6,255 matches
-
dar majoritatea băieților erau atrași de vânzoleala mașinilor. Într-o zi eu nu i-am observat pe ziariștii de la România Liberă, care sosiseră pe acolo și făceau un reportaj. M-au fotografiat de departe, eram în prim plan cu o grămadă de pământ în față, cu lopata înfiptă în ea și mă străduiam, s-o ridic era un reportaj de prima pagină cu poze multe scria că sunt veniți studenți din toată țara chiar erau înșirate câteva nume începând cu al
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Marin Pisică.................... Ramazanul............................ Pomana lui Mielu........................ Sinefta............................... Nea Fane . . . .......................... Balul meseriașilor........................ Săptămâna brânzei ....................... "Rudele" lui Bică-Jumate................. Lapîrnaie............................ Aia mică.............................. La Borțoasa .......................... Priveghi........................... Stăpânul............................. Stere............................... În câmp la "Cățelu"................. Morcovii............................. Vânzarea........................... Peste rufe filfîia seara. Omul se opri. Gunoierii se întorceau grămadă. Trecură mai departe. - Noroc, șefule! aruncă unul. - Noroc! Grigore era îndesat, vânjos, îmbrăcat cu o haină groasă și pantaloni strânși pe pulpe. Mijlocul și-l sugrumase într-o curea lată de piele, bătută în ținte. Ședea și privea locul cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
acopereau groapa și câmpul. Mahalalele vecine se mistuiau într-un nor coclit. Auzeau numai dinii, afară, scuturindu-și blănile de ușa bordeiului. Noaptea, urlau spre funduri, înspăimîntător. Nu mai ieșeau. Grigore se apuca să împletească mături. Avea strânse de cu vară grămezi de nuiele de vișin. Aglaia uda într-o oală rafie și-i ajuta. Bătrânul se înfofolea într-o flanelă miloasă de lână tigaie și înțepenea ceasuri întregi pe scaunul său. Nevasta îi fierbea ceai, timpul trecea repede. Veneau nopți lungi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
termine mai repede cu bărbieritul, dar chip de scapă de țiganii care-i cântau cu arcușul în timp ce frizerul 0 potrivea din brici, să fie frumos! Le-a dat balaoacheșilor bacșiș, aceștia s-au suit pe capra trăsurii și au pornit grămadă spre casa miresei. Lina nu terminase cu spălatul și dichisitul. În jur, numai fete, prietene de-ale ei, unele cârne, trecute, izbindu-se una de alta și neștiind ce să-i aducă mai degrabă la îndemînă: cununița de ceară albă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zile. Brutarul a plătit și s-au suit iar în trăsură. Se însera. Din pomii înverziți se împrăștia mirosul crud al frunzelor tinere. Caii tropăiau pe caldarâm. Birjarul strigă mulțimii care se înghesuia în drum să facă loc. Erau o grămadă pestriță: femei în rochii de stambă, roșii, albastre, verzi; soldați cu moletiere kaki, negustori în haine de stofă ca ambra, cu pălării tari și bastoane, olteni chiuind și jucând în jurul unor fete sănătoase, îmbrăcate pe jumătate ca la țară, rMnd
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dar tot aprige. Nădușiseră și nu se lăsau. - Zi! Zi! făcea nevasta gunoierului, ca apucată de streche. Țiganii, să fărâme sculele, nu alta. Unde-mi sucea armonistul burduful, îl aducea după șold, a apleca, 3 desfăcea, făcîndu-l când lung, când grămadă, iar vioristul cu arcușul se unduia peste vioară, ca șarpele, o lua lângă ureche,o ridica ascultînd-o, și țambalagiul abia se ținea după ei. Când terminară jocul, Stere ieși râzând din odăi. Cam aprins la față, dar bucuros. Îl cercetară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se răsti la femeia lui: - Tu du-te afară, acum e treabă de bărbați! Muierea ieși. Lucrurile de zestre ramaseră între ei. Câteva căzură pe preșuri, la picioare. Bătrânul numără rar, cu luare aminte. Damful băuturii se risipise. Stere privea grămada de bani. De afară se auziră cocoșii. Nuntașii începură să plece. Caii trăsurilor venite să-i ia tropăiau la poartă. Nevestele își cărau bărbații până la scara droștilor. Meșterii erau țepeni de băutură. Horăiau de-a-n picioarele, doborâți și galbeni. Cum
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mormăia. Simțea că e bucuros. Bărbatul se uită la vinul rămas, apoi la mireasă. Era frumoasă Lina, așa palidă, cu buzele supte și albe, privind cerul limpezit. Ea se ridică 42 fără o vorbă, deschise ușa și privi zestrea strânsă, grămadă, în mijlocul odăii. Căută prin rafturile șifonierului, dar ele erau goale, miroseau numai a levănțică. Pe lemnele lustruite alergau speriați câțiva gtndaci. Închise ușile grele și se uită peste prag la cei doi bărbați care goleau paharele de rachiu, împăcați. - E
