KorAP: Find »[drukola/base=jura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...145 146 147 ...323 >

8,051 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

atît, pe nevastă-sa și pe gigoloul ei. TÎnărul jandarm se postă la fereastră. Îl văzu pe Nicolas urcînd În mașină lîngă amanta lui. Chantal Își luase iubitul de mînă și Încerca să-l liniștească. Băiatul tremura de furie, Îi jură că niciodată tipul acela nu va mai putea să se apropie de ea, că niciodată nu va mai ridica mîna asupra ei, niciodată! Chantal, care nu-și pierduse calmul, aruncă o privire spre jandarmerie. - Nico, liniștește-te, lasă-mă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
de ea, că niciodată nu va mai ridica mîna asupra ei, niciodată! Chantal, care nu-și pierduse calmul, aruncă o privire spre jandarmerie. - Nico, liniștește-te, lasă-mă pe mine să acționez. Îți făgăduiesc că vom face ce ne-am jurat. Luminile erau acum stinse, cu excepția luminii albăstrui, slabe, a lămpilor de securitate. Prin fereastra zăbrelită a celulei, lumina opalescentă a lunii contura vag silueta lui Pérec. Nu se mai mișcase de ore Întregi, stînd lungit pe patul Îngust, cu fața la perete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
de latex, agită atunci un mănunchi de chei. - Uite-le! - Nu se poate una ca asta, e o nebunie, e curată sminteală, dacă cineva mi le-ar fi luat din buzunar aș fi simțit! N-am dormit aproape deloc, vă jur! Fersen, prost dispus, Îi ceru lui Morineau să n-o mai facă pe prostul. Tipul Începea să-l sîcÎie cu adevărat. Apoi se Întrerupse. Tocmai văzuse, pus pe patul Îngust, un dreptunghi de hîrtie. Marie, care Îi urmărise privirea, deschise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
surprindere că ușa se deschide singură cînd apăsă clanța. Încăperea era pustie. Strigă În mobil: - La naiba! Nemernicul și-a bătut joc de mine! Patul nu e nici măcar desfăcut! Dacă s-a dus după javra aia de Chantal, ți-o jur că-l omor! - Loïc, liniștește-te! Nu te mișca de acolo și ascultă-mă! articulă Marie cît mai răspicat. Dar fratele ei abia o mai auzea, dădea ca turbat ocol camerei, izbind cu piciorul În lucruri, căutînd febril o urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
un teanc de hîrtii pe jumătate calcinate, apucă de pe lavabou o pensetă pentru epilat și ridică rămășițele. CÎteva foi nu arseseră, ea recunoscu scrisul lui Nicolas. ... ce vei vrea, din dragoste pentru tine, sînt În stare de orice, ți-o jur... Scrisorile scrise lui Chantal. Fersen nu va putea face altceva decît să le interpreteze În favoarea acuzării. Stătu o clipă pe gînduri, apoi, cu precauție, recuperă foile lizibile. Ca să fie cu conștiința Împăcată, dădu cîteva telefoane celor mai buni prieteni ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
lipsa de siguranță, Lucas dădu la o parte părul victimei, lipicios de la sîngele Închegat. Rana era situată În partea dindărăt a capului, acolo unde chelia În formare dădea la iveală pielea mai deschisă la culoare a craniului. Era gata să jure că Yves și Gildas fueseră uciși În același mod. Tocmai lăsa capul victimei la loc pe sol cînd remarcă minuscula bucățică de hîrtie lipită la colțurile gurii cadavrului, ca o bucățică de hîrtie absorbantă pe care un bătrîn și-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
focalizat cu toții acest detaliu, În asemenea măsură Încît să fie incapabili să descrie individul. Așadar, zise el mai departe, sosind cu bacul, ți-am zărit goeleta care se Îndepărta... Savură o clipă ce avea să urmeze. - Ei bine, aș fi jurat că cel care ținea cîrma avea cu cel puțin zece centimetri mai puțin ca dumneata. - Și te-ai fi Înșelat. Capătul țigării de foi scînteie roșu. - E la fel ca pentru cabin-cruiser-ul furat În plină furtună, busola lui Nicolas găsită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
la țanc În epavă și anexa cu grijă ascunsă Într-un golf din Morgat, continuă Lucas, implacabil. Toate astea fără să fi părăsit cafeneaua din port, unde sora dumitale și cîțiva din cei care sînt stîlpii barului sînt gata să jure că te-au văzut. Trebuie să spun că nu-ți pierzi nicidecum nordul. Își Înfipse privirea În aceea a skipperului. - Dă-mi voie să ghicesc, Bréhat... Ți-a făgăduit cumva Marie că te va urma de Îndată ce va primi asigurări În legătură cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
