5,257 matches
-
mie nu-mi plac. Judecând după aspect, aș zice că sunteți trimis de Jo. Aș prefera însă o mărturisire din partea dumneavoastră înainte să vă împușc. - Sunt un reporter... bâigui Fitz, strângând mânerele scaunului. Atâta sunt, un reporter... N-am nici un habar de oamenii cu care sunteți certat. - Nu sunt certat, domnule Fritz. Am o datorie de onoare în fața celor care au murit din vina unor criminali. Înțelegeți? Eu nu sunt un criminal. N-am ucis pe nimeni în viața mea. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
motiv pentru care să descui. Pe tine și așa nu te interesează. Și oricum, chiar dacă te-ar interesa, tot n-ai înțelege nimic. Că sunt ecuații, calcule, matrici, nu-ți plac ție lucrurile astea. Dar îți spun ca să am liniște; habar n-ai când ți-or prinde bine. Cine știe, poate că te dai și tu pe brazdă odată și odată. Cheia e în sertarul din noptieră. Dacă oi muri eu, tu s-o iei, să descui dulapul și să păstrezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
vezi excremente întărite, pungi de chipsuri, boturi umede de câini care se retrag imediat în tainițele lor. Între zidurile dărăpănate dai peste cornete de hârtie și cărbunii sfărâmicioși ai focurilor aprinse de vagabonzi. Aici trag eu nădejde să descopăr ceva, habar n-am ce anume. M-am plimbat mult printre gunoaie, însoțit de privirile curioase ale câinilor, răscolind cu un băț rămășițele. N-am putut ghici prea bine ce modificări făcuseră Păvălache și Greuceanu și care era scopul lor; însă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dată. —Și ce tupeu să te iei de King’s, adăugă compozitorul. Trei ani cât ai stat acolo te-au adunat de sub mese. Așa e, drăguță. Nu mă putem dezlipi de tipele alea cu haine largi și negre și care habar n-aveau să se dea cu ruj. Clonele lui Robert Smith 1. Atât de răpitoare. —Iată o porție de mafie de Cambridge, mă informă Sophie. Părea că-și asumase rolul de ghid prin acest talmeș-balmeș de legături. —Hugo, MM și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Hugo, din capătul celălalt al camerei. Ani de zile, decanii de la clasice au ținut morțiș să vorbească latină în Italia, ca să nu mai vorbim de greaca veche, în Grecia. Și ce se mai minunau când nea Ion Străinu’ nu avea habar de ce tot bodogăneau ei acolo. Nu, eu am urmat istoria artei, cu Hugo, zise Sophie, neluându-l în seamă. După aceea, am fost ucenica unui croitor câțiva ani. N-am studiat niciodată design cu adevărat. O metodă mult mai înțeleaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
înfundarăm gențile prin intrarea îngustă, de-a lungul unor coridoare aglomerate, și în jos, pe scările acoperite cu linoleum, până la subsol. Când trecusem pe acolo cu o zi înainte, avusesem o confruntare macho, tipică, de la distanță, ca să vadă dacă am habar în ce mă băgasem: ne pusesem mâinile în sân, cu picioarele bine înfipte în pământ, în timp ce Bez mi-a dat un test din tâmplărie, sudură și ustensile electrice. El fuma interminabile țigări făcute cu propria mână, cu tutunul revărsându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Ești acolo, jos? Absolut. O fac și eu pe regina travestiților și-i dau lui Sam câteva sfaturi despre modă. Nu că ar avea nevoie. Mă blagoslovi cu un zâmbet de star de matineu. — Ce s-a întâmplat? Hai sus! Habar non2 ai tu cine a venit! —Ba am, zise Hugo tărăgănat. Era și timpul. Stinse chiștocul de țigară și se uită la mine. —Hai, dragă. Prima ta întâlnire cu steaua din distribuția noastră. Aveam multă treabă, dar, ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Se putea foarte bine s-o strângă cineva de gât pe Violet chiar acolo, în fața lor, și nimeni n-ar fi băgat măcar de seamă cât timp toată lumea se gândea cum vor arăta costumele. Deci, cine crezi că e vinovatul? — Habar n-am, recunoscui eu. Fiind vorba de Violet, ai tendința să te gândești la femei care sunt geloase. N-ai vedea-o decât agățată de gâtul unui bărbat. Fie o urăsc toate femeile, fie, cum e cazul lui Sophie, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Ben. —Ben și martie din post, spuse Helen, înțepătoare. E șmecher băiatul. Hugo își dădu ochii peste cap. Dacă prin asta vrei să zici că se bate pentru ce-i al lui, nu ți se pare corect? spuse el tărăgănat. Habar n-aveam că acest comportament ți se pare nedemn, Helen. A, uite-i pe Tabitha și pe Paul, cum își verifică reciproc starea amigdalelor. Ce încântător. Trebuie să recunosc că spectacolul acesta a fost un adevărat focar de lipeli. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