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și se mai căută în fundul nădragilor. Fruntea i se brobonase de sudoare. Își mișca repede spatele ca de mâncărime șrse uita drept în ochii lui Bozoncea. Acesta apucă oasele îngălbenite și tocite pe margini. Între picioarele caramangiilor se strânseseră o grămadă de piese de aramă, la care trăgeau cu coada ochiului toți. Gheorghe se ridică dîndu-l la o parte pe ucenic: - Ia stai, Paraschive, să mă bunghesc și eu! Sub malul surpat, vântuI obosea. Se auzea numai fâșâitul aglicei culcate de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Să nu-l puie de plantoane, Că e mititel și-adoarme, Să nu-l puie înainte, Că e mic și fără minte, Prăpădește gloanțe multe, Ia patagda, patagda, patagda... Lângă el pe peticul bătătorit se adunau piesele de doi lei, grămadă. Paraschiv avea mână bună. Luase de trei ori și ăl bătrui se uită la el pe sub sprîncene: - Ai fermece-n labă, le potrivești, ai? Aruncară de câte două ori. Bozoncea pierdea și fuma otărît, trăgând fumuri dese pe nas, dintr-o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
încinseseră câteva grătare. Oamenii cârciumarului le ungeau cu grăsime, așezând deasupra fleici roșii, proaspete. Se auzea sfîrutul cărbunilor peste care cădea untura topită și un miros ațâțător îți muta nările din loc. O femeie tânără căra pâine în panere adânci, grămezi de felii albe, crescute, din grâu copt, cu coaja rumenită și trandafirie. Ucenicului îi lăsa gura apă. Picară și Mînă-mică cu Nicu și cu Ciupitu, veseli că umflaseră câteva portofeie. Tăinuitorul sosise cu hîțele de pricopseală și se oprise într-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
74 de la muncă. Intrau în prăvălie, cereau câte un dorobanț și nu spuneau nimic. Ședeau unul lângă altul, ca și când ar fi fost străini. Aveau hainele lustruite de cărbune și miroseau de departe a fum. Sub șepcile vechi strălucea părul, adunat grămadă. Puneau la loc, pe tejghea, cu mulțumire, măsurile de rachiu și plecau, unul după altul, parcă vorbiți. După ei picară în Cuțarida și vreo doi precupeți de olteni care n-aveau în ce băga banii, puși pe negustorit. Ăștia își
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
piatră, se ridicau piețe și maghernițe de lemn. Alți negustori își încercau norocul de-a lungul noului drum comercial. O zarvă veselă se auzea de departe. Tramvaiul scrâșnea pe șinele-i de fier, uneori caii se speriau, se aduna lumea grămadă, chip de-l mai pornește! Camioanele pline cu cărămizi hurducăiau prin gropile pavajului. Deasupra străzii pluteau nori de praf. Pretutindeni se ridicau prăvălii și curți. Țiganii descărcau nisipul și varul. Zidarii nu mai lăsau mistria de când dădea soarele până în noiembrie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Să fi avut șaizeci de ani, dar nu-i dădeai. Cât era de trecut, umbla după chivuțe și le tăvălea prin sipică. Din când în când, urca la cârciumar, se altoia cu un rachiu și se întorcea să doarmă pe grămada lui de coceni. -Lau aflat căruțașii că are armăsari de prăsilă. Veneau pe furiș, să nu știe primăria, plăteau moșului, și caii lui le îmborțoșau odoarele. Se umpluse mahalaua de mânji. Iarna dormea într-un bordei, pe săturate, că nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Didina. El a scos-o din Cruce, c-avea peștele ei, ehe, era mai tînără! A mierlit Mînă-mică doi comisari în noaptea aia. Parcă-l văd. Eu îi strigam: "Nu te lăsa, Sandule!" și el tăia. Bătaie mare. Veniseră poterele grămadă. Presării erau în razie. Tocmai atunci îl găsise s-o fure. Oacă ținea taxiul și eu i-am păzit fuga. Dracu știe cum am scăpat... Vocea-i tremura. Scuipă chiștocul ars. Mi-a plăcut și mie... Da cui nu-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
opreau, la ciordeală de pepeni, într-o jumătate de ceas, zăreau dughenele de lemn și șoproanele acoperite cu rogojini, sub care erau adăpostiți cantalupii. Copiii se amestecau în zarva pieței, trăgeau cu ochiul la țăranii veniți de la Turnu. Aceștia păzeau grămezile de boșari. Buni de gură, negustorii spintecau bostanii cu cuțitele și-și lăudau marfa: - Ia pepenii, pepenii ca mura! Nu e dulce, nu-l plătești! Cincizeci de bani bucata, marfa Iu tata! Târguiau lucrătorii pe capete, lăsau banii în palmele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de la capăt. Lucrul mersese greu la început. Venise luna lui cuptor, soarele ardea nemilos pielea zidarilor. Cărau pe scările de lemn pietrișul, despuiați până la brâu, strigau la muierile și copiii de le ajutau, venea noaptea, cădeau răpuși de oboseală pe grămezile de nisip, dormeau tun până dimineața și, când răsărea soarele, se spălau la pompă cu apă rece și o luau de la cap. Făcea treabă și negustorul. Pe la zece, oamenii trimiteau băieții după rachiu, tăiau roșii, le sărau, le amestecau cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
