4,148 matches
-
deloc bine să ții În tine poveștile astea, ca să te Învenineze treptat, e bine, cel puțin, că ai ales să te descarci... Povestește-le și uită-le! Și nu te lăsa dus de stări patogene, nu te Învinovăți pentru vini inexistente. Nu trebuie să te simți tu responsabil pentru ceea ce s-a petrecut cu familia ta În trecut! Nici pentru ce se petrece cu foștii tăi prieteni azi! Din câte Înțeleg, țara ta Întotdeauna a avut probleme și poate o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În lot cu fiul generalului Bob, i-a reprimit la grămadă, dar el stă atârnat Într-un fir de păr. Mă gândeam deja să inițiem o revistă samizdat studențească, dă bine afară, un PR prin Europa Liberă, fenomenul e aproape inexistent În România, ăia o să fie nebuni de bucurie, numai asta o să latre! Să Îl implicăm Încet-Încet pe Daniel, redactor-șef, de ce nu, e el cam cu capul În nori și haotic, dar e mai cultivat ca alții și vizita lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În sală erau doar câțiva elevi din clasele 9-10. Eram nedumerită. Unde este profesoara C. și unde sunt elevii clasei a XII-a? Trebuia să ajung urgent la baie, care era situată la etajul unul. Din stradă răzbăteau anumite zgomote, inexistente până la acel moment. Am coborât repede și am ieșit În stradă. Apăruse primul grup de absolvenți: clasa a XII-a B. Aveau o pancartă mare, purtată de doi băieți frumoși și Înalți pe care era scrisă clasa și liceul. Erau
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
lui Doré nu există nici o biserică, am afirmat eu. Doar câte o sinagogă, dar nici o biserică. Sau catedrală. Este o omisiune regretabilă, mi-a răspuns el. Doré, am mai vrut eu să-i fac cunoscut, nu omite nimic. Nici lucrurile inexistente nu-i scapă: curelele de la sandalele Mariei Magdalena, cele șase degete de la piciorul stâng al lui Iisus când a ținut predica în templu, Petru dându-și foc hainelor - căci atunci când se dezice de Hristos, se apleacă prea tare peste focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ca în romanele sentimentale, zise el și o luă din nou spre scară. —Unde te duci? Să dau puțin cu mătura pe-acolo. Da’ de unde știi unde e sufrageria? Charlot avu impresia că a călcat în gol pe o treaptă inexistentă; inima îi stătu în loc: fusese cât se poate de atent atâtea zile prefăcându-se că nu cunoaște așezarea camerelor, poziția dulapurilor și alte amănunte. Unde mi-o fi capul? Fără îndoială, eram atent la ce spuneai, zise Charlot. Dar fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
un vers dintr-un sonet scris de Cobb cu gândul, firește, la doamna Tripp. — Ce drăguț din partea lui! exclamă doamna Tripp. Marea problemă cu care se confruntă Tripp acum este cum să mascheze faptul că rapoartele sale provin din surse inexistente. Constată însă că este surprinzător de ușor. Pleacă la cumpărături și se întoarce cu o adevărată colecție de plicuri care, spune el, i-au fost date de sub tejghea: făcând un adevărat spectacol, verifică dacă niște scrisori complet nevinovate privitoare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
niște legi universale trăite de orice poet căci pe a spiritului cale, poetul este un profet prezent oriunde și oricând, simțirea lui e numai versuri pe care ne-ncăputu-i gând le rotunjește-n universuri de aștri care fac abisul inexistent când își iau zborul, cu-aripi nemuritoare visul, cu-atâția cai putere dorul. Așa a fost, așa-i acum, prezentul naște din trecut, orice s-ar întâmpla pe drum poetu-o ia de la nceput. 14. Ca o sfântă alianță De ce să
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
nou. Mă cuprinsese din nou sentimentul acela îngrozitor, dar atât de familiar mie care se traducea prin „Pe cine încerci să păcălești?“ M-am amestecat printre bărbați, încercând să particip și eu la hohotul de râs colectiv. Dar mă simțeam inexistentă și elefantină. Eram așa de supărată, că, atunci când Helen a plecat, am uitat să-i dau scrisoarea pentru Anna, scrisoarea prin care îi spuneam Annei să vină la mine și să-mi aducă o grămadă de droguri. Iar mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