oamenii care mă văd îmi spun că sunt drăguță, iar eu îi cred, poate-s puțin prostuță! Am șaisprezece ani, merg pe șaptesprezece, cu inocența unui trandafir - Pe Hugo îl apucase deja o criză de tuse. —burlaci ferchezuiți, ușor abțiguiți, habar nu am de-acestea! Sunt complet nepregătită pentru lumea bărbaților - —Ai nevoie de cineva mai bătrân și mai înțelept să-ți spună ce să faci, spuse Hugo cu hotărâre. Dă-te jos de pe nenorocita aia de bancă. —Nea. Hugo mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
excesele dramatice ale lui Violet și să reinstaurez atât de necesarul calm; dar Hugo luase cuvintele mele ca pe un fel de declarație de mascul. Ar cam trebui, zisei eu. Știu mai multe despre ei decât ai să ai tu habar vreodată. Și de data aceasta mă ațâțase să spun chiar niște cuvinte de macho, lucru care mă enerva peste poate. Violet se holba la mine, oripilată, cu ochii ei violeți larg deschiși, ca o adevărată femeiușcă. Am făcut stânga împrejur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
poștaș... Poate că au o lume a lor pe care noi nu o cunoaștem. Atunci, stătea foarte cuminte, privindu-l pe Tom-Tom ore în șir, încercând să pătrundă în misterul minții lui și al acelei lumi canine de care oamenii habar n-aveau. Și acum, el se afla în locul lui Tom-Tom, iar ei veneau să-l cerceteze pe când dormea. Dumnezeule! De câte grozăvii ar avea ei parte dacă ar putea pătrunde în visele lui! Urechile lor nu vor fi auzit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cale liberă drept spre inimă. Nu-i stătea În cale nici o coastă. Nimic. Cea mai ușoară apăsare, cea mai slabă presiune și omul e mort. Rizzardi repetă: — Fie foarte priceput, fie foarte norocos. Brunetti nu putea vedea decât lățimea rănii; habar nu avea de calea pe care ar fi urmat-o Înăuntrul corpului. — Nu-i posibil să fi fost altceva? Adică, În afară de-un cuțit? — Nu pot fi sigur până când nu văd mai bine țesutul dinăuntru, dar mă-ndoiesc. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
șoptească „terorism“, era foarte posibil să intervină NATO și chiar Interpolul. Ori chiar CIA, gând la care Brunetti făcu o grimasă, gândindu-se la cum se va bălăci Patta În publicitate, În celebritatea care avea să urmeze sosirii acestora. Brunetti habar nu avea cum trebuiau să fie niște acte de terorism, dar acesta nu părea să fie unul. Un cuțit era o armă prea comună; nu atrăgea atenție asupra crimei. Și nu se Înregistrase nici un apel de revendicare a crimei. Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se Întoarcă și s-o conducă afară din cameră, dar strânsoarea ei se Întări și repetă pe-o voce insistentă: Ce l-a omorât? Brunetti Își așeză mâna peste a ei și spuse: — Veniți afară. Înainte ca el să aibă habar ce făcea, femeia trecu pe lângă el și apucă de pânza ce acoperea cadavrul tânărului, smucind-o În lături pentru a-i expune trupul până la brâu. Incizia uriașă a autopsiei, Întinzându-se de la ombilic până la gât, era Închisă cu cusături mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
fraternizare și e unul dintre lucrurile care ne sunt interzise. Făcu pază o vreme Îndelungată. — Unul dintre multele lucruri. — Ce ați păți dacă ar afla? Întrebă el, necrezând că era necesar să specifice „cine“ să afle. Ea ridică din umeri. — Habar nu am. Unul dintre noi ar fi fost mustrat, probabil ar fi primit o sancțiune disciplinară. Poate chiar transferat Într-un alt loc. Dar acum nu mai există grija asta, nu-i așa? Întrebă ea, uitându-se direct la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
