5,050 matches
-
prin producerea de viziuni parțiale despre lume care sunt în conflict unele cu altele. Într-un cuvânt, oamenii ar putea accepta democrația liberală și drepturile omului ca pe un cadru general de discuție, dar asta nu înseamnă automat și acceptarea inegalităților care nu numai că rezultă din capitalism, dar sunt, în același timp, și condiția lui prealabilă (potrivit multor interpretări). În acest sens, ei pot lua parte la forme programate de acțiune socială, urmărind interese particulare prin forme universale care definesc
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
rolurilor și bunurilor în raport cu contribuția fiecăruia la viața cetății, atunci respectiva cetate va fi o pradă sigură pentru dușmani. Potrivit lui Aristotel, unitatea cetății presupune fericirea cetățenilor, iar dacă ei nu pot avea tot ce-și doresc, atunci este necesară justificarea inegalității în raport cu meritul și cu diferențele naturale dintre oameni. În acest sens, legislatorul are rolul fundamental de a educa oamenii în raport cu virtutea, și de a asigura binele cetății prin asocierea virtuții cu fericirea. Individualismul modern nu mai condiționează binele statului de
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
în raport cu virtutea, și de a asigura binele cetății prin asocierea virtuții cu fericirea. Individualismul modern nu mai condiționează binele statului de asocierea fericirii cu virtutea. Problema fundamentală a politicii moderne este de a legitima fie suveranitatea, fie rezistența, iar justificarea inegalității rămâne o condiție esențială a loialității cetățeanului. Toate filosofiile politice de după Hobbes s-au învârtit în jurul acestei chestiuni. Imaginea de pe coperta ediției originale a Leviathan-ului simbolizează relația dintre suveranitate și coeziune. Atributul fundamental al suveranității este puterea; în raport cu ea, dreptatea
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
pe solidaritatea socială, fie pe componenta individuală. Într-o societate meritocratică, educația devine principalul mecanism de alocare a rolurilor pe măsura implicării și a eforturilor individuale 5. Din perspectivă constructivistă, educației i s-a conferit funcția de reproducere culturală, perpetuând inegalitățile sociale și economice din generație în generație 6. Pentru individ, scopul final constă în dobândirea puterii (libido dominandi) prin manipularea prestigiului obținut din convertirea diferitelor tipuri de capital în capital simbolic recunoscut ca legitim. Intelectualul este însă rodul educației moderne
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
intern de dezvoltare. în Politica, I, 5, 1254b 22, Aristotel afirmă că sclavul participă la rațiune în mod incomplet, fiind așadar un soi de om neterminat. Există critici moderni care îl acuză că a dat astfel un fundament rasismului, stabilind inegalitatea de natură dintre omul liber și sclav. Dar acuzația se dovedește neîntemeiată dacă ținem seama că participarea la rațiune e gîndită de Aristotel tot după modelul creșterii, ca și libertatea. Pentru filozof, sclavul este similar copilului care, prin natură, va
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
juxtapunerea termenilor, adică moduri de a sacraliza, printr-un limbaj religios cu imens capital simbolic, orizontul însuși al istoriei și socialului? Fundamentalismele au drept motor reacția dură față de modernizarea din țările lor de cele mai multe ori brutală, prea rapidă, creatoare de inegalități frustrante, dezagregînd medii și rețele tradiționale. Dar nu este ea o simplă reacție, care rămîne în interiorul secularizării și o exacerbează? Nu mă refer la abilitatea cu care avocații unei culturi integral religioase folosesc din plin, pentru a lupta și a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
contractului social tratează despre fondarea autorității politice pe consimțământul cetățenilor; totodată, orice teorie contractualistă este o teorie despre dreptate, adică o justificare a drepturilor și obligațiilor ce revin oamenilor în calitate de cetățeni, precum și o modalitate de a gândi problema egalității și inegalității. Începând cu John Rawls, teoria contractului social a fost considerată în mod esențial o teorie a dreptății, adică o teorie despre formele cooperării juste între indivizi raționali și rezonabili, și numai în mod derivat o teorie despre forma de guvernământ
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
noastră nu este o reinterpretare a teoriei lui Locke din perspectiva teoriilor actuale, ci o abordare contextuală, am propus această caracterizare în titlu, iar în lucrare am analizat conexiunea dintre conceptele dreptății: contract, drepturi naturale, libertate, autoritate limitată, egalitate și inegalitate, obligație politică. Sintagma "dreptatea ca libertate" situează teoria politică a lui Locke în raport cu două cadre teoretice. Pe de o parte, ea stabilește linia de demarcație între liberalismul lui Locke și teoriile autoritariste, în primul rând față de cea a lui Hobbes
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
