5,035 matches
-
la școală? Am făcut lucruri urîte pe furiș, singur sau cu alții? Mi-am iubit și respectat părinții? I-am mințit?“), François Weyergraf, adult de cincizeci de ani și tată de familie, se Întreba dacă nu fusese cumva de o indiferență minerală față de tatăl lui, admirîndu-i totodată expresia. „O indiferență minerală“ era o sintagmă bine găsită. Tatăl lui era și el scriitor, un om care crescuse o familie numeroasă publicînd cărți și redactînd sute de articole. Se numea Franz Weyergraf, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
sau cu alții? Mi-am iubit și respectat părinții? I-am mințit?“), François Weyergraf, adult de cincizeci de ani și tată de familie, se Întreba dacă nu fusese cumva de o indiferență minerală față de tatăl lui, admirîndu-i totodată expresia. „O indiferență minerală“ era o sintagmă bine găsită. Tatăl lui era și el scriitor, un om care crescuse o familie numeroasă publicînd cărți și redactînd sute de articole. Se numea Franz Weyergraf, iar cînd François participa la Saloane ale Cărții, Întîlnea mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să-l Înfrunt am dobîndit convingerea că cel mai dăunător lucru pe care-l poți face cuiva este să-l Încuviințezi cînd nu ești de acord cu el, o Încuviințare pe care o dai din lene sau din frică, din indiferență sau chiar din dispreț. În cartea În care tata ni se adresează nouă, copiilor, ne gratifică astfel: „Ce curaj mi-a trebuit prima oară cînd am recunoscut că aveați dreptate Împotriva mea!“. Chiar aș vrea să știu În ce ocazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
retrăgându-se, jenați de situație). Apoi, nu am mai putut spune nimic. Am asistat la dezbaterea mediatică, am urmărit diverse puncte de vedere și luări de poziție. Acum, am considerat că nu trebuie să tac, simulând ignoranța sau, mai grav, indiferența. Deși îmi este foarte greu să vorbesc despre acest subiect ! De aceea vă întreb, Dragi Colegi de Catedră și de Parlament, cum e posibil să ridici minciuna la un asemenea rang ? Dacă nu aș cunoaște valoarea multor dascăli din școala
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
Cabinetul Parlamentar am provocat un moment inedit: lansarea plachetei de versuri intitulată Trecut-au anii..., semnată de poetul sucevean Alexandru I. Rotaru, sub îngrijirea lui Dumitru Brădățan. Era chiar ziua de naștere a poetului uitat, a omului deseori deprimat de indiferența celor din jur și căruia POEZIA îi asigură supraviețuirea. Am pregătit acest moment-surpriză timp de vreo jumătate de an și mulțumim tuturor “complicilor” noștri. Fotografiile spun mult mai mult decât o pot face acum cuvintele. La mulți ani, Stimate Domnule
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
patrii. Dar, înainte de aceasta, întâlnisem elevii și studenții moldoveni în școlile și universitățile românești, în anii 90. Atunci, de fapt, am descoperit rădăcinile sufletului românesc în complexitatea tainelor lui, atunci am perceput, pentru prima dată, nedreapta judecată țesută pe necunoaștere, indiferența care ucide. Sufletul basarabean m-a îndemnat să traversez „podul speranțelor”. Așa s-au format dependența și dorul meu de Basarabia. Da, Basarabia reprezintă, ca și ținutul și oamenii din Regiunea Cernăuți, marea mea slăbiciune. - Cunoaștem faptul că la Universitatea
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
dintre genuri care formează una din axele fundamentale ale modernității. Astfel, se apreciază că orice organizare politică este însoțită de o “redefinire a identităților de gen”. Elena Prus crede că marcarea diferențelor de gen reprezintă o formă de putere, iar indiferența față de gen se situează în centrul crizelor identitare ale societății moderne. Mai mult decât atât, se amintește faptul că organismele internaționale recomandă participarea plenară a femeilor pe picior de egalitate cu bărbații în toate sectoarele vieții, ceea ce constituie o garanție
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
raportului dintre genuri. De altfel, orice organizare politică este însoțită de o redefinire a identităților de gen, iar partidele noastre politice nu trebuie să ignore această realitate socio-culturală. Mai mult chiar, diferențele de gen reprezintă o formă de putere și indiferența față de gen se situează în centrul crizelor identitare ale societății moderne. Studiile de gen se configurează într-un adevărat sub-domeniu al investigațiilor culturale. Ele reprezintă o temă de discuție ce marchează istoria civilizațiilor într-o dialectică a relației dintre genuri