amintise de Întâmplare. — E posibil asta, Guido? Scutură din cap. Nu, o supradoză era imposibilă, dar femeia era moartă; ziarul oferea dovada acestui lucru. — Ce-o să faci? Se uită În depărtare spre clopotnița de la San Polo, cea mai apropiată biserică. Habar nu avea. Patta urma să vadă asta drept o Întâmplare irelevantă sau, dacă era relevantă, fie ca un accident nefericit, fie, În cel mai rău caz, ca o sinucidere. Dat fiind că numai Brunetti știa că femeia distrusese ilustrata din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de margine, Își scăpă batista pe jos și o lăsă acolo. Când ieși dintre butoaie, Ambrogiani veni la el. — Ei bine? Întrebă carabinierul. — Etichetele sunt În engleză și germană. Unele provin de la una dintre bazele forțelor lor aviatice din Germania. Habar n-am de unde provin celelalte. Începură să se Îndepărteze de groapă. — Ce-i un ofițer NBC? Întrebă Brunetti, sperând că Ambrogiani avea să știe. — Nuclear, biologic și chimic. — Maică Precistă, șopti Brunetti. Nu era nevoie ca Foster să fi mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
domnule. Mă bucur să vă văd aici așa devreme. Patta ignoră această remarcă și continuă să zâmbească. — Te-ai descurcat foarte bine cu treaba asta cu Ruffolo. Mă bucur că În sfârșit ai ajuns să vezi lucrurile ca mine. Brunetti habar nu avea despre ce vorbea, așa că alese cursul celei mai mari Înțelepciuni. — Mulțumesc, domnule. — Asta cam pune capăt poveștii, nu-i așa? Adică, nu aveam o mărturisire, dar cred că procurorul va vedea cazul așa cum Îl vedem noi și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dar au spus nu. Era vremea prânzului, așa că le-a fost ușor să-i numere. Brunetti Își Întoarse atenția din nou spre Bonaventura. — Aveți vreo idee cine ar putea fi, dottore? — Nu. Nici una. N-am mai văzut-o până acum. Habar n-am cum de-a intrat aici. — Aveați consultații cu pacienții? — Nu, v-am spus, completam niște hârtii, Îmi luam Însemnări. Și nu cred că a intrat din camera de așteptare. Cred că a venit de acolo, zise el, arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
îl iubea pentru grija lui, pentru energia, pentru credința lui, pentru felul în care își arunca pletele pe spate și pentru felul în care îi ardeau ochii. Toate astea îi aprinseseră un idealism adormit, despre care Alice nici nu avusese habar că exista în interiorul ei. Viața cu Jake - și cu copilul, desigur - avea să aibă o valoare reală. Avea să fie plină de semnificație, utilă și în contrast dramatic cu lumea trivială a revistelor glossy din New York. Ca să nu mai spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
gândise deloc la asta. Avea de recuperat foarte multe înainte să-și poată spune părerea. Amanda intenționa să accelereze procesul utilizând o formă subtilă de persuasiune. Surpriza avea să fie arma ei secretă. Sau, cel puțin, una dintre ele. Hugo habar n-avea că soția lui se îndrepta spre casă și asta pentru că, între interviurile de la departamentul Resurse Umane și goana către JFK, Amanda nu avusese timp- sau, mai curând, chef - să-i anunțe felul rușinos în care se încheiase cariera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
băutură i se evaporase din corp. Mintea îi căpătase, instantaneu, o claritate de cristal. Acuitatea vizuală friza perfecțiunea. Ar fi putut să piloteze și un avion de vânătoare pe timp de noapte. Hugo se holba la Amanda crucit. —Dar eu habar n-am avut... adică... of, Doamne! Șocat, s-a prăbușit în genunchi în fața ei, inspirând profund în timp ce-și căuta cuvintele. —Eu nici măcar nu știam că încercăm... Nici n-am încercat, a intervenit Amanda. Dar încercăm acum, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
frustrat. Amanda își rafinase trucul cu oprirea chiar înaintea momentului crucial până când îl transformase într-o formă de artă. Prin tehnica asta, nevastă-sa îl deposedase, literalmente, de o mulțime de cadouri și de alte favoruri. Sub ea, Hugo gemea. Habar n-avea. Știa că îi plăcea așa cum era, adică la treizeci și șase de ani și fără copii, dar era pregătit să creadă că situația se putea schimba. Când Amanda s-a coborât din nou asupra lui, Hugo s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
acolo, a spus meditativ Amanda. —Păcat? a scuipat Hugo. — Da. Taberele de spermă ar fi fost un subiect excelent de articol. Aș fi putut să scriu despre asta pentru Vanity Fair. Lui Graydon i-ar fi plăcut la nebunie. Hugo habar n-avea cine era Graydon. Dar, bazându-se doar pe declarația Amandei, era sigur că nu-i era agreabil. — Am crezut că nu mai scrii, a testat-o el pe nevastă-sa. Ai spus că renunți la carieră pentru cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]