sensul de posesiune, încă din starea de natură, duce la decăderea persoanei până la stadiul în care omul nu mai este proprietar de sine, spune Macpherson. El se bazează pe lectura paragrafului 50 din Al doilea tratat, unde Locke vorbește despre inegalitatea proprietăților din starea naturală, după inventarea banilor. Corelând lectura acestui pasaj cu lectura paragrafului 4, unde egalitatea perfectă înseamnă că "puterea și jurisdicția sunt reciproce", Macpherson deduce posibilitatea pierderii autonomiei o dată cu pierderea proprietății 78. John Rawls a respins această teză
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
bazată pe ideea că drepturile politice inegale își fac apariția pentru că cei fără proprietate, fiind abrutizați și insensibili, nu sunt capabili de a fi rezonabili și raționali și, deci, nu sunt capabili să-și dea consimțământul. Rawls a arătat că inegalitatea de clasă din structura socială lockeeană nu exclude egalitatea politică, deoarece "faptul că părțile sunt egale în anumite aspecte fundamentale [Locke paragraful 4] nu implică faptul că toți termenii contractului social trebuie să fie egali. Mai degrabă, acești termeni pot
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
produse fără ca acestea să fie distruse înainte de a fi consumate, întrucât ele pot face obiectul unui schimb contra unor produse inalterabile. Prin urmare, moneda este o marfă care circulă între indivizi, iar valoarea ei este dată de raritate și de inegalitatea repartiției sale. Funcționarea monedei și valoarea ei de schimb fac obiectul unui contract tacit între părți inegale. De aici rezultă concluzia că, pentru Locke, comerțul există de asemenea în starea de natură. Ca și în cazul teoriei lui Hobbes, am
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
cea în care limitarea dreptului de proprietate este anulată de vinderea forței de muncă și a proprietății care rezultă din ea. Al doilea moment creează condiția preliminară pentru a defini ce anume înseamnă cedarea unui drept. Consecința directă este nașterea inegalității, deoarece alienarea muncii conduce la acumularea posesiunilor și la dezechilibru, încât vom avea de acum pe de o parte clasa proprietarilor, iar pe de altă parte clasa non-proprietarilor. Egalitatea naturală de drept dispare o dată cu inegalitatea de fapt a proprietății: oamenii
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
drept. Consecința directă este nașterea inegalității, deoarece alienarea muncii conduce la acumularea posesiunilor și la dezechilibru, încât vom avea de acum pe de o parte clasa proprietarilor, iar pe de altă parte clasa non-proprietarilor. Egalitatea naturală de drept dispare o dată cu inegalitatea de fapt a proprietății: oamenii pierd "proprietatea exclusivă asupra propriei persoane", iar societatea civilă va consfinți această inegalitate. Interpretările colectiviste ale lui Locke sunt posibile plecând de la premisa că vinderea forței de muncă nu înseamnă numai înstrăinarea unei posesiuni, dar
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
avea de acum pe de o parte clasa proprietarilor, iar pe de altă parte clasa non-proprietarilor. Egalitatea naturală de drept dispare o dată cu inegalitatea de fapt a proprietății: oamenii pierd "proprietatea exclusivă asupra propriei persoane", iar societatea civilă va consfinți această inegalitate. Interpretările colectiviste ale lui Locke sunt posibile plecând de la premisa că vinderea forței de muncă nu înseamnă numai înstrăinarea unei posesiuni, dar și a proprietății asupra propriei persoane. Aceste interpretări nu sunt neapărat clarificări ale intențiilor lui Locke, ci analize
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
decât prin asumarea de obligații suplimentare, iar ele sunt legitime numai cu condiția respectării drepturilor naturale. Astfel, Locke înlătură lista excesivă de drepturi ale suveranului, care erau enumerate de Hobbes în capitolul XVIII din Leviathan. O dată cu ele sunt înlăturate și inegalitățile arbitrare pe care le putea stabili suveranul prin acordarea de favoruri, proprietăți și funcții. Din doctrina lui Hobbes nu rezulta că inegalitățile (cea ce noi am numit "drepturile suplimentare") de care beneficiază magistrații și demnitarii sunt rezultatul unei "scheme de
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
drepturi ale suveranului, care erau enumerate de Hobbes în capitolul XVIII din Leviathan. O dată cu ele sunt înlăturate și inegalitățile arbitrare pe care le putea stabili suveranul prin acordarea de favoruri, proprietăți și funcții. Din doctrina lui Hobbes nu rezulta că inegalitățile (cea ce noi am numit "drepturile suplimentare") de care beneficiază magistrații și demnitarii sunt rezultatul unei "scheme de cooperare socială" (Rawls) care este în avantajul tuturor. De asemenea, doctrina lui Hobbes nu ne lasă deloc să înțelegem că politica de
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Cuza" din Iași, cu o teză pe tema legitimării puterii politice în modernitatea românească. A derulat un program de cercetare postdoctorală pe tema politicilor publice și a egalității de gen. A publicat articole și studii în reviste și volume colective: Inegalitățile de gen la intersecția mecanismelor discriminatorii (2012); Deficitul democratic și cotele de gen în politica românească (2013); Regimurile bunăstării în țările Uniunii Europene din perspectiva analizei de gen (2013); hurubean.alina@yahoo.fr Alina Hurubean (coord.), Statutul femeii în România
