1890 profesor de limba latină la Ploiești, nu își ia postul în primire, întrucât i se acordă o bursă pentru continuarea studiilor în străinătate. Frecventează din octombrie 1890 cursuri la École Pratique des Hautes
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
ciudate, a scris cărți vii și a conceput tomuri moarte, fără apel, a dominat cu temperamentul inteligențe mai organizate și a dat uneori dovadă de absența amândurora. Dar ce nu se poate găsi în alternanța de excelent și rău, de genial și mediocru, de înalt și plat - care e însuși caracterul covârșitoarei lui opere? POMPILIU CONSTANTINESCU Schimbând ceea ce-i de schimbat, N. Iorga a jucat în cultura română, în ultimele patru decenii, rolul lui Voltaire. Personalitatea lui e covârșitoare. Minor în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
Un nou Eminescu apăru...", Iorga deplasează discuția în spațiul dezbaterilor ideologice. Pledând pentru întoarcerea la publicistica eminesciană în cadrul mișcării sămănătoriste, istoricul notează în 1905: "E o uimire câtă bogăție, logică, prevedere, căldură, câtă mare și morală înțelepciune de om superior, genial se cuprinde în acele buletine politice, dări de seamă teatrale, notițe despre cărți, care aveau simpla menire de a umple coloanele goale ale bietei foi ieșene. La fiecare moment, marea sa putere de intuiție fixează puncte sau deschide perspective cu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a cititorilor, se vede înghițit de o enormă gură) și, aproape de modelul arghezian al Țării de Kuty, montează tablourile caricate și înfricoșătoare prin derizoriu ale țării Kalup și cetății F.B.K., dominate de stupizii Ocves (Omul cu creierul vesel) și Gip (Genialul intens pozitiv). Amestecul de pamflet, parodie, farsă și umorul, privilegierea jocului până la punctul în care limita dintre artă și antiartă se șterge, insulele de lirism adevărat fac din acest insolit și aproape necunoscut roman sau antiroman - cum l-a definit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
conținuturi"/ "imagini", reactualizate mecanic, și funcția fantasmatic-vizionară (implicând și uitarea, și "efortul reamintirii"), ce stabilește raporturi noi și surprinzătoare între "amintirile" cu pricina, resuscitându-le într-o altă formă, mult mai laborioasă. Încercând să explice publicului larg poetica romanului său genial, înțeles de foarte puțini la epoca respectivă (de pomină rămâne lipsa de receptivitate a "modernului" Gide), Proust afirma că artistul autentic "trebuie să-și caute materia primă a operei numai în amintirile involuntare", capabile să reînvie trecutul în "esența sa
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cele din ciclul eminescian, cărora le-am consacrat ultimul capitol din studiul de față. Capitolul 2 Romanul eminescian. Un proiect abandonat Lovinescu nu s-a îndeletnicit cu interpretarea minuțioasă a operei eminesciene, deși a recunoscut, ori de câte ori a avut prilejul, supremația genialului autor al Luceafărului în literatura noastră ("spiritul cel mai universal", "poetul nostru cel mai rezistent" etc.71). Fără a scrie așadar un studiu de sine stătător 72, care să abordeze sistematic creația celui mai mare poet român, criticul s-a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ceea ce face inutilă repudierea "filosofiei" din versurile eminesciene, câtă vreme distincția tradițională dintre "formă" și "conținut" (sancționată, am văzut, și de Lovinescu) este abolită în literatura și arta modernă. După cum remarcăm, Ibrăileanu explică foarte comprehensiv motivele popularității lui Eminescu poet genial, care a știut să "traducă" filosofia complicată a Luceafărului în limbajul simplu și accesibil al romanței, lirica eminesciană dovedindu-se rezistentă în timp și datorită "mesajului" său lesne de înțeles (desigur, la un prim nivel, comun, de înțelegere), și nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]