4,397 matches
-
internaționali. Pentru a ne feri de ceilalți, pentru a ne prezerva existența, trebuie să pornim de la presupunerea că acțiunile lor nu pot fi prezumate ca benefice. Îndoiala față de ceilalți, neîncrederea în capacitatea lor (și a noastră) de a face față ispitelor puterii trebuie să ne motiveze în structurarea acțiunii noastre externe. Înțelegând acestea, trebuie să ne formulăm pentru început niște interese naționale vitale ce nu pot fi puse în discuție pe plan intern sau în relația cu ceilalți. Apoi, trebuie să
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
atunci când a raportat următoarele guvernului său în 1802: „Experiența a învățat pe oricine care se află aici cu afaceri diplomatice că nu trebuie niciodată să dăm ceva înainte ca înțelegerea să fie încheiată definitiv, dar a dovedit, de asemenea, că ispita câștigului face adesea minuni”. Cu greu ne putem aștepta ca politicienii care au participat la afaceri de acest gen să fie devotați cu pasiune cauzei țărilor ale căror interese le apără. Evident, aceștia aveau obligații mai presus și de țara
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
istoriei nu este viabilă fără ideea de împlinire, deoarece istoria este, în esență, eschatologică"76. A găsi un sens istoriei este și, uneori, chiar un sfârșit, este obiectul filozofiei speculative a istoriei, ilustrată, printre alții, de Hegel și Marx. În afară de ispita de a descoperi sensul ultim al istoriei, filozofia speculativă sugerează scenarii paralele ale acesteia prin răspunsuri multiple la întrebarea: Ce-ar fi fost dacă...?, fără a se limita la fizionomia Cleopatrei, regina Egiptului. Ea rămâne totuși deliciul istoricilor de ieri
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
la îndemâna noastră, în virtutea libertății de a alege. Dar, la fel ca în viață, nu trebuie căutată o justificare în fiecare detaliu și construită o teodicee din fărâmele banalității, mania superstiției și hiberbolizarea derizoriului. Am risca să cădem astfel într-o ispită de dreapta și să ne trezim fără să ne dăm seama pe drumul pavat cu bune intenții, dar care ne duce spre pierzanie. Înainte de a găsi o explicație pentru orice, trebuie să știm un truism: Dumnezeu nu dă socoteală nimănui
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Esop, în vol. Școala Ardeleană, I, p. 202) Utilizarea formei său cu referent plural se corelează cu utilizarea pronumelui reflexiv accentuat cu referent +plural, întâlnită în unele texte, până spre sfârșitul secolului al XIX-lea: (108) a. tineriii, cu o ispită prea ticăloasă sunt siliți a mărturisi, de nu altora, încă sieșii, întru inima sa, că această petrecere de ibovnicie e cea mai mare osândă a sufletului săui (P. Maior, Procanon) b. unde vorbesc țiganiii între sinei (I. Budai Deleanu, Țiganiada
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
serios chestiunea dacă nu ar fi cazul, dacă nu ar fi momentul să mă sinucid, cum se spune... Spre ușoara mea uimire, dar și spre iute apărutul, nu știu de unde, autodispreț, am dat la o parte acest „gând”, această falsă ispită care, ca atâtea altele În acea vreme - ca și mai târziu, oho! -, era, cum se zice atât de elegant, inautentică. Pozam, adică, și, grobian, provincial cum eram (Încă!Ă În acei ani, n-am avut eleganța să „mă joc” cu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
râd, râd amuzați și Înfricați, cu mânuțele Încleștate de loitre, de brațele adulților care se prefac cu mult mai calmi, deoarece și frica lor a Îmbătrânit, s-a uzat?!... Când eram ceva mai tânăr mi-ar fi plăcut, dintre atâtea ispite și tentații ce roiau În jurul meu - și virtutea mea nu consta În a le face față, ci să le aleg pe cele mai nerușinate, pe cele „visate” În orele primei tinereți, În minutele când privirea Îmi aluneca peste marginile cărții
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
când privirea Îmi aluneca peste marginile cărții pe care o citeam, rupându-mă din prezentul fastidios și previzibil ca orice trivialitate, alunecând cu tot trupul În imperiul „simțurilor exaltate”, a „febrei senzuale”, a „grandorii la care aveam dreptul”! -, dintre atâtea „ispite”, cum o spuneam, nu rareori eu o alegeam pe cea a negării tuturor virtuților și prejudecăților creștinești și a recăderii, cu un spasm amplu senzual, În starea de păgânitate „liberă, fericită”. Și zeul, căruia i-aș fi făcut În grabă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu care, Împreună, vânasem nu puțini lei colorați și vii ai metaforei și ideii, ai istoriei și istoriilor, ai parabolei și mitului, cutreierând cu vioiciune acele „păduri de simboluri” ce se deschid numai acelor naturi tinere și Îndrăznețe, indiferente la ispitele, mii și mărunte, ale vieții de zi cu zi!... Și el, prietenul meu de atunci, camaradul meu „de arme” m-a ascultat - așa cum și eu i-am urmat nu puține sfaturi, fără să fac prea mult caz de vanitate sau
