4,147 matches
-
era un dor nebun de bunici, care îi fuseseră ca niște părinți. În primăvară mi-a spus că vrea să facă Paștele cu bunica și că vrea înapoi acasă. Eu i-am spus: "Fii atentă, cu Ceaușescu nu e de glumit! Dacă pleci acum, n-o să ne mai vedem multă vreme și vom suferi ca niște nemer nici!" Ea mi-a zis: "Lasă, că tu ești mare și ai o asemenea carieră, sigur o să faci în așa fel încât să ne
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
foarte tare. Ah, știu! Nu am fost niciodată în Poiana Narciselor. Toata viața mi-am dorit! Trebuie să fie așa de frumos... — Câțiva dintre cei mai frumoși bărbați pe care i-ați întâlnit? — Da’ cine se uita la ei? Nu, glumesc acum, dar să știi că pe mine bărbații frumoși nu m-au interesat niciodată! I-am cunoscut pe Alain Delon, pe Jean-Paul Belmondo... Mă uit la Clooney, la toți de azi și nu îmi spun nimic. Toți bărbații din viața
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
obosiți,uneori adormeau în timpul pauzelor,nu protestau,nu erau supărați,veneau chiar de plăcere unii dintre ei, se simțeau bine când se adunau toți la un loc,ba așteptau ziua de instrucție.Se simțea spiritul acela muncitoresc,coeziunea dintre ei,glumeau,se jucau,se simțeau bine,în special că aveau și femei printre ei,nu simțeau starea de oboseală,erau tineri,aveau prilejul să-și povestească unele întâmplări din timpul săptămânii,mulți erau rude apropiate, cumnați,cumetri,... Poate că eu eram
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
mai amical,mai de la om la om,când erau probleme mai deosebite,plecau din timpul programului. Programul era obositor de multe ori,dar nu era plictisitor,indiferent de felul instrucției, oamenii erau veseli și bine dispuși,aveau ocazia să mai glumească pe seama șefilor,în special pe la trageri,când șefii mai ratau ținta,loc unde nu era timp de supărare. Am învățat foarte multe lucruri bune de la muncitori,în special în domeniul relațiilor dintre oameni,poate că mai mult decât ei de la
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
opinia publică, prin curajul și talentul său, una dintre cele mai mari și mai strălucite figuri ale aviației românești. Te-am chemat, dragă Bâzule, pentru că te-am desemnat pentru o misiune la Foggia, tentativa de azi dimineață eșuând... Eu?! Ce, glumești? (se uita la mine cu o anumită neîncredere și chiar timiditate.) Nu, dragul meu, nici gând să glumesc, vei îndeplini această misiune cu unul dintre avioanele Messerschmitt 109G, pe care, de altfel, ți-l poți alege singur; vom scoate aparatul
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
românești. Te-am chemat, dragă Bâzule, pentru că te-am desemnat pentru o misiune la Foggia, tentativa de azi dimineață eșuând... Eu?! Ce, glumești? (se uita la mine cu o anumită neîncredere și chiar timiditate.) Nu, dragul meu, nici gând să glumesc, vei îndeplini această misiune cu unul dintre avioanele Messerschmitt 109G, pe care, de altfel, ți-l poți alege singur; vom scoate aparatul de radio și în locul lui îl vom instala pe colonelul american Gunn. La ora pe care o vom
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
toate cererile și intervențiile lui (prin episcopul Ivan, prin politicianul Valer Pop și alții) au rămas fără rezultat. Să fi existat în dosarul său pata roșie a unei activități de stânga? Mai cu seamă în armată, serviciul de cadre nu glumea nici atunci. Totuși, Riccardo era bun și de altceva. Mă târa în closet, să ne frecăm unul de altul sexele și să ne „sărutăm“ prin apăsarea buzelor lui pe ale mele. Nu pot spune că asta îmi dădea delicii, dar
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
jumătate erau stranieri fără acte, dar numai pe români îi dădeau jos, la capă tul liniei. Așa cum erau, fără să aibă timp să mai anunțe etc., erau conduși spre aeroport și expediați în țară fără prea multe formalități. Chiar se glumea că nu mai trebuie să-ți iei bilet, pleci gratis, pe socoteala carabinierilor. Trebuia să fii atent mereu, îți îngheța sângele în vine când trecea o mașină pe lângă tine și nu aveai curaj nici să vorbești, de teamă că te-
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
M-am simțit îngrozitor de sin gură, de uitată, de părăsită. Vara e mai greu, pentru că peste tot, în parcuri, pe străzi, sunt cupluri sau familii care se plimbă și râd. Știu că în țară, chiar dacă e sărăcie, se râde, se glumește... Eu nu mai știu să fiu veselă, ți-am mai spus-o, e adevărat! Azi am așteptat toată ziua un semn de la tine, de la copii... Nimic! Am suferit! Am așteptat să treacă gândurile, am crezut că mintea mea o ia
