4,151 matches
-
au rămas cuiburile cu ouă verzui și pui golași, care cădeau cu nemiluita din copacii Împietriți de ger, scoțând din pliscurile vinete țipete funebre. Nu-i mâncau nici câinii, nici pisicile și nici jivinele ce apăreau noaptea din pădure. În ciuda gerului, În Împrejurimi se răspândi un miros de sulf și ouă clocite. Mirosul stărui până În Săptămâna Patimilor. Oamenii miroseau urât. Urât miroseau și casele. Apa se Împuțise și ea, odată cu aerul. Pământul ascuns sub zăpadă emana și el miasme ce-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
era viu sau... mort. Nicanor aruncase, ca de obicei, banii În fântână. Lovindu-se de pereții de piatră, apoi de luciul apei, monedele de alamă scoaseră un sunet jalnic. Asemănător unui scheunat de câine. Mașa Își ciuli urechile Înroșite de ger și ascultă ecoul: sunetul semănă Într-adevăr cu un scheunat de câine. Priveau spre propriile imagini răsfrânte În adâncuri. Trei chipuri Îngrijorate și unul zâmbitor, al mamei, care voia, pesemne, să-i Încurajeze. Nicanor dădea a lehamite din mâini: tovarășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
în zilele însorite, temperatura aerului se ridică peste zero grade Celsius. În anii anteriori, iarna, temperatura aerului era, în mod constant, sub zero grade Celsius, care se menținea și în zilele însorite. Exista expresia: afară este soare cu dinți, adică ger. În actuala situație, oamenii trebuie să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru darul lui și să-l primească. Oamenii trebuie să capteze și să utilizeze energia solară în exces, gratuită și nepoluantă. CAPTAREA ȘI UTILIZAREA ENERGIEI SOLARE ESTE O CALE PENTRU
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
duci, Pe fete ni-le ceri. Flămânzi copiii-n drum ne mor Și ne sfârșim de mila lor, Dar toate le-am trăi ușor De-ar fi pământ! ......................... Dar ce vă pasă! Voi ne-ați scos Din case goi, în ger și-n vânt. Ați pus cu toții jurământ Să n-avem drepturi și cuvânt; Bătăi și chinuri, când țipăm, Obezi și lanț când ne mișcăm, Și plumb când istoviți strigăm Că vrem pământ! ...................................... Pământul nostru-i scump și sfânt, Că el
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
cavalerești cimentate prin sânge și altruism. Omagiul memoriei lui Höppner este una dintre ultimele pagini ale poveștii lui Micheluzzi. Din avioanele engleze care survolează, în 1915, nava germană, un mesaj ajunge pe punte. Este semnul pe care Fermanagh îl trimite ger manilor de pe Königsberg și scrisoarea de adio în care este rememorat sacrificiul lui Höppner, ofițer și gentilom. Umbra marinarului-aristocrat se confundă cu umbra crucișătorului însuși și cu tragedia Marelui Război. Arme pentru Etiopia Odată cu Bab el Mandeb, Attilio Micheluzzi participă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de-a dreapta la slujbe. La noi, la Slobozia Panu oficia într-o capelă fiindcă biserică nu aveam. Și uite că într-o zi moare un locuitor, un lingurar mai înstărit. Era prin luna decembrie, în postul mare și dăduse un ger de crăpau pietrele de frig. Preotul era așteptat de familia respectivă și împreună cu ei m-am bucurat să-l văd coborând când călare când pe jos dealul pleșuv din partea de răsărit a satului. Era stană de frig. L-am invitat
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Ianca, în apropiere de Brăila. De acolo mai trimetea după puteri oarecare ajutor repede pier dut în noianul de nevoi al familiei. Și era iarnă grea peste măsură iar drumurile scurte se lungeau, ca nevoia împinsă la necaz. Zăpadă multă, ger și mai mult. Și din una în alta trenul de București este nevoit să amâne drumul spre Galați până la trecerea nopții și speranța unei ninsori ceva mai blânde. Călătorii, puțini de altfel, s-au scoborât găsindu-și gazde prin sat
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
aceea colțuroasă, - Am băutură chiar aici. Totuși, individul nu se mișcă să aducă "băuturile". Stătea acolo, pur și simplu, în spatele biroului lucios, în cămașa și vestă, și zâmbea sarcastic. Părea să fie o cămașă scumpă dar nu destul de călduroasă pentru ger. - Eu cred, continuă Gosseyn, că vei înțelege când o să-ți spun că este vorba despre o discuție intimă; care nu poate fi dusă în biroul cuiva unde s-ar putea să fim auziți. - Dacă, replică Gorrold, președintele vrea să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
