149,721 matches
-
obiective nu sunt totuși independente. Rămâne și cealaltă parte, cea subiectivă, relație independentă față de cea dintâi. Judecata asupra persoanei care acționează și asupra valorii sale morale se referă nemijlocit la „dispoziția voinței” (Gesinnung), adică la relația dintre decizia voinței și judecata morală propriuzisă. Dacă decizia voinței a fost determinată de conștiința obligației morale, voința care se manifestă În fapt este o voință morală, orice fel de fapt ar fi acesta și oricum s-ar aprecia valoarea sa obiectivă. Australianul care, pentru
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
acesta și oricum s-ar aprecia valoarea sa obiectivă. Australianul care, pentru a satisface Îndatorirea vendetei resimțită ca absolut valabilă, Îl ucide pe cel dintâi mai bun din neamul ucigașului pe care Îl Întâlnește, acționează „moral”, indiferent care ar fi judecata noastră asupra acestui obicei și asupra valorii lui. Sau asasinatul politic. Dacă cineva Împins de dragoste fierbinte pentru poporul său și resimțind necesitatea morală ucide un om, nemaiputând suporta vederea unui asupritor al dreptului, unui distrugător al moralei, al prosperității
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
său de a gândi: cine face ce-i ordonă conștiința, fără să pregete, acela acționează moral În esență, oricum ar judeca alții acest lucru: din acest punct de vedere propria sa conștiință este ultima instanță. Un alt lucru este Însă judecata asupra valorii obiective a unei asemenea acțiuni În genere. Asupra acestui lucru se decide nu pe baza convingerii acestui făptaș, ci pe baza efectelor pe care acest mod de acționare le are ca atare asupra desfășurării vieții umane. Și aici
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
existent poate fi oricât de defectuoasă, totuși Îi este Îngăduit să pretindă respectul ca un Început al ieșirii din starea de pură violență. Clarificarea acestui aspect este de cea mai mare importanță. Atâta vreme cât nu se diferențiază aceste amândouă părți ale judecății morale de valoare și nu se recunoaște independența lor relativă reciprocă, nu se poate Întrezări sfârșitul acelei Îndelungate controverse Între filosofia morală formalistă și cea teleologică. Cea formalistă va continua să o combată sau să o suspecteze pe cea teleologică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Morală și Drept, a fost Mircea Djuvara. El observa peremptoriu că În filosofia românească a dreptului orice afirmație asupra valorii raționale a unei activități poate fi de ordin moral sau de ordin juridic, În funcție de natura activității luate drept obiect al judecății. Când activitatea, obiect al judecății, este pur interioară, când este un sentiment, o pura intenție, o tendință non-exterioară, ne aflăm În domeniul moralei; dimpotrivă, orice acțiune exteriorizată și manifestată printr-un gest material al agentului, În raport cu celălalt, intră În domeniul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Mircea Djuvara. El observa peremptoriu că În filosofia românească a dreptului orice afirmație asupra valorii raționale a unei activități poate fi de ordin moral sau de ordin juridic, În funcție de natura activității luate drept obiect al judecății. Când activitatea, obiect al judecății, este pur interioară, când este un sentiment, o pura intenție, o tendință non-exterioară, ne aflăm În domeniul moralei; dimpotrivă, orice acțiune exteriorizată și manifestată printr-un gest material al agentului, În raport cu celălalt, intră În domeniul dreptului și poate, În funcție de circumstanțe
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și manifestată printr-un gest material al agentului, În raport cu celălalt, intră În domeniul dreptului și poate, În funcție de circumstanțe, să devină drept pozitiv. Sentimentul de milă față de cerșetor și simpla intenție de a-l ajuta nu este susceptibilă decât de o judecată morală; atâta timp cât sentimentul se exteriorizează, ca de exemplu prin faptul de a dărui o monedă, este vorba de un act juridic irevocabil, În aceasta constă diferența Între drept și morală, spun Giorgio Del Vecchio și Mircea Djuvara. Este evident, totuși
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
scopurilor și a sentimentelor care l-au provocat. O acțiune absolut lipsită de orice intenție este, de fapt, o simplă mișcare mecanică și va fi absurd să fie judecată din punctul de vedere al valorii morale sau juridice. În morală, judecata se face asupra unui act interior; este deci scopul subiectiv al agentului ere trebuie să fie el Însuși binele, așa cum agentul poate să-1 conceapă cu toată sinceritatea. În cazul dreptului, dimpotrivă, judecata se face asupra acțiunii exteriorizate În integralitatea ei
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