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
obișnuit” a fi molestat, „călcat În picioare” de răzvrătiții carbonari sau anarhiști de ultimă oră ce biciuiau aerul politic cu fraze pe care clădeau un „alt om”, ce trebuia să se Întoarcă Într-un paradis social din care șerpii oricărei ispite - chiar și a Gândului! - trebuiau evacuați. Dar „secolul său” nu se aștepta la apariția acestui „preot civil”, venit din mărginimea Sibiului, sfios și violent ca un Savonarola, dar nu În fața viciilor umane, ci a „viciilor existenței”, a „Îndrăznelii ei de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
replică dată "teribilei frământări ideatice a tânărului Cioran", îngrijorat de soarta României, exprimată în lucrarea Schimbarea la față a României, apărută în 1936. Theodor Codreanu ne destăinuie faptul că în ultimii ani ai secolului trecut a rezistat, din varii motive, ispitei de a publica această carte, deoarece "părea condamnată să fie o carte de sertar". Personal, citind cartea, nu împărtășesc ideea. Dacă această carte ar fi apărut atunci, pe "valul schimbărilor", ar fi putut avea un rol "de luat în seamă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nemărginită a gândului gata să despice firul în patru, neștiind de opreliști, încercând să lege toate infiniturile, reale și posibile, ale eului și ale cosmosului, în transparența dimensiunii lor transversale de terțiu ascuns. E gândul care adesea poartă în sine ispita rațiocinării, dar care l-a salvat pe poet de postura sa nesigură de "suspendat" (mai întâi între polii verticalei sociale, apoi între dilema: anonimatul sau creația autentică), propulsându-l în deplina libertate a hăulirii în ninsoarea de "la o margine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
că nu s-a născut femeia care să mă facă să păcătuiesc față de tine și față de căminul nostru conjugal. Credința și iubirea ce o am față de tine vor fi scutul ce mă vor feri de orice tentațiuni și de orice ispită. Zilele acestea am scris lui Gigi, drăgălașei Keti și Geta, am scris Lenuței și la Priponești. Astăzi am scris lui nașu o c. p. în timpul unui repaus pe câmp. Nu i-am mai trimis fotografie și l-am anunțat că
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Mi-e dor de serile de mai Când dulce tu că o ispita La brațul meu încet pășeai Și veselă și fericită... Mi-e dor de aleea cu bujori Pe care parcă în neștire Noi ne plimba, de-atitea ori Crezând în visuri de iubire. Mi-e dor de teiul cel înalt Sub care
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93308]
-
și cabane, jocuri dimensionale în brazi și alte nebunii botanice, culturile agricole suspendate, tufoși brazii scurși din perdelele pădurii în coasta de munte scenă continuă, Voșlăbeni costum de baie desperecheat pe un cosaș femeie, privirea ei ridică turla bisericii ortodoxe, ispitele lui Hieronymus Bosch cu Sfîntul Antonie, exploatare minieră de dolomită, altă biserică ortodoxă ține în spate un munte numai brad, mare căciulă și mițe mărunte Țara Giurgeului, de-ar fi plesnetele omenești doar curgerea de laturi împădurite în culoarul depresionar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
amănunte de gîște, oi, unu-doi miei, cerul modificat economic a ridicat ochii la cer în zi de lucru, luni de Valea Florilor, forma continuității în spațiu biserica pe ridicătură, pridvor crucile, cimitir pe coastă lăsat pe morți, în Domnul! ispita secundei sus, înălțimi se încalecă, scăzămînt prezentul și drumul, mai mult, energia lui de traseu electrificat s-au șters, neînțeleasă primăvară, miei la fel de mulți ca oile în turmă! Boju km 473 tunel, repară linia paralelă, sursa de alimentare lumile paralele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Iustin l-am întîlnit, o face bine el, dar cum stă cu ascultarea! barba, nu că îl iau acuma în brațe pe mitropolit! mîntuire, nu limbaj bisericesc, barba, lumea de azi l-ar socoti psihopat poate și el călugăr vrednic Ispitele părintelui Evtichie V. Voiculescu pe timpurile moarte dintre scopurile călătoriei, tot o călătorie face și el, cu restrîngerea interpretare în mîntuire, dacă e vorba de mîntuire, nu-ți umple gura de cuvînt cît nu crezi! Vulturești să caute de lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
