6,001 matches
-
lumea suprasensibilă, căci contemplarea frumosului contingent provoacă amintirea Frumosului și Adevărului transcendent pierdut. Pe de altă parte, ambiguitatea frumosului, “defectul” său, vine din aceea că receptarea frumosului se poate concretiza și în simpla plăcere produsă de aparența sensibilă nu oricine gustă Frumosul va fi automat transpus în lumea ideală a perfecțiunii transcendente. Imitația (mimesis) artistică nu poate reda “ideile”, adică adevărul suprem al lucrurilor, ci reproduce lucrurile naturale sau artificiale care nu sunt decât o palidă umbră a celor dintâi. Imitația
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
în armonie nu cu omul, ci cu întreaga creație. Iată de ce motivul urâtului prezintă aspecte mereu noi, însă incomplete.” Friedrich Schlegel arată în lucrarea Studiu despre poezia greacă (1795 - 1796) schimbarea de gust estetic a omului modern, care nu mai gustă reprezentările armonioase ale frumosului, preferința pentru insolit, șocant, excentric, respingător și îngrozitor fiind noua “convulsie a gustului în agonie: “ Frumosul este atât de departe de a fi principiul dominant în poezia modernă, încât multe dintre splendidele opere moderne sunt pur
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
dar și cu mulțimea de pe stradă, se vor repezi asupra grămezii de carne ce se Înmulțea continuu. Și-ntr-adevăr, În timp ce trupul inginerului se Împuțina, fleicile de pe grătar se Înmulțeau ca pîinile și peștii lui Iisus. „Eu sunt carnea vieții; cine va gusta din mine”, se auzi la difuzor glasul grav al inginerului Edward, „se va simți Întotdeauna sătul... Veniți și ospătați-vă...” „Dar, chiar, ce-ar fi s-o Încercăm”, spuse Oliver, care, simțind din Piața Unirii mirosul de grătar, se Îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se ridica apoi din nou. Iataganul lui Satanovski plutea deasupra grămezilor de frigăruie, acompaniind toată această mulțime intrată În transă, În timp ce vocea inginerului continua să se propage din difuzor: „Nu vă sfiiți. Eu sunt pâinea și carnea vieții. Cine va gusta din mine, se va simți sătutul...”. Chelnerii continuau să stea aliniați la intrare În local, fâlfâind din mâneci și cântând fiecare pe legea lui. Larma crescu, atingând apogeul atunci când, cocoțat deasupra unei mese, apăru Însuși colonelul Geană, care, intonând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să mi se dea. Zâna: Acum ține-te de făgăduială și bea! Pinocchio: (duce paharul puțin la gură, își bagă nasul în el) E prea amară ! Nu pot s-o beau! Zâna: Cum poți să spui așa ceva? Nici n-ai gustat-o ! Pinocchio: Așa ! Nu pot s-o beau ! Zâna: De ce? Pinocchio: ( cu ton îmbufnat) Mă supără perna aceea ... și ușa ... Zâna: (aleargă, ia perna și o mută mai departe, închide ușa și revine în fața lui Pinocchio) Pinocchio: (plânge, strigă și
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
ce mâncăruri dorește să mănânce. Toderiță a scris:’’Fript-ura laptedulce ciorbă de pește ardei mpluți plăcintă cu brânză’’. Bucătarul: Cum le gătesc, Măria Ta ? Amestecate? Punct-împărat: Amestecate, căci așa îi plac oaspetelui nostru. La invitația Împăratului, Toderiță se repede să guste din bucatele aduse, dar rămâne cu lingura în mâna . Toderiță aș vrea să știu ce bucate sunt astea? Punct-împărat: tocmai ce ai dorit. Numai că bucătarul le-a pus pe toate la un loc, amestecate la fel ca o compunere
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
mute Într-o cameră de trei paturi și, În general, refuza violent acest gen de privilegii. Pune de patru cafele, turcule! - zise Grințu către Umit pentru că-l văzuse pe Axente sărind gardul cu o pungă de plastic În mână. După ce gustase din țuică și fumase mai multe țigări pe stomacul gol se bucura acum că se apropie Axente cu salamul și pâinea și sucul de roșii. Aducătorul lor trebuia răsplătit. Înainte de plecarea În vacanța de primăvară Popescu venise la Grințu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