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Una din ele îi spune celeilalte: Auzi, dragă, de când n-am mai fost în țară am uitat cum se zice la pomodori! Românul, din spate, de la vreo cinci metri: — Roșii se spune, fă! Eram în tren și tot drumul am glumit apoi. Îl întrebam: Nu vă supărați, dar la melanzane (vinete) cum se spune? Scrisoarea 105 Azi e duminică. De o bună bucată de vreme am „tulburări de comportament” duminica, dar azi le am înțeles și mi-am dat seama că
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
până la gară, lua trenul și cobora în sătucul ei, apoi traversa câmpul înzăpezit. Nici nu-și găsea casa din cauza viscolului. Are vreo vină acum? Scrisoarea 136 Vreau să vin în țară. Motive: - mi-e dor să fiu îmbrățișată și să glumesc cu puii mei - mi-e dor să zic: „fă-i și tu mamei o cafea” - mi-e dor să fac cumpărături, să decid singură ce să gătesc - mi-e dor de Băsescu - mi-e dor de revistele culinare cu rețete
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
fiecărei luni putem vorbi. Eu am această oportunitate la începutul fiecărei luni și tot așa. Atât doar că una e pe la Torino, una pe la Roma, eu la Perugia și alta în Sicilia. Ne putem ajuta c-o vorbă bună, mai glumim, și atât. Dar la necaz ești tot singur. Dacă te trezești în drum, unde mergi? Pot fi cazuri de viață și moarte, nu exagerez. În România, noaptea te poate ataca vreun câine vagabond sau vreun bețiv. Dar aici, după 10
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
să convingă, vrea doar să-și impună voința. Dispoziția lui este posomorâtă; e posibil să contribuie la aceasta un neajuns de la natură care îl oprește să aibă relații cu femeile: totuși nu consideră că e mai presus de el să glumească cu ele, și atunci ajunge să aibă chiar un fel de grație; poate surâde, este în stare de o zeflemea răutăcioasă, măsurată și destul de picantă, dar nu va comite niciodată excesul de a fi cu adevărat amabil. Orgolios și lipsit
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
decât pentru a pregăti un răspuns neprevăzut care, stârnind râsul, deranjează șirul ideilor și produce întotdeauna un moment de tăcere. Nu aceasta era maniera Juliei. Ea îi punea în valoare pe ceilalți tot atât cât și pe ea; discuta și glumea în aceeași măsură pentru ei și pentru ea. Expresiile ei nu erau niciodată căutate; sesiza în chip admirabil adevăratul punct important al tuturor spuselor, fie ele serioase ori frivole. Spunea întotdeauna ceea ce era de spus și îți dă deai seama
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
afla acolo. La masă, ea urma să fie așezată alături de el; însă, printr-o greșită înțelegere care a avut loc în momentul în care urmau să se așeze, ea s-a găsit așezată alături de Cambacérès, căruia Bonaparte i-a spus, glumind: „Ei bine, consule Cambacérès, mereu alături de cea mai frumoasă!“ Tatăl Doamnei Récamier, Domnul Bernard, lucra la poștă și era regalist; a fost compromis sub Consulat, arestat și încarcerat. Ea a aflat asta imediat, având ca invitată la cină pe Doamna
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
benefică prin ajutorul prompt și atât de competent la orice consultare științifică sau solicitare de traducere din/ori în limbi străine din orice domeniu al geografiei și nu numai, în schimbul unor sume neînsemnate, atât cât să-și aprovizioneze "pipa" (cum glumea el) dar și prin exemplul de dârzenie, fără a se tângui, cu care își înfrunta viața. Mai mult, eu fiind un timp coleg de birou cu domnia-sa, am asistat la o discuție ... culmea, o discuție aprinsă ... între el și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
în care ne regăseam la unul sau altul dintre noi. Ne păstraserăm un fel de libertate restrânsă la limitele camerelor noastre, dar era o libertate reală, ca o respirație în poziție verticală. Când mă gândesc acum, ne revăd râzând și glumind: era bine că eram în viață și că eram sănătoși, nu prea dădeam atenție părții îngrijorătoare a realității. Vorbeam deseori, între noi, de lecturile noastre, despre Rimbaud și Shakespeare, despre baladele românești pe care marele poet Ion Barbu ni le
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