vedere al valorii morale sau juridice. În morală, judecata se face asupra unui act interior; este deci scopul subiectiv al agentului ere trebuie să fie el Însuși binele, așa cum agentul poate să-1 conceapă cu toată sinceritatea. În cazul dreptului, dimpotrivă, judecata se face asupra acțiunii exteriorizate În integralitatea ei, inclusiv asupra scopului său; deci acest act, În totalitatea și finalitatea sa obiectivă, trebuie să constituie dreptatea! Diferența care există Între natura unui act exterior, individualizat de o manieră precisă, În timpul și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu este direct comunicabil, ci apare ca o experiență trăită imediat și categoric personală. Orice cunoștință exterioară, În timpul și spațiul fizic este, dimpotrivă, esențial comunicabilă prin elementul rațional pe care-l conține și care exprimă realitatea. Elementul interior, susceptibil de judecată morală, nu poate fi direct influențat sau modificat printr-o acțiune exterioară. Este inutil să Încercăm să constrângem pe cineva prin forță să-și schimbe convingerile ultime sau sentimentele; aceasta este o imposibilitate de principiu din cauza Însăși naturii vieții noastre
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o acțiune exterioară. O forță materială nu poate acționa decât asupra altei forțe materiale și niciodată asupra convingerilor morale ale unei persoane. Trebuie remarcat faptul că În aceste considerații poate fi găsită sursa diferenței dintre sancțiunea morală și sancțiunea juridică. Judecățile morale și juridice exprimă În general o valoare rațională, conținând un imperativ care trebuie respectat pentru el Însuși. Orice activitate trebuie să conducă ca o datorie, la acest scop suprem. Pentru acțiunile exteriorizate se pot găsi totuși aceste mijloace, În funcție de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
intențiile pure, care este imposibil de sesizat la celălalt În complexitatea ei imediată, e cea mai nocivă dintre nedreptăți și a constituit una dintre greșelile cele mai dureroase și mai sângeroase din istoria dreptului. Forul moral trebuie să rămână În afara judecăților pur juridice. Diferența dintre drept și morală se reduce astfel la natura activității care e luată ca obiect al judecății; Însă aceeași judecată se regăsește În cele două domenii, căci se stabilesc În cele două cazuri, valori raționale sub formă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a constituit una dintre greșelile cele mai dureroase și mai sângeroase din istoria dreptului. Forul moral trebuie să rămână În afara judecăților pur juridice. Diferența dintre drept și morală se reduce astfel la natura activității care e luată ca obiect al judecății; Însă aceeași judecată se regăsește În cele două domenii, căci se stabilesc În cele două cazuri, valori raționale sub formă de obligații și de drepturi atribuite persoanelor. Există asfel o unitate fundamentală În structura rațională a dreptului și a moralei
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dintre greșelile cele mai dureroase și mai sângeroase din istoria dreptului. Forul moral trebuie să rămână În afara judecăților pur juridice. Diferența dintre drept și morală se reduce astfel la natura activității care e luată ca obiect al judecății; Însă aceeași judecată se regăsește În cele două domenii, căci se stabilesc În cele două cazuri, valori raționale sub formă de obligații și de drepturi atribuite persoanelor. Există asfel o unitate fundamentală În structura rațională a dreptului și a moralei; acesta e motivul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
contradicții definitive Între cunoștințele componente; Însă ele sunt net distincte În raport cu celelalte cunoștințe practice și utilitare. O simplă privire rapidă asupra experiențelor trăite În drept verifică de altfel, cu ușurință, aceste considerații teoretice. Într-adevăr, să nu uităm că orice judecată poartă asupra acțiunilor unei ființe pe care o presupunem că intervine prin rațiune, respectiv asupra acțiunilor, ce-i drept, exteriorizate, Însă considerate prin prisma sursei lor reflectate interioare. Dreptul judecă astfel activitatea interioară reflectată, În același timp, cu acțiunea materială
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de orice justificare superioară. Morală și drept nu sunt deci discipline divergente, ci, dimpotrivă, complementare, cu toate că ele comportă obiective diferite. Se poate chiar afirma că, fiind distinct, dreptul Își are adânca lui rădăcină În morală. Unirea lor Începe de la aceeași judecată comună de natura rațională și cunoștințele lor trebuie, de asemenea, să posede aceeași structură logică! Diferența care există Între drept și morală nu poate deci să conducă la o diferență de natură Între elementele logice permanente care le constituie. Această
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să posede aceeași structură logică! Diferența care există Între drept și morală nu poate deci să conducă la o diferență de natură Între elementele logice permanente care le constituie. Această diferență nu poate așadar să se spirjine pe distincție Între judecăți În același timp imperative și atributive pentru drept, și judecăți pur imperative În cazul moralei, așa cum afirmă, chiar și În zilele noastre, autori de mare valoare. O analiză foarte atentă trebuie, dimpotrivă, să conducă la aceeași constatare, valabilă În cele