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
au fost aduse (Nu ai fost niciodată impasibilă când erai jignită - III 8) și e conștient de puterea ei de manipulare (face din el orice - III 13). Egist înțelege că ea i-a spus lui Agamemnon de trădarea lor din indiferență, dar și din dorința de a trezi gelozia soțului : nu-i pasă de viața altora, nici de a ei... voia să-l facă gelos (III 4). Casandra îi ghicește firea plină de mândrie și răutate (II 13), dar și singurătatea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
la fel de indiferenți la crimele stăpânirii ca și cei ai lui Petronius și Nero : la vârste istorice diferite, privind la flăcările care cuprind cetatea, și unii și alții, nepăsători, ne drapăm toga (p. 13). Gustul spectacolului, pasiunea pentru distracții superficiale și indiferența la problemele morale definesc în egală măsură publicul și pe prezentatorul piesei, maestrul în arta plăcerilor portretizat de Tacit : Cine putea s-aducă pe scenă oameni morți, să-i ucidă în numele unor idei vii, și să stârnească în loc de lacrimi aplauze
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
își lasă sentimentul moral într-un buzunar al pelerinei, ceea ce constituie sporul lor de eleganță față de cei de la galerie care își pot permite chiar să plângă (p. 14). S-ar zice că Petronius, sau poate chiar Doinaș, îi acuză de indiferență morală pe oamenii cu pretenții, în timp ce poporul de jos ar fi mai sensibil la ce se întâmplă. Totuși, într-un fel deconcertant, ciudatul personaj pare să-i îndemne pe toți să nu ia lucrurile în serios, să nu mediteze pe
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
client și presupun că n-are să se Întoarcă pînă... — Perfect. Fiindcă nu pe el voiam să-l văd, iar ceea ce o să-ți spun e mai bine să nu audă. Îmi făcu din ochi, scoțîndu-și mănușile și uitîndu-se prin prăvălie cu indiferență. — Dar colegul nostru Fermín? — Dispărut În luptă. — Presupun că punîndu-și În aplicare talentele Întru rezolvarea cazului Carax. — Cu trup și suflet. Ultima dată cînd l-am zărit purta sutană și Împărțea binecuvîntarea urbi et orbe. — Mda... Vina e a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pomenindu-se numele lui Julián. Am auzit pași care se apropiau de ușă și am dat fuga să mă ascund pe palierul mansardei. De acolo l-am putut zări pe vizitator. Un om Îmbrăcat În negru, cu trăsături ce sugerau indiferență și buze subțiri ca o cicatrice deschisă. Avea ochii negri și lipsiți de expresie, niște ochi de pește. Înainte să dispară pe scări În jos, s-a oprit și și-a ridicat privirea spre penumbră. M-am lipit de perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o vreme o vizitam, mai mult fiindcă Bea Îmi amintea de singurătatea și de ghinionul ei decît din propria mea voință. Cu trecerea anilor, am văzut născîndu-se În ea o amărăciune pe care vrea s-o Îmbrace În ironie și indiferență. Uneori cred că Încă mai așteaptă ca acel Daniel vrăjit de cincisprezece ani să vină s-o adore În umbră. Prezența Beei sau a oricărei alte femei o otrăvește. Ultima dată cînd am văzut-o, Își cerceta cu mîna ridurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la un loc cu Ganea? - și i-o cerea calm, de sus. Stătură două-trei clipe unul în fața celuilalt; în sfârșit, pe chipul ei licări vag ceva; zâmbi ușor și trecu pe lângă el. Câtva timp, tăcură și, cu un aer de indiferență, generăleasa studie portretul Nastasiei Filippovna pe care îl ținea în mâna întinsă, îndepărtându-și-l foarte mult de ochi, într-o poză de efect. — Da, e frumoasă, rosti ea în cele din urmă, chiar foarte frumoasă. Am văzut-o de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nu-i mare lucru să țină o lună întreagă seceta asta!... Plecăm sau nu, Ptițân? Ippolit asculta cu o uimire care-l lăsase încremenit; subit, se făcu groaznic de palid la față și începu să tremure tot. — Mimați foarte neîndemânatic indiferența, ca să mă jigniți, i se adresă el lui Ganea, privindu-l în ochi. Sunteți un ticălos! — Naiba știe ce mai e și asta! zbieră Ferdâșcenko. A cam sărit peste cal! E fenomenal de slăbit! — E, pur și simplu, prost, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe picior de egalitate și n-ar fi văzut în el cel puțin un Jupiter din Olimp. Printre cei prezenți, erau oameni care nu se întâlniseră câțiva ani la rând și care nu simțeau unul față de altul nimic altceva decât indiferență, dacă nu cumva chiar dezgust, dar se întâlniseră acum ca și cum de-abia ieri s-ar fi văzut în compania cea mai amicală și mai plăcută. De altfel, societatea era puțin numeroasă. În afară de doamna Belokonskaia și „moșulică-demnitarul“ (persoană într-adevăr importantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