ce înseamnă munca de reporter de direct și o apreciază acum altfel din postura de prezentatori. Pentru că au trecut prin tot felul de întâmplări, situații și experiențe care atunci i-au marcat și pe care acum reușesc să le povestească glumind. Și pentru că povestea lor are o morală clară: pentru a avea succes trebuie să fii răbdător, perseverent, să muncești mult și mai ales să nu uiți să mai și glumești. Anamaria Neagu: Corespondent special care face transmisiuni în direct de la
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
au marcat și pe care acum reușesc să le povestească glumind. Și pentru că povestea lor are o morală clară: pentru a avea succes trebuie să fii răbdător, perseverent, să muncești mult și mai ales să nu uiți să mai și glumești. Anamaria Neagu: Corespondent special care face transmisiuni în direct de la evenimente majore sau prezentator de jurnale? Dacă ar fi să alegeți doar una dintre cele două posturi, care ar fi aceea? Emma Zeicescu: Grea alegere! Cosmin Stan: Eu le vreau
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
rol, iar problema este destul de gravă. Preoții ar trebui să se gîndească mult mai serios asupra propriilor lor păcate, la faptul că prin atitudinea lor își bat joc de aspecte grave despre care au învățat că nu se poate glumi și să nu mai asculte de ,,colonelul closet” care este un animal și un tîmpit prin definiție ! Iar Biserica Creștină în ansamblu, dar în special cea Ortodoxă, are nevoie urgentă de reformă, o reformă care să schimbe instituția din temelii
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
mai repede un vinovat aproximativ, aflat la distanță, decît pe cel sigur și situat atît de aproape de noi. Și aducea în sprijinul unei atare forme de toleranță argumente platoniene: "Știți ce propunea autorul acela , care nu prea avea obiceiul sa glumească în asemenea materii? Propunea să pîrăști, pur și simplu. Să semnalezi frauda vecinului tău cu atît mai mare grabă cu cît vinovatul ți-e mai aproape de suflet. Și să te apropii atît de mult cu pîra încît, pînă la urmă
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
în cinstea celor trecuți în altă dimensiune, chiar vizitelor la cimitir. Prietenul ei Andrei Bart, se stinge în timp ce încerca să dea un telefon, poate chiar ei. Un artist, bolnav de diabet, cu picioarele retezate, se stinge consolându-și soția, și glumind. Bătrânețea e timpul ieșirii. Moartea e spațiul întâlnirilor binecuvântate: „Încă un prieten a murit: sculptorul Erik Hoglund. Era vesel, lucid și generos. Își aștepta moartea consolând-o pe soția lui, pictoriță, cu cea mai mare tandrețe. Erik era prieten cu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
că ar fi fost nevoie și de un drum mai practicabil până la corturi; cu siguranță că amănuntul nu scăpase vizitatorilor, vizibil preocupați de testul draconic de impermeabilitate la care încălțările le erau supuse. Pe drumul de întoarcere, în mașină se glumi mult, dar fără răutate. "Ce părere ai, Rudi?" "Ce să zic? Moda retro împinsă dincolo de limitele obișnuite," se prefăcu pansivă ironia. Precis că Strasbourgul abia așteaptă să finanțeze construcția ultimului castel medieval european," mai adăugă cel interpelat. "Cu tot cu șanț de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de Avila; prin brațele meșterului, piatra înconjură astfel duios regina tocmai acolo, în toiul rătăcirii și abandonului de sine, cu o centură de siguranță inebranlabilă. Chiar și lucrările de maximă importanță se cer, totuși, relativizate în spirit ludic; când mai glumeau între ei, cei doi spuneau că răscolesc văzduhul în căutarea trufelor antigravitației (inspirați, poate, întrucâtva și de oralitatea insinuată viguros în erotismul lor). Dar imaginea - exotică pentru ambii - a țăranului cu porcul în lesă după trufe prin pădure năștea un
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
revista Bonniers, aflate în timpul unei ședințe foto. Fotograful foarte entuziasmat de vechile haine de piele ale domnilor Rydz și Pruszkowski. Îi convinge să pozeze ca "manechini" de dragul atmosferei. Pruszkowski șovăie la început, dar se înmoaie. Rydz e în largul lui, glumește și le ciupește pe fete de obraji. Ulterior îmi spune că erau prea slabe. În Polonia nu s-ar permite ca o fată frumoasă să arate ca un schelet. Situație un pic delicată pentru noi cei de la ISA, se cuvine
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]