A, da: eliberat, ca ceilalți doi. Gwen se desprinse fără să-i răspundă și aruncă o privire scrutînd Întreg atelierul, dintr-odată tulburată de absența anormală a lui Pierric. Era totuși acolo cu cîteva minute mai devreme, ar fi putut jura. Fratele lui Gwen era pe faleză. Ușor aplecat Înainte, se uita la Marie și la Lucas, care coborau În golf. Marie descoperise un capăt de pistă posibilă În exemplarul din 20 mai 1968 din Télégramme de Brest. În ziua aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
și ea, să mă priveze de o răzbunare pe care o nutrisem cu atîta grijă, ideea că putea, iarăși, să-mi răpească ce mi-era mai scump, m-a făcut să grăbesc pasul. O, nu avea să scape. Mi-o jurasem, și doar un singur cuvînt aveam. Inima mi se zbătu cînd mi-am dat seama că o pierdusem din ochi. Privirea mea Îngrijorată cercetă bezna. Nimic. Nici un zgomot. Nici cea mai slabă mișcare. Am Înjurat cu glas scăzut. Doar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
M-am Întors acasă, mama mi-a tras o chelfăneală pentru că m-am dus să pierd vremea pe afară și că mi-am feștelit hainele, dar eu n-am scos o vorbă. Nici unul din noi n-a scos o vorbă. Juraserăm. Trasăturile feței i se contractară violent cînd Marie Îi spulberă iluziile, iar Gwen păru gata să izbucnească În plîns aflînd că Gildas, Loïc și Yves le povestiseră părinților totul. Era oare sinceră cînd afirmase că nu auzise niciodată vorbindu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
gîtul tăiat, despre aur, despre tot! Eu trebuia să-mi ocrotesc fiica, să-i protejez averea, viitorul! Fiica mea era viața mea! Toate grozăviile astea, totul e numai din vina lui Arthus! El e cel care ne-a pus să jurăm că nu vom spune niciodată nimic, el a pus totul la cale, ca Întotdeauna, acum ați Înțeles? Toate crimele astea, toate sînt numai din vina lor de la bun Început! Ei au ucis-o pe Gwenaëlle a mea! Ei i-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
cu motor Îndărătul lor. În timp ce el scruta recifele, ea aruncă o scurtă privire În urmă și aproape că se crezu prada unei halucinații. La vreo sută de metri În urmă, tocmai zărise o altă vedetă și ar fi putut să jure că la cîrmă se vedea silueta lui Lucas... Respiră adînc, Încercînd să-și potolească bătăile inimii, și pentru a menține atenția lui Stéphane În altă direcție, izbi violent o stîncă de la suprafața apei. - Hei, fii atentă! Stéphane se aplecă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
care a ieșit ultimul pe faleză, spuse rece Ryan. Gildas, Yves, Gwen n-au aflat decît mult mai tîrziu că printre naufragiați se afla o femeie. Mi-au spus-o, iar sub hipnoză nimeni nu minte! - Nu voiam, ți-o jur, bîigui PM, a cărui bărbie tremura puternic. Ai milă. - Milă? Ryan avu un rictus plin de ură. - Dar ție ți-a fost milă de Mary și de copilul pe care-l purta? Stupoarea lui PM fu atît de uriașă Încît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
fu atît de uriașă Încît Încetă să mai bîiguie. - Ce copil? cîrÎi el. - Mary era Însărcinată. În aproape nouă luni. - Nu, nu, e cu neputință! Lama șișului apăsă și mai tare, mușcînd din carne, PM Începu să se smiorcăie. - Îți jur că e adevărat! urlă el. Dacă ar fi fost pe punctul să nască, nu s-ar fi putut ține după noi! Ryan slăbi apăsarea. Nu-i venea să creadă. - Ai un minut ca să te explici. PM nu mai era În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
s-a Întors. Mi-a spus... PM Înghiți În sec cu dificultate. - Mi-a spus că murise, că izbisem prea tare, că avusese el grijă să facă să dispară corpul, că se Înțelesese cu părinții celorlalți. M-a pus să jur că n-am să vorbesc despre asta cu nimeni, altfel o să sfîrșesc la ocnă sau pe eșafod. - Iar tu ai jurat... PM deja plîngea cu sughițuri. - Nu aveam nici măcar zece ani. Nu voiam s-o ucid, Îți jur că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