exemplar de sămânță, altfel nu vom ajunge la nici un capăt. Sunt prea mulți, unde te duci, dai de oameni, nu reușești să mai gândești din pricina lor. Și, În afară de asta, procentul nu e bun. Femeile rezistă și la arșiță, și la ger, pe când bărbații se sting ca muștele... Pentru a ajusta statistica, ar trebui inventat un gen ambivalent... Poate că Oliver nu e chiar atât de nebun cum pare... Vom medita la asta...” Pufăind tacticos din trabuc, inginerul Edward reveni la „Horoscop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
spune despre ce este vorba și eventual să vă îndrume ce aveți de făcut. - Ca prin farmec cei doi s-au mai înveselit, obrajii lor parcă s-au colorat mai tare. Trecuseră deja două ore. Afară întunericul coborâse peste oraș. Gerul și viscolul se întețeau. - O sticlă de vin și două cafele, zice proprietarul porcului. - Vă rog să serviți arătând cu mâna spre Cotnarul cu nuanțe gălbui. Invitația m-a trezit la realitate. - Și zici că ai porcul bolnav? îl întreb
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
numai de el știut și înțeles. Târziu în noapte ne despărțeam cu îmbrățișări și cu urări de sănătate pentru cei dragi și pentru noi. Apoi privim la cunoștințele de o seară cum se îndepărtează învăluiți în întuneric și bătuți de gerul năprasnic ce biciuia orașul. Cu cei doi nu ne-am mai întâlnit niciodată. Am scris această poveste adevărată pentru cunoștințele de o seară, pentru prieteni și rude. Cumătrul Felea Constantin a plecat de mult spre alte tărâmuri și nu mai
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
Una care ne va împinge spre schimbarea stării interne (motivația) iar cealaltă care va acționa pentru contrabalansarea ego-ului. De aceea am spus că nu este simplu acest proces de transformare interioară și necesită multă perseverență și răbdare. Ca și cu gerul, dacă ține puțin apa îngheață doar un pic la suprafață și dacă vrei să mergi pe acea gheață subțire o rupi și cazi la fund, dar dacă gerul ține mai mult, atunci apa îngheață într-un strat gros și poți
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
de transformare interioară și necesită multă perseverență și răbdare. Ca și cu gerul, dacă ține puțin apa îngheață doar un pic la suprafață și dacă vrei să mergi pe acea gheață subțire o rupi și cazi la fund, dar dacă gerul ține mai mult, atunci apa îngheață într-un strat gros și poți păși liniștit pe ea, chiar poți să dansezi. Așa este și cu acest proces de transformare interioară care necesită răbdare și perseverență, unde există o triadă de transformări
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
un pic de soare Pe întins, Războind cu lunecușul, Din țăpoi săltând urcușul, Înălțat la dîmbii prinși, Îl zării lângă culcușu-i De frunziș. Era, tot, o scorojită Limbă vânătă, sucită, O nuia, ca un hengher, Îl ținea în zgărzi de ger! Zale reci, Aspre benți ce se-ntretaie, Sus, de vreascurile seci Îl prindeau: O frunză moartă, cu păstaie. Și pe trupul lui zgârcit M-am plecat, Și l-am bocit: - "Melc, melc, ce-ai făcut, Din somn cum te-ai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Craii de Curtea Veche, pag. 36) Râu încuiat în cerul omogen, Arhaic Unt, din lăudată seară, Scurs florilor, slujind în Betleem, Când gărzile surpate înviară. Să port - sub raze deget șters înting - Un liniștit, un rar și tânăr mugur Prin ger mutat, prin tufele de zinc, La stâncile culcate: să le bucur. SUFLET PETRECUT Scăzută zării blândă e țara minerală. - Inel și munte, iarbă de abur înzeuat. A ofilirii numai această foarte pală Făclie, pe ghicirea Albastrului ouat. Mințiri, lumini! Scăpată
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
milos de lin și-a pus Mîna-i verde Să-ți dezmierde Și grumajii tăi umflați (Ca șerpi tari, cocliți de bale, Mai cocliți ca șerpii frați Din fântâni municipale) Și picioarele în coji, Numai noduri, numai dâre, Unde ani și ger, răboj Încrustară: cu satîre! d) Sună noaptea, fund de tuci. Tu ajungi, încaleci zidul, Scoți din traistă trei lăptuci, Pâinea oacheșe, ca blidul. Peste mlăștini somnul spulberi. Duhul mlăștinii adie, Un oraș se-ngroapă-n pulberi Depărtat, ca de hârtie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mișcat! Plecăciuni îți face ție. Fruntea cerul ți-a-nchinat Amețit ca de beție; Cercuiții - ochii tăi - Gem ca pietre-n tăvăluge, Pe când guri de gol, în Văi Înstelate, sus, îi suge. e) Hăt la cel Vânăt cer Împăcat la sori de ger, Unde visul lumii ninge, Unde sparge și se stinge, Sub târzii vegheri de smalt, Orice salt îndrăznit: Falsă minge Ori sec fulger De hanger Repezit; Prin Târziu și Înalt În plictisul și căscatul lung al râpelor de smalt, Hai în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