plecase înainte spre locul unde trebuia să se întâlnească cu clientul pentru livrarea mărfii. Ținea legătura permanent cu transportul și știa în orice moment unde se află camioanele sale. Trecuseră frontiera printr-un loc izolat, pe unde traficul era aproape inexistent. Nici nu-i fusese greu să aleagă, optzeci la sută din țară era numai munți iar așezările omenești, în majoritate rurale, erau răsfirate la distanță mare una de alta. Șoseaua se strecura printre creste urcând pieptiș coastele montane după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de a-i fi „fidea” amantului de inimă. Rupându-se legăturile amoroase se rupe și legătura cu viața (Coana Efimița joacă jocul lui Leonida). Spunându-și „bobocule”, „Mițule”, cei doi bătrâni își acordă o identitate ideală, care face posibilă comunicarea, inexistentă la acest nivel al plăsmuirilor minții între soții și soțiile celorlalte comedii. Singure, femeile nu au confidente și amice, așa cum au bărbații: Jupân Dumitrache îi are pe Ipingescu și pe Chiriac, Zaharia Trahanache îl are amic pe Tipătescu, iar pe
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
una dintre trăsăturile distinctive ale personajelor lui Caragiale este „caracterul nesincer, mimat, inautentic al reacțiilor sentimentale”: „În adevăr, eroii din comediile și schițele lui Caragiale se prefac a resimți sentimente dictate de o anume situație, exteriorizează o emoție mai totdeauna inexistentă, își compun o fizionomie adecvată, iar expresia stărilor lui afective se încadrează într-un alfabet extrem de sumar și de grosolan”<footnote B.Elvin, op. cit., p. 99. footnote>. Comedia falselor sentimente este jucată atât în politică de Cațavencu prin mimica, gesticulația
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
plină a felinarelor. Cam știu și eu ce fete o să găsesc la ora asta neînsoțite pe strada mea. La cotul tramvaiului de la biserica Sfântul Gheorghe Nou urcă și coboară punctele roșiatice - cinci-șase inși fumează în stradă. Prin ferestrele deschise sau inexistente ale casei din spatele lor, Carmen Șerban sau Minodora, manelistele en vogue, țipă mai bine prin aerul spălat de praful zilei. Felinarele se înmulțesc feeric în luciul limuzinelor parcate în dreptul blocușorului lui Dom’ Director, fostul șef peste Privatizare - habar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
geam. De afară, mă privea cineva, un băiat necunoscut. Nu părea să aibă mai mult de optsprezece ani și mă fixa cu ochii săi mari, de un verde smarald. Probabil mă vedea doar ca pe o umbră din cauza luminii aproape inexistente, Însă eu Îl vedeam destul de bine. Avea o siluetă Înaltă și Întunecată, iar chipul Îi era Încadrat de un păr negru plin de ceva ce părea a fi zăpadă. N-am putut să nu mă gândesc pentru o clipă cât
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
timpul cu o prietenă care aparent nu-mi mai dorea compania? Nu aveam nevoie de așa ceva. Cu siguranță puteam avea alte prietene mai bune și Începeam să cred că motivația ei pentru un asemenea comportament era ori foarte fragilă, ori inexistentă. În timp ce această problemă tulbura fondul vesel al vieții mele, timpul trecea Îmbucurător de repede. Maria era șocată de schimbarea mea bruscă de comportament, dar când i-am explicat că planurile mele Îl includeau pe Victor s-a luminat instantaneu la
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
era antipatic, fiindcă, de câte ori îi întâlneam în jurul Pieței Rosetti, silueta uriașă însoțită de cățelul pitic, nu-mi răspundea la salut. De știut mă știa de la redacție și din vacanțele la mare, dar probabil că slăbănoaga de corectoare era ca și inexistentă pentru el. Într-o zi, când se descărca pâinea, treceam spre coada cozii, iar el era în față, cu un cap deasupra tuturor. Spre uimirea mea, m-a întrebat pe mutește, arătându-mi întâi un deget, apoi două, câte pâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
înștiințeze că Charlot era în formă. Scuturase la cărți, cu sistemul lui infailibil, pe niște greci de o mare sumă de bani, pe care o topise chefuind, și acum dormea necontenit de două zile și două nopți. Ce mărunți și inexistenți îmi apărură semenii aceștia! Ce mă interesau pe mine Charlot și grecii lui, ce-mi păsa că doctorul căzuse la examenul de internat sau că Gleber suferise un accident (de altfel fără urmări grave). Eram asemenea celui care, ocupîndu-se de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
masculin este inestimabil! Greșesc cumva, domnilor? N-aș prea crede. Tocmai de aceea, el se învrăjbea din ce în ce mai tare, căci primise o sentință aspră și grea, pe care - credea el - nu o merita nicidecum. Dar, cum aceasta era definitivă, iar culpa inexistentă, se gândi să și-o dobândească! Atunci când un gând puternic ne intră-n cap, acesta persistă neobosit și ne subjugă cu stăpânirea lui și, fiind îndărătnic prea din cale-afară ca să mai iasă, singura cale de a scăpa de el este