că avusese el grijă să facă să dispară corpul, că se Înțelesese cu părinții celorlalți. M-a pus să jur că n-am să vorbesc despre asta cu nimeni, altfel o să sfîrșesc la ocnă sau pe eșafod. - Iar tu ai jurat... PM deja plîngea cu sughițuri. - Nu aveam nici măcar zece ani. Nu voiam s-o ucid, Îți jur că nu voiam... Închise ochii În așteptarea loviturii de grație. Și nu auzi decît zgomotul sec al lamei care se Închide În ascunzișul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
pus să jur că n-am să vorbesc despre asta cu nimeni, altfel o să sfîrșesc la ocnă sau pe eșafod. - Iar tu ai jurat... PM deja plîngea cu sughițuri. - Nu aveam nici măcar zece ani. Nu voiam s-o ucid, Îți jur că nu voiam... Închise ochii În așteptarea loviturii de grație. Și nu auzi decît zgomotul sec al lamei care se Închide În ascunzișul mînecii. - Nu tu ai ucis-o. PM Întredeschise ochii, descumpănit. Fratele lui Îl amăgea? Vorbele lui sunau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
pe care ai pus-o la bord? Anexa pe care ai ascuns-o la Morgat? Deschise gura să vorbească, dar ea Îl Întrerupse ferm. - Nu tăgădui! Avem dovezi! Păru dintr-odată foarte obosit. - Nu aveam de gînd să tăgăduiesc. Îmi jurasem chiar să-ți spun totul dacă mai aveam norocul să te revăd Într-o zi. Expresia de dezgust care se zugrăvi pe chipul ei Îl duru mai mult decît o palmă. - Și asta e tot? - N-am nici o scuză, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Dar ce știa ea, mai exact? Doar Gildas și Loïc erau la curent cu rolul precis pe care Îl jucase el În noaptea aceea. Gildas, firește, nu avusese cînd să i-o spună, dar Loïc? Trebuia să fie foarte atent. - Jurasem să nu spun nimic, declară el prudent. - Gwen mi-a povestit că atunci ai șters-o. Ca un laș. Chipul skipperului se făcu alb ca hîrtia. - De ce n-ai spus nimănui nimic? stărui ea. - Voiam s-o fac. Te asigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
clipă să fii polițistă? Ea e cea care m-a eliberat a doua zi, aveam două coaste rupte. Bătrînul dormea după beție Într-un colț. Ea m-a dus la bătrînul Pérec s ămă Îngrijească și m-a pus să jur că n-am să vorbesc niciodată despre cele Întîmplate pe faleză. - În schimbul a ce? Al lingourilor? Maxilarele skipperului se crispară la auzul jignirii. - În schimbul lui Anne. N-avea decît trei ani. Yvonne a amenințat că-l va denunța pe tata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
decît trei ani. Yvonne a amenințat că-l va denunța pe tata serviciilor sociale, că mă va trimite la casa de corecție, a spus că Anne va merge la un orfelinat, că nu-mi voi mai vedea surioara. Atunci am jurat. Printre pleoapele pe jumătate Închise, văzu că emoția i se zugrăvea pe chip și Își dădu seama că o Înduioșase. Așa și era. Numai că ea nu dezarma Încă. - Măcar de-ai fi avut Încredere În mine. Aș fi putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ai ucis pentru bani, dar cea căreia i-ai tăiat gîtul purta numele nostru, era soția mea și mama copilului meu! - Ce-ai spus? - Ce-ai făcut cu copilul meu? - Ce tot spui acolo? Nu era nici un copil, ți-o jur! Surpriza și neputința de a Înțelege sunau just, dar, prea rănit de minciunile din trecut, Erwan nu-l mai putea crede. - Minți! Întotdeauna ai mințit! - Stai! Acum mi-aduc aminte... Femeia repeta: «L-a luat cu el, l-a luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
altcineva la bord, concluzia se impune de la sine... - Vă spun Întruna că Ryan a urcat pe vas! În ținută de scafandru, nu știu de unde și nici cum a venit! El e cel care l-a ucis pe tata, v-o jur! Am vrut să mă interpun, dar probabil că mi-a dat cu ceva În cap, după aia nu-mi mai amintesc nimic. - La fel ca atunci, cu Gwen? Lovit, apoi amnezic de două ori la rînd e cam mult, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
că se pusese de acord cu Ryan să-și drogheze tatăl și să-l ducă pe mare. - E fratele meu! Voia să-l terorizăm pe bătrîn ca să-l facem să mărturisească unde sînt lingourile. Îl detestam, e adevărat, dar vă jur că nu eu i-am tăiat gîtul! El l-a ucis! E un monstru! Știu unde e, o să vedeți! Știu unde se ascunde de cînd v-a făcut să credeți că a murit! Fersen și Marie Îl Însoțiră pînă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]