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
Contextul de acțiune a egalității de gen înainte de 1989, Georgeta Ghebrea argumentează ipoteza că politicile de gen în România comunistă au avut ca principal obiectiv legitimarea regimului și nu o emancipare reală, autentică, a femeii. Dimpotrivă, aceste politici au perpetuat inegalitățile de gen în viața publică și privată. În demersul său argumentativ, autoarea explicitează și nuanțează ideea că egalitatea de tratament era sensul de bază al conceptului de egalitate care a fundamentat politicile publice în România comunistă. Astfel, "egalitatea între sexe
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
și non-discriminare pe criterii de sex, adoptate de regimul comunist au fost politici ale emancipării în sensul egalității formale (juridice) și a accesului egal la educație și piața muncii. Aceste politici nu au afectat mecanismele profunde care generează și întrețin inegalitățile de gen structurale (inegalitățile de gen din sfera vieții private, inegalitățile de gen în raport cu munca domestică și munca productivă și "neproductivă" etc.). Principiul egalității de tratament, care postulează ideea că cele două genuri trebuie tratate la fel sau identic, generează
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
de sex, adoptate de regimul comunist au fost politici ale emancipării în sensul egalității formale (juridice) și a accesului egal la educație și piața muncii. Aceste politici nu au afectat mecanismele profunde care generează și întrețin inegalitățile de gen structurale (inegalitățile de gen din sfera vieții private, inegalitățile de gen în raport cu munca domestică și munca productivă și "neproductivă" etc.). Principiul egalității de tratament, care postulează ideea că cele două genuri trebuie tratate la fel sau identic, generează inegalități de gen pentru că
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
fost politici ale emancipării în sensul egalității formale (juridice) și a accesului egal la educație și piața muncii. Aceste politici nu au afectat mecanismele profunde care generează și întrețin inegalitățile de gen structurale (inegalitățile de gen din sfera vieții private, inegalitățile de gen în raport cu munca domestică și munca productivă și "neproductivă" etc.). Principiul egalității de tratament, care postulează ideea că cele două genuri trebuie tratate la fel sau identic, generează inegalități de gen pentru că nu ține seama de specificitatea nevoilor celor
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
de gen structurale (inegalitățile de gen din sfera vieții private, inegalitățile de gen în raport cu munca domestică și munca productivă și "neproductivă" etc.). Principiul egalității de tratament, care postulează ideea că cele două genuri trebuie tratate la fel sau identic, generează inegalități de gen pentru că nu ține seama de specificitatea nevoilor celor două genuri și se raportează, implicit, la aplicarea standardului unic, care este, în fapt, standardul dominant masculin. Tratamentul egal al celor două genuri nu se reduce la tratamentul identic al
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
celor două genuri nu se reduce la tratamentul identic al acestora, indiferent de situație, ci presupune un tratament diferențiat, dar echitabil. Orientarea politicilor de gen, din perioada comunistă, spre atenuarea/ștergerea diferențelor de gen (a efectelor și nu a cauzelor inegalităților de gen) este considerată de Georgeta Ghebrea, o strategie de suprafață, care nu a produs schimbări semnificative și de durată în planul egalității de gen. Dimpotrivă, această strategie a generat multiple "efecte perverse", perpetuate inclusiv după 1989, în sensul că
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
produs schimbări semnificative și de durată în planul egalității de gen. Dimpotrivă, această strategie a generat multiple "efecte perverse", perpetuate inclusiv după 1989, în sensul că instituirea unui raport de egalitate într-un domeniu a condus la accentuarea și conservarea inegalităților în alte domenii. Exemplul clasic este cel referitor la egalizarea dreptului la munca salariată, care a condus la supraîncărcarea de rol a femeilor prin "dubla zi de muncă". Un alt exemplu este cel referitor la reprezentarea femeilor în structurile puterii
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
din exterior ("fabricată") și structurată pe câteva dimensiuni principale: alfabetizarea, proces prin care se făcea și educația politică; participarea la colectivizarea agriculturii; activismul social și politic; însușirea unei perspective ateiste asupra vieții. Discursul este normativ și conservă tradiționalele diferențe și inegalități de gen legate de spațiul public și privat, iar identitatea femeii este construită secundar și în dependență de un actor sau proces de referință. În textul Două femei, mai multe istorii, Cătălina Mihalache prezintă demersul unei cercetări calitative, realizată pe
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]