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în aceeași zi, impresie diferită. Pe neașteptate o zării la spatele meu. Într-o bluză albă, capul ei mi se păru mic, cu părul, din cauza căldurii, ud de transpirație și căzând în lațe sărace, fața umflată și moale, genele aproape inexistente, nasul cârn, dinții subțiri și interminabili. În fața neînsemnătății ei am fost satisfăcut ca de un câștig personal. Vioiciunea și prestanța ei de odinioară mă umilise. Și într-adevăr, la o întîlnire pe scara mare a Universității - ea urca, eu coboram
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că această hârtiuță ar putea să convingă și mai mult de dezordinea nervilor mei și să provoace mila. Am scris atunci rău, mur-dar și nu fără conștiință. Cum toate scrisorile mele rămaseră fără răspuns, ca și cum le-aș fi adresat unui inexistent, am trimis scrisoarea aceasta unui amic sigur, ca să-i fie transmisă imediat în mână. Și într-adevăr, de data aceasta izbutisem: după cinci zile, o telegramă: "Attends lettres, baisers". Nervii mei se destinseră într-o clipă, cum ai desface corzile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
psihologic al ei, emite tocmai o pretenție și ea vagă, de a doctorului Petroff. - Trebuie să ne facem injecții antitifice! Cum protestez energic împotriva acestei idei, căci e inutil să mai suportăm niște injecții cu efecte dezagreabile pentru o boală inexistentă, și pentru că mă irită contrazicerea Ioanei, ascultând pe doctorul Petroff, pe care îl găsisem până atunci imbecil, Ioana, ca de obicei, se încăpățînează cu atât mai mult în gândul ei. Și o bucată de timp uită complect de boala lui
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
curiozitatea lectorului, care citește interesat de ceea "ce se întîmplă cu eroina?". În Ioana, în schimb, tema ("intriga") este cunoscută de la început, ceea ce urmează nu este decât varierea imaginii inițiale, "jocul amănuntului". Nimic nu evoluează, invenția (identificată cu evoluția) este inexistentă, iar subiectul este înlocuit de pulsația fără progres în jurul unui "lucru": "subiectul nu mai are nici o valoare, ci obiectul, lucrul pur și simplu care permite varierea temei". ... Efectul staticului, al modelării aproape muzicale a temei nu este în Ioana o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mă amestecam. (În fotografiile din acea vreme mi se ițea numai capul undeva într-un colț al fotografiei, de obicei în brațele mamei, cu părul vâlvoi și ochi fără nicio expresie.) Doar priveam și trăgeam cu urechea. Eram ca și inexistent pentru ei toți, chiar și pentru tata, care, în astfel de ocazii, uita de familie și de tot. Era oricând gata să le ofere oaspeților câte un spectacol, cu veșnica lui bună dispoziție, ajutată de câteva pahare de vin. Sindicat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nicicum capul spre domnul director, a cărui fantomă se detașa din ce în ce mai puțin clar pe fondul negru de fum și inimaginabil al unei catedrale înalte de zeci de mii de metri. Pașii căpătară rezonanța Suspendării, înecându-se într-un ecou uriaș, inexistent până în acea clipă. Trecând pe culoarele unde apa curgea în neștire, susurând și picurând în lacrimi ale căror filamente erau aprinse, driblând cu pricepere stalagmite pline de bulbuci vâscoși, mult mai scârboase decât orice ființă aflată în căutarea perfecțiunii proprii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cabale, menite a ne învolbura și ucide creierele ahtiate după înțelesuri obscure, fante deprimat al unei curți celte, străfulgerat de posibilitatea ca viața să nu aibă sens, nenumărate soluții care răspund și, amestecate, fac sens, gust și culoare pentru coincidențele inexistente care își ițesc capul asemeni unor lilieci atârnați de tavanul unei peșteri, stranii pofte pornite la vederea unor chipuri feminine negre, mistice, inspirând mirosuri orientale, forme migdalate și stranii ale unor ochi sidefii ce nu pot fi cuprinși, scalpuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care lucra cu ziua, totul baltă. Văzuse în câteva rânduri târgul ce căpia dintr-odată. Din senin, i se părea. Îi mai explicau oamenii, prin semne, cum stau lucrurile, mai citea pe buze, dar nu putea pricepe cum ceva nevăzut, inexistent pentru el, poate să aducă atâta tulburare; unii îl fericeau pentru beteșugul său. Târgoveții erau mai necăjiți ca niciodată. Povestea cu Banca dăduse peste cap mica lor fanfaronadă, vroiau să-și verse nițel năduful, bătăile orologiului deveniseră un coșmar. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]