când toamna prinde iară Sub casca lui de frunze un rod îmbelșugat, Atunci, intrând în simpla, obșteasca armonie Cu tot ce-l limitează și-l leagă, împăcat, În toamna lui, copacul se-nclină către glie. BANCHIZELE Din aspra contopire a gerului polar Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide, Sinteze transparente, de străluciri avide, Zbucnesc din somnorosul noian originar. Mereu rătăcitoare, substratul lor închide Tot darul unui soare roșiatec și avar, Apoi, de-a lungul nopții tot aurul stelar Și toată înflorirea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
încă? Imnul tumulturilor vii Nici zid și nici tenebră nu poate să-l sufoce: La poarta zăvorâtă grăbește-te să vii: Vei desluși și astăzi, în larguri, marea voce. CÎND VA VENI DECLINUL Cu mâini învinețite de umblet lung prin ger Voi reintra în mine când va veni declinul; Voi coborî să caut, pierdută-ntr-un ungher, Firida unde arde cu foc nestins Divinul. Și flăcării voi spune: Fior al caldei firi, Joc viu ori șovăielnic de galbenă maramă, Vibrare necurmată
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
îmi va fi dat să beau? - Și-om prelungi povestea, ce-n lumea lor obscură Imaginile noastre de umbră, începeau?... DRIADA I Eu îl priveam prin geamul vărgat de lujeri, vara, Ori scris de colții iernii cu sterpe flori de ger, Cum pe tipsia luncii, biet arbore stingher Își frânge vreascul veșted sau clatină povara, Dar pârtia sticloasă mi se părea înceată; Iar calea însorită, prea lungă pîn' la el. Și-am stat să-nnod întruna - inel lângă inel - Din sfoară
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-l îngroape. Dar, uite, munci de iarnă te leagă de colibă Și nu-ți dau timp s-adulmeci nici aerul de-afar'; - Necum s-alergi pe drumuri, când viforul hoinar Te-nșfacă dârz și zloata sumanul îți îmbibă. Lăsai să treacă gerul; apoi, un lung pomelnic De zile înmoinate când fiecare sloi E-o lâncedă clepsidră; când neguri grele, ploi, Dospesc încet pământul călâi, dar feciorelnic. Un strat lăptos de aburi mai stărui pe zare... Dar într-o zi se rupse și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Din Soarele îmbrățișat de Nour... În ziua lui din urmă zori, din loc în loc, Năuc... Dar mai spre seară desfășură deodată Pe asfințitul verde, cu lespedea mâncată, Regescul vas de gânduri crescut în dobitoc. Tăriile topiră nepotrivitul bloc... Târziu, spre geruri albe, o carne înnorată Porni, în melc de abur, pe când dezgrădinată Se lămurea din noapte o inimă de foc. Statornic gâde, Umbra, mâner masiv și dâre, Căzu peste jeratec cu grelele satâre Și luminosul bulgăr îl despică, felii. Pământul ațipise
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ca acum își desprinsese mâna din strânsoarea maternă, încălțase ghetele cu patine și ieșise din casă. Când se trezise, maică-sa o găsise patinând adormită pe gheața din curte, numai în cămășuță. Ai fi zis că plutea, că zbura prin gerul tăios, pe sub pomii sclipind de chiciură. După noaptea aceea, și-a mai pus de multe ori, trează fiind, ghetele cu patine, dar n-a mai izbutit să facă măcar un pas cu ele... Mă cuprinsese neliniștea. La o asemenea fază
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dădu informația. în drum spre gară Angela se întrebă de mai multe ori pe cine poate el aștepta? Cu cât se apropria mai mult, curiozitatea ei creștea. Deodată îl zări pe Radu cu Ramona, care băteau din picioare din cauza gerului ce se instalase de câteva zile. Fața ei deveni purpurie și schimonosită în același timp. Apropiindu-se de ei fără să-i salute, ea întrebă: -Unde călătoresc domnii? -Așteptăm pe cineva, răspunse Ramona șovăielnic observând vădita enervare de pe chipul ei
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
la cine să vină săși spună oful, repetându-și mereu în gând că e "singur pe lume". în aceste clipe uitase cu totul de Ramona, care pășea tăcută și tristă alături de el. Andrei întrerupse firul durerii: -La noapte o să fie ger. într-adevăr, soarele care strălucea pe un cer senin, era unul cu zimți, nereușind să topească deloc din zăpada groasă, care se așternuse cu o seară înainte. Un vânt aspru biciuia parcă, cu rafale de gheață. în jurul orei nouă seara
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]