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și morală nu poate deci să conducă la o diferență de natură Între elementele logice permanente care le constituie. Această diferență nu poate așadar să se spirjine pe distincție Între judecăți În același timp imperative și atributive pentru drept, și judecăți pur imperative În cazul moralei, așa cum afirmă, chiar și În zilele noastre, autori de mare valoare. O analiză foarte atentă trebuie, dimpotrivă, să conducă la aceeași constatare, valabilă În cele două domenii, al dreptului și al moralei, și anume că
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
față de animale sau față de lucrurile cu valoare mare. Soluția problemei puse este facilitată, În drept, prin obișnuința Învederată dobândită prin experiența noastră, de a materializa persoanele În ființe distincte din punct de vedere fizic, În drept, persoanele sunt distincte deoarece judecata juridică nu poartă decât asupra acțiunilor materiale care li se atribuie și, astfel, relațiile lor se stabilesc prin intermediul acestor acțiuni. În morală, respectiva obișnuință se găsește În deficit și aceasta explică prima dezorientare a gândirii noastre. Dar corelația necesară Între
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
caz care este cu siguranță cel mai complex. S-a arătat că obligațiile juridice față de noi Înșine se reduc la obligații față de alții. S-a afirmat că această concluzie este mai ușor de desprins În drept, fiindcă În domeniul juridic, judecata noastră ia ca obiect acțiuni exteriorizate și că, prin intermediul lor, fiecare persoană se prezintă astfel din punct de vedere material, distinctă de o alta. Totuși, În morală, această circumstanță dispare, căci nu e vorba decât de comportamente interioare. Trebuie deci
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
propria noastră persoană ca și cum ea ar fi străină. Fiecare se concepe atunci detașat de activitatea sa, ca un subiect logic pur căruia i se opune acest alt eu care este subiect ce acționează. „Eul se contrapune eului”, ca În orice judecată de valoare rațională făcută În general asupra unei activități reale reflectate. Eul care acționează ajunge astfel să fie gândit ca având același obiect. O obligație morală față de sine Înseamnă astfel, În realitate, dacă se observă cu atenție acest lucru, un
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a structurii raționale a dreptului și a moralei iese În evidență În toate cazurile posibile, la o analiză mai aprofundată, În ciuda aparențelor datorate obișnuitelor noastre spirituale. Grupul de cunoștințe morale și juridice se găsește astfel precis situat și delimitat ca judecată ce stabilește valoarea rațională În sine a activităților reale presupuse ca reflectate, nu numai În raport cu orice alte cunoștințe practice și utilitare dar, de asemenea, și În raport cu toate judecățile ce constată realități materiale, psihologice sau sociologice. În acest grup, obiectul moralei
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cunoștințe morale și juridice se găsește astfel precis situat și delimitat ca judecată ce stabilește valoarea rațională În sine a activităților reale presupuse ca reflectate, nu numai În raport cu orice alte cunoștințe practice și utilitare dar, de asemenea, și În raport cu toate judecățile ce constată realități materiale, psihologice sau sociologice. În acest grup, obiectul moralei se distinge de cel al dreptului căci ca să existe drept, trebuie ca activitatea reflectată atribuită unei persoane să fie exteriorizată prin acte materiale. 3. Dreptul În sens obiectiv
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
un adevăr obiectiv În materie etică, cu aceeași legitimitate cu care-l putem afirma În cunoștința despre natură. Căci coerența cunoștințelor noastre sub formă de ordonare logică, constituie oriunde ceea ce numim adevărul obiectiv. Realitatea nu este altceva decât obiectul unei judecăți adevărate. Pretenția că afirmarea etică se reduce pur și simplu la o afirmație despre realitățile naturale, În special psihologice și sociale, nu e fundată, pentru că o obligație nu e, sub nici o formă, o realitate naturală și nici nu se poate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
apărut ca realitate socială sau psihologică. Este absolut imposibil a găsi o asemenea obligație În fapte sau realități materiale. În cazul de față, faptul sau realitatea materială este acțiunea reală de a lua un lucru. Adăugăm Însă la constatarea lui judecata că, În anume Împrejurări, nu avem dreptul de a lua anumite lucruri sau, cu alte cuvinte, că avem obligația de a nu le lua. Cum s-ar putea găsi sub vreo formă oarecare această obligație În constatarea pură și simplă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]