proiectează în conture materiale? Sau alteori să-l simțim ca o adiere subtilă prin firele de păr? Să fi obosit? Caută el vreun culcuș? Sânt inimi mai ostenite ca el și care totuși nu i-ar refuza azilul... Răul, părăsind indiferența originară, și-a luat Timpul ca pseudonim. Oamenii au construit paradisul filtrând eternitatea, din "esență" de veșnicie. Același procedeu aplicat ordinii temporale ne face inteligibilă suferința. Căci, într-adevăr, ce este ea dacă nu "esență" de timp? După miezul nopții
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
atâția creatori care n-au știut nimic, copii obraznici și inspirați, lipsiți de maturitatea fericirii și a nefericirii? Un geniu care n-a ajuns la rădăcinile vieții, oricâte posibilități de expresie ar avea, nu trebuie gustat decât în clipe de indiferență. Este mai mult decât înfiorător să te gândești ce puțini oameni au știut ceva cu adevărat, ce puține existențe complete au apărut până acum. Și ce-i o existență completă, și ce-nseamnă a ști? - A păstra o sete de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Căci a fi bolnav înseamnă a fi altceva decât ceea ce ești, a te supune determinărilor posibilului, a identifica momentul cu surpriză. În mod normal dispunem de soarta noastră, ne prevedem în fiecare clipă și trăim într-o siguranță plină de indiferență. Sîntem liberi să credem că în cutare zi, în cutare ceas, vom putea fi serioși, veseli și nimic nu ne împiedică să ne bazăm pe interesul ce-l vom acorda unor lucruri oarecare. - Dimpotrivă, în conștiința generată de boală. Nici o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cum se clatină Dumnezeu... și nici un blestem, dacă nu-L auzi sfîrșindu-se în tine. Viața este ceea ce aș fi fost, de nu m-ar fi robit ispita nimicului. Mor în suflet ecourile echivoce ale clipei în care viața - surpriză a indiferenței inițiale - străpuns-a liniștea neantului. Dumnezeu este încercarea ultimă de a ne îndestula dorința de somn... Astfel devine el un cuib de câte ori cresc aripi oboselii noastre. Dezlipirea muzicală de lume subțiază obiectele în fantome; nimic nu se mai întîmplă în preajma
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sânt stări ce alcătuiesc degradarea conștiinței și care succed unor emoții intense, ce nu le mai putem atinge. Nu te doare nimic, dar ai prefera un chin precis vagului de neliniște. Însăși boala este un conținut - și unul substanțial -, față de indiferența apăsătoare și tulbure a plictiselii, în care te simți bine, deși răul unei boli sigure e preferabil. Orice chin e regretat pentru precizia lui. Boala e ocupație; plictiseala nu. De aceea seamănă ea unei eliberări - de care am vrea să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tuturora? Cea mai mare prostie pe care a conceput-o mintea omenească este ideea de eliberare prin omorârea dorinței. De ce să pui frâne vieții, de ce să o distrugi pentru un câștig atât de puțin fecund cum este acela al unei indiferențe totale, al unei eliberări care nu înseamnă nimic? Cu ce îndrăzneală mai poți vorbi de viață, după ce ai nimicit-o complet în tine? Am mai multă stimă pentru un om cu dorințele contrariate, nenorocit în dragoste și disperat, decât pentru
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și cu pasiuni, depresiunile au acea capacitate de eroziune care consumă din viață, precum valurile mării din uscat. La un simplu deficient, depresiunile nu duc la nici o încordare, la nici un paroxism și la nici un exces, ci la o stare de indiferență și apatie, de stingere lentă și de monotonie liniștită, din care nu pot reieși acele reacțiuni personale și dureroase caracteristice pesimismului. A fi pesimist înseamnă a prezenta un paradox organic, ce dă naștere la contradicții insurmontabile și fatale, care explică
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tristețile ar întuneca izvorul luminos al ființei mele, deplasat în cine știe ce colțuri îndepărtate ale existenței mele. Prin orice pot cădea în lumea asta, numai printr-o mare iubire nu. Iar atunci când iubirii tale i s-ar răspunde cu dispreț sau indiferență, când toți oamenii te-ar abandona și când singurătatea ta ar fi suprema părăsire, toate razele iubirii tale ce n-au putut pătrunde în alții ca să-i lumineze sau să le facă întunericul mai misterios se vor răsfrânge și se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]