râs. Intrau câte una în biserică, abia urcând treptele de piatră, ajutate de muierile mai tinere sau de copii. Înăuntru era o răcoare plină de fum verde și un înec de flori. Pe masa lată și înaltă din fața altarului zăceau grămezi de zambile albastre și roz, de liliac mov și de frunză proaspătă de salcâm. Mai în margini puteau fi văzute și florile sălbatice ale gropii, aduse de nevoiași, crude în lumina subțire, albăstruie a lăcașului. Sub bolțile largi de piatră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
O dată i se încrîncenă inima lui Pisică. Privi animalele despicate la repezeală. Cîtiva hamali le cărau afară, și bazinul de ciment, în care nu rămăseseră decât măruntaiele, se umplu de oameni. Altă echipă, ce așteptase până atunci, le împărți în grămezi: rinichii de o parte, inimile mici și roșii de alta. Șiruri lungi de mate, ca o dantelă, atârnau peste marginile de beton. - Gata, nea Marine? - Gata, Chișcă! Parlagiii din prima repriză, de tăiaseră porci, făcuseră un foc mic într-o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
hamali -lau ridicat de jos și -lau scos pe zăpadă. Marin Pisică murise încruntat. Cum ședea așa, cu mâna dreaptă încleștată încă pe cosor, parcă ar fi vrut să taie pe cineva și pe lumea ailaltă. Chișcă i-a adus grămada de haine, i-a pus-o sub cap și-a zis celor care făcuseră o roată împrejur: 146 - Las', că-i mai fericit! A scăpat și ăsta. N-are mamă, n-are tată, nu cățel, nu purcel, o să-i fie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fie ce-o fi. Cânta încet, privind drumul de tară: Trei fn lume nu se poate: Să scape omu de moarte, Să-ntinerească nu poate, Să le iubească pe toate... N-au avut ce face și-au plecat spre București, grămadă. La bariere, chip de trece. Mișunau presării. Abia au avut timp să se adăpostească 160 Într-o bina părăsită. Nicu-Piele a bătut niște uluci pe la geamuri, să nu intre viscolul, și au aprins un foc mare. Dormeau pe grămezi de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
București, grămadă. La bariere, chip de trece. Mișunau presării. Abia au avut timp să se adăpostească 160 Într-o bina părăsită. Nicu-Piele a bătut niște uluci pe la geamuri, să nu intre viscolul, și au aprins un foc mare. Dormeau pe grămezi de nisip, mvelindu-se cu cojoacele. Gheorghe, mai bătrân, a scormonit ce-a scormonit, a găsit o grămadă de bălegar. -La adunat cu unghiile. Râdea Oacă de el, dar râdea degeaba, că n-a fost chip șă iasă unul afară mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Într-o bina părăsită. Nicu-Piele a bătut niște uluci pe la geamuri, să nu intre viscolul, și au aprins un foc mare. Dormeau pe grămezi de nisip, mvelindu-se cu cojoacele. Gheorghe, mai bătrân, a scormonit ce-a scormonit, a găsit o grămadă de bălegar. -La adunat cu unghiile. Râdea Oacă de el, dar râdea degeaba, că n-a fost chip șă iasă unul afară mai mult de-o săptămână și-a început ramazanul cel mare. Cu trei puni în traistă n-au
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
codoșul s-a dat lângă el. Era frig, frig. -La acoperit cu un strat de baligă: - Miroase, dar ține de cald, i-a spus. Ăștia fac pe oamenii subțiri, dar tremură bine... Gheorghe fuma întins pe spate, cu coatele în grămada de nisip. Alături mai mocnea încă un rest de foc. Rămăsese numai un miez fierbinte cât un ban, care pâlpâia. Lumina lui putină juca pe fețele ostenite ale pungașilor. Mînă-mică horcăia, Nicu-Piele se întorcea când pe o parte, când pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un leu. Bun în socoteli, știa țifrele și jocurile lor, avocat să fi fost, și nu-l dovedeai. Cum făcuse, cine -lo fi sfătuit, cumpărase o curea de pământ la rampă. Pe nimica. Chivuțele strângeau tinichele și cîlti, le adunau grămadă, le vindeau. Pe locul lui! Le lua chirie. Ce s-au gândit muierile: "Ia să ne ridicăm și cfte o magherniță, s-avem unde pune capul". Asta era altă chirie. Azi una, mâine alta, s-au întins. Se umpluse rampa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]