clar, e și el o ființă conștientă de acest adevăr al povestitorul natural. Imediat se uită către cofa din lemn de dud În care trebuie să curgă alcoolul și roagă pe cineva să ia păhărelul și să-i aducă să guste „fruntea“ cazanului. Abia pune pe limbă lichidul și se declară mulțumit, poate chiar uimit de mulțumire, cum se spune?, se arată mirat că a putut ieși o țuică așa de bună din boasca lui prost păstrată peste iarnă, aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a putut ieși o țuică așa de bună din boasca lui prost păstrată peste iarnă, aproape că se temea să nu fie trezită și să strice focul degeaba. „E, zice el, și ăștia, băieții lui nea Mite, tineri, de, mai gustau și ei, ba dintr-o țuică dintâi, ba din butoi, mai scoteau apă din puț, mai deșertau cazanu de boască cu găleata, mai gustau, mai aduceau la foc, mai gustau, pe la al doilea, al treilea cazan erau deja piliți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să strice focul degeaba. „E, zice el, și ăștia, băieții lui nea Mite, tineri, de, mai gustau și ei, ba dintr-o țuică dintâi, ba din butoi, mai scoteau apă din puț, mai deșertau cazanu de boască cu găleata, mai gustau, mai aduceau la foc, mai gustau, pe la al doilea, al treilea cazan erau deja piliți și se Întâlneau prin curte și nici nu se mai cunoșteau, se luau la bătaie.“ Cei care ascultă râd pentru a demonstra că ei urmăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
el, și ăștia, băieții lui nea Mite, tineri, de, mai gustau și ei, ba dintr-o țuică dintâi, ba din butoi, mai scoteau apă din puț, mai deșertau cazanu de boască cu găleata, mai gustau, mai aduceau la foc, mai gustau, pe la al doilea, al treilea cazan erau deja piliți și se Întâlneau prin curte și nici nu se mai cunoșteau, se luau la bătaie.“ Cei care ascultă râd pentru a demonstra că ei urmăresc povestea și că s-au prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
acesta va părea mai puțin suspect celor din jur, va putea rămâne pe lângă ei toată noaptea și deci, va reuși să afle mai multe lucruri. Bătrânul, oricum, nu poate conta prea mult pe ajutorul șoferului de Salvare care a tot gustat țuica și nu e sigur că se va putea ridica În picioare cu ușurință. Acum el chiar gustă din nou cu păhărelul direct din cofă și se declară nemulțumit de tărie. Asta Îi amintește Încă un lucru demn de povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
va reuși să afle mai multe lucruri. Bătrânul, oricum, nu poate conta prea mult pe ajutorul șoferului de Salvare care a tot gustat țuica și nu e sigur că se va putea ridica În picioare cu ușurință. Acum el chiar gustă din nou cu păhărelul direct din cofă și se declară nemulțumit de tărie. Asta Îi amintește Încă un lucru demn de povestit și ca atare râde Întâi de unul singur de ceea ce tocmai și-a amintit. E vorba, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vicioși pe cei doi bețivi dintr-un sat fără nume. În fine, ăia, cum au ajuns la cazan au și Întrebat ce e cu țuica ăia, a cui e, cine o face și de ce nu le dă și lor să guste. Omul de acolo, proprietarul cazanului, sau cine-o fi fost, zice; „Bă, nu vă dau, că-i a spitalului, au adunat de prin curtea spitalului prune, vișine căzute de pe jos, corcodușe, da’ mi-e frică să vă dau că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
spitalului (prunele nici nu se copseseră bine la ora aia) ci pentru a face, pur și simplu, apă distilată. Se pare Însă că tot ce iese pe țeava alambicului determină comportamente agresive la unii oameni. Ăia doi, doar ce-au gustat din apa distilată și au și venit Înapoi și l-au bătut pe cel de la cazan de l-au băgat În spital pe două săptămâni. L-au trimis adică să se trateze el cu țuică d’aia din care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
p. 808) „Fusese, timp de câteva zile, o furtună grozavă și neagră și drumul se transformase Într-un fluviu de noroi.“ Transcrierea amintirii uzează deja de alte cuvinte decât cele proprii povestitorului. Între timp el s-a ridicat și a gustat din țuica ce Începuse să se scurgă Încetișor În cofa din lemn de dud. Nici unul dintre cei de față, nici Popescu care să afla În picioare și mai aducea câțiva snopi de viță la Îndemână bătrânului, nici ceilalți care stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