țîgan la poartă, directorul american în poartă, nici mama nici tata că deja mă și sună! în loc de Holod Salonta, merge la Vașcău prin Ciumeghiu, aicea? s-a văzut, în stație cu acceleratul Timișoara Iași și cu personalul Oradea Timișoara, două ispite în operația transport, mai mult transport fizic, Ciumeghiu, nu doar omul fojgăie prin trenuri inoportun, ci și parantezele lui logistice, tati, nu umbla acolo, tati! Robert! da' hîrtia igienică ce are? întîi vine intersiti apoi pornește acceleratul, măi, se vede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
premodernă, tentația naționalistă își revendică tributul în afirmații precum "România Mare, visul de o mie de ani al tuturor Românilor, era înfăptuită" (Tafrali, 1935, p. 424). Întreaga literatură didactică a interbelicului se zbate pentru a acomoda această tensiune inconciliabilă între ispita naționalismului angajat și constrângerea detașării critice. Soluția de compromis la care se ajunge este un adevăr relativ național controlat parțial de evidențe empirice și rigori inferențiale. În climatul spiritual dominat de un ortodoxism intransigent, unitatea sufletească a românilor a fost
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
este cântată, în partitura istoriografică, nu doar în gama specifică manualelor de istorie de către naționaliștii cu o propensiune cognitiv-emotivă în acest sens, ci și de către cei ce clamau înlocuirea lirismului tragic cu sobrietatea analitică. Astfel, spre exemplu, cedează în fața acestei ispite patetice Ion Ursu - legatarul lui Dimitrie Onciul la catedra de Istorie a Românilor de la Universitatea din București. După ce își încheie lecția inaugurativă cu declarația de intenție de a "nu denatura adevărul din interes estetic sau patriotic", lecția secundă este deschisă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
evocativ La Patrie en danger). Desfacerea "cutiei negre" pentru a pune în lumină obscurele procese ce se petrec înăuntrul minții subiecților care au suferit experiența liminală a apostaziei politice nu face obiectul analizei de față. Oricât de tentantă ar fi ispita intelectuală de înțelegere a mecanismelor psiho-sociale ce dau naștere unor astfel de prefaceri totale ale sistemelor de credințe, ne declinăm orice competență în materie de psihologia convertirii. Drept care ne vom mărgini la a continua pe linia explorării imaginarului politic, redând
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ale descoperirii. Este probabil ca aventurierii asiatici să fi vizitat "Terra incognita" (Pământul necunoscut) cu mult înaintea europenilor. Popoarele asiatice s-ar putea să fi exploatat bogățiile pescărești; coastele nordice aride și cele din spatele malurilor apelor nu au constituit o ispită pentru acestea. Singurele dovezi asupra vizitelor lor sunt de proveniență asiatică, unul sau două obiecte de bucătărie din Malaya din triburi aboriginale și câteva desene cu motive decorative aboriginale. Nu este cunoscută încă perioada sosirii aborigenilor în Australia (probabil în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
isteț și a zărit lacrima ce-mi umbrea privirea. Și, la rîndul său, Albastrul de Voroneț s-a umbrit cu o profundă părere de rău, căci legăturile noastre aveau vechimea pămîntului și eram prinși amîndoi cu rădăcinile în același pămînt. Ispită și păcat Te duci și tu Ilenuță, draga mamii, altfel mori de mîna mea... Nu mă duc, mămuță. Omoară-mă, schingiuiește-mă, dar nu mă duc... Anghelina ținea la unica ei fată ca la ochii din cap, dar nu dorea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
foarte rar, ne bucuram de cîte un decolteu abia sugerat. Din acest motiv, la ora adevărului, apăreau multe surprize, și bune, și rele. Dar unele fete aveau un dar înnăscut de a sugera liniile corpului, de a te duce în ispită chiar dacă ai fi fost popă. Deși erau îmbrăcate ca niște uteciste sadea, dom'le, se bănuia că pe sub hainele acelea era ceva ce foșcotea și ce n-a văzut Parisul. Dintre toate mîndrele astea ispititoare, ca în povești, una era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
este de la Madrid? O azvîrlitură de băț! De aceea vă rog să primiți un pic mai devreme salutul meu: Mi-a fost atît de dor de voi! Cuprins Cuvîntul autorului 7 Capitolul I Incursiuni prin memorie 19 Același pămînt 21 Ispită și păcat 24 Mămăliguța lui moș' Vasile 27 Tovarăși de viață 30 Teroristul din Ghireni 33 Pișca la Ghireni 35 Costică Cotiugă urmașul lui Erik Cel Roșu 38 Balauri vechi și noi 42 M-a chelfănit poporul 46 Comunista din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]