jos de-a lungul pereților lipiți cu pământ și cu atât mai puțin șoferul de ambulanță care sforăia sub șopronul de la intrare, nici unul dintre aceștia nu a avut puterea să Întrebe cum e țuica sau să se ridice s-o guste. Erau cu toții subjugați de povestitor. Când el vorbise de sete și răscolise jarul, tuturor li se uscaseră buzele, când amintise de furtuna salvatoare și se ridicase de pe scăunel, lovise cu piciorul un vas de tablă cu care se scotea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Vlăsiei“, cum le spunea Ana țâncilor ei din clasa Întâi. De obicei aducea cu el o sticlă de țuică de prune și, cât stăteau ei de vorbă și o degustau, el o tot Îmbia și pe Ana să bea. Ea gusta o singură dată, la Început, apoi refuza cu Încăpățânare. Alteori aducea Într-adevăr câte un iepure sau un fazan. O rugau pe Ana să-l prepare după indicațiile bătrânului, iar În acest timp Culiță povestea de opt ori la rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
trase cu nesaț aer în plămâni apoi și-a răcorit buzele în apele izvorului. Deoarece nu vă veți mira dacă vă voi spune că era tare obosit de călătoria pe care fără voia lui o făcuse. El se pregătea să guste dulceața odihnei când a văzut că Hipograf, pe care-l legase de mirt, speriat de ceva, se smucea și mungea cu disperare pentru a scăpa din priponeală. Zbaterile sale scuturau mirtul atât de tare încât o bună parte din frunzișul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-l prefacă în te miri ce, ca și pe cilalți. Și astfel au trecut zile după zile. Jocuri plăcute partide de vânătoare, dansuri sau sporturi în aer liber, făceau ca ceasurile să se scurgă pe nesimțite,și odihna să fie gustată cu plăcere. Astfel Rogero ducea o viață de petreceri în vreme ce Carol Magnul și Agramant luptau pentru putere. Dar acum nu mai pot să-mi pierd timpul pe lângă el când frumoasa și viteaza Bradamanta umbla și noaptea, la noroc, în căutarea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
preferați, fac asta cu mare plăcere. Nu! am strigat simultan eu și tata. — Te rog să continui, Sammy. Va fi un adevărat deliciu pentru noi, spuse tata, bătându-l pe spate și luând cu degetele din amestecul cu năut, ca să guste. Cina a fost uluitoare, bineînțeles, atât de bună Încât nu am făcut nici măcar un singur comentariu răutăcios despre lipsa cărnii sau despre abundența de mâncare naturală, dar asta mai degrabă pentru că nici n-am observat. Toate grijile mele În legătură cu potențialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nebună de mâncat carne. Sammy spusese doar că ies la cină de Ziua Recunoștinței, dar era prea ușor și prea amuzant s-o calc pe nervi. Poate că i-ar face plăcere să treacă pe aici după aceea și să guste din cele mai bune produse locale ale noastre? — Da, păi o să-i transmit cu siguranță această invitație sexy. Mă Întristasem când Sammy dăduse telefon să spună că nu ajunge la petrecere și Încă și mai mult când mă anunțase că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
s-a umplut de oameni pe care nu-i cunoșteam. În afară de o mână de vecini și oameni de la universitate pe care-i știam de ani Întregi, erau grupuri mari de străini care se Învârteau de colo-colo, sorbind cidru fierbinte și gustând din Baba Ghanoush. Auzi, mamă, cine sunt toți oamenii ăștia? am Întrebat, strecurându-mă după ea În bucătărie, unde mai pregătea o porție de limonadă. Soarele tocmai apusese - sau mai bine spus, cerul se Întunecase, căci nu prea fusese soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
or fi vreo cincisprezece ani bătuți pe muche. ― Atâția ani au trecut pentru noi toți, că din câte îmi dau eu seama am cam fi de un leat. ― Cred că ai dreptate, vere. Și pentru asta eu zic să mai gustăm o gură de rachiu, că acolo la cătănie nu se aplică spusa lui Neagoe Basarab în „Învățăturile către fiul său Teodosie” - a vorbit din nou căciula țurcană. ― Da’ ce îi spunea vodă feciorului în acele învățături, frate? - a întrebat Dumitru
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
un muzeu din Iași. ― Asta nu-i o trebușoară la îndemâna oricui - a precizat profesorul. Drept urmare, te rugăm să depeni povestea, dar nu înainte de a simți ce gust mai are vreo una din picăturile de rachiu din ploscă... După ce fiecare a gustat din băutura pe care o mai avea prin vreun fund de sticlă, omul tăcut a prins a povesti: ― Întâi vreau să vă rog ca la începutul povestirii să fiți mai îngăduitori, fiindcă abia după aceea se îngroașă gluma și o să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]