4,013 matches
-
în Hans. În gândurile sale tocmai își spusese: fac ceva pe voi, cu gustările voastre la pachet și burțile voastre umflate, sunt uriaș și merg pe tavan, toți mă vedeți foarte bine, da, da, eu sunt! Smulge clarinetul împachetat din labele lui Hans, lacheul, care tocmai se grăbește să‑l ducă afară, și‑i dă una‑n cap cu cutia clarinetului care răsună și în care instrumentul începe să se tânguie. Muzicianul afectat zbiară: Te‑ai tâmpit sau ce?! Clarinetistul amator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fizică. Sophiei îi lipsește și una și alta. Rainer își ia înghețata din mâna servitorului și pleacă cu pas tărăgănat, părăsit demult de Sophie și mai nou chiar de Selma, care o ia la fugă peste gazon, săltând zburdalnic pe labele ei îngrijite (fiindcă momentan nu are vreo însărcinare), urmărind un dușman imaginar. Rainer se‑afundă în întuneric, și el în întâmpinarea unui dușman, care în schimb este cât se poate de real, probabil că este chiar el însuși, pentru că după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cu Anna. Animalul se află într‑o căruță - ce aparține, în mod evident, unor viticultori - și este un câine. Câinele e legat sus de tot, pe maldărul de accesorii ale viticultorilor și, gata să‑și piardă echilibrul, se agață cu labele, disperat și cât poate de bine, de parcă ar fi o pisică, nu un câine care nu‑și poate nici scoate nici retrage ghearele. Câinele presimte că se va strangula dacă‑și pierde echilibrul și cade de pe căruță, iar în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
invitație, așteaptă să-i vină cuvintele pe limbă, nu-i vin, nici noi nu zicem nimic. Eu așez camera pe masă, rămân ghemuit, apoi, până să-și facă Pârvu curaj, pornesc către el, nu știu cum de, dar o fac În patru labe. - Băieți! Măi băieți! Cum spuneam: măi băieți, ce mai faceți, ai voștri cum o mai duc? Am sau n-am dreptate? Dobitocul! Îmi vine să-i sar În gât, sunt prea drogat, cred că reușesc doar să mârâi. De data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
doar capul însângerat și rotund al Balaurului. Încremenit, ursuz, aplecat în palma stângă, ca într-o pârghie grea, de lemn. Strănepot al lui Falstaff, căruia nu i-a moștenit decât statura : maxilarele, ceafa, trosnetul părului aspru și des, craniul pietros, labele păduroase și umerii. Nimic din bonomia bețivului afemeiat, leneș, petrecăreț, generos ? Doar îndârjire avară, putere însetată de putere... La capătul celălalt, chipul coclit și palid al esteticianului. Îngustat, verzui, ascuțit. Pe undeva, probabil, masca albă, ochelarii folcloristului... — Chiar o cunoști
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tichete de tren și de vapor, hanorace, discuri, decorații, ceasuri cu cuc și cucuvea, papuci, cărți de joc, brelocuri, repartiții, ventilatoare, biciclete, trotinete, piuneze, ochelari de soare și iar cecuri și diplome, premii și repartiții și bilete de amor. Zăduful, labele grele, trupul de urs crescut, adunând lent căldura, reținând-o, clipă peste clipă, grad peste grad ; zăduful plutește, se plimbă, se întinde sub masă, reapare, mai umple o gaură, revine, rupt, o aripă, aici, dincolo, amețeală, înec, lovitură, una și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
înainte ; dinții lungi și lați, mica privire coclită. Valiza, apa minerală, coletul, caietul, caietul cu scoarțele verzi pe care nu-l poate ține în palmă, lunecă pe genunchi. Tresare, trezit, se apleacă : apucă marginea caietului care căzuse de pe genunchi pe laba piciorului. Îl trage spre sine, lângă pernă. Gâtul și gura sunt arse de sete. Coboară, gol, cum adormise ; lângă fereastră, în marginea dulapului, regăsește robinetul chiuvetei înguste și adânci ca o oală. Apa curge îndelung pe degete, pe palme, pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
am spus și am ridicat În sus două degete. - Hei, Enkim! Vezi că plec, i-am spus. Nici că m-a auzit. Tocmai mesteca o bucată de miez roșu Împreună cu femeia. Era frumoasă și lungă, coțcara aia. Stătea În patru labe lângă Enkim și, torcând ca o pisică uriașă, tot Încerca să-i fure din gură miezul fructului. - Enkim! Am venit să-ți spun că plec. El, Însă, mesteca În continuare ca un berbec În călduri, iar mie Îmi părea rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe Enkim. Tocmai Înfulecasem măruntaiele unui mistreț Împreună cu Enkim și cu Logon. Runa se chinuia să-l adoarmă pe Unu sub un umbrar de frunze dar, cu pruncul ăsta nu te mai puteai Înțelege de când Începuse să umble În patru labe: ca de obicei, nu voia să adoarmă și se tot zvârcolea În brațele maică-si. Eh, una peste alta, terminaserăm de mâncat și ne petreceam timpul râgâind cu poftă. - Sănătate. Era cald. Aruncasem resturile de mâncare În apa molcomă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un birou rudimentar, ca un șopron, aparținînd companiei care a Închiriat terenul de zbor, cu dinții albi dezgoliți Într-un rînjet oribil, plin de frică și ură, pregătit să sară sau s-o rupă la fugă, cu brațele ca niște labe mari, negre, Întinse Înainte Într-un gest de apărare În timp ce se retrage În lumina brutală, necruțătoare, a soarelui de august pe terenul arid, golaș, de lut tare și uscat, cu ochii albi Încremeniți Într-o expresie mută de ură profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
reapar, negrii zburdă de fericire, cu chipurile brăzdate de un imens zîmbet de fildeș și se foiesc În jurul ofițerașului ca niște copii zvăpăiați. Aproape că se gudură pe lîngă el, Încearcă să-i sărute mîinile, Îl bat pe umeri cu labele lor mari și negre - fericita Întoarcere În sînul turmei li se citește clar În fiecare gest, În tot ce fac. Medicul militar pășește autoritar În fruntea lor, dar un zîmbet abia schițat Îi flutură pe buze, iar ofițerașul cel aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
scurta singur zilele cu băutura, că era amărît de purtarea femeii ăleia, Înțelegi. Bine-nțeles că negrul ăla de la spital i-a povestit lui Luke cum venea noaptea la spital așa de beat că trebuia să urce scările În patru labe ca un urs bătrîn, cînd el trebuia să facă operații a doua zi de dimineață, și i-a spus că-i cerea să-l bage Într-o baie cu apă rece, cu bucăți de gheață, i-a spus că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
deși unele chiar că parcă sunt împotriva naturii), să-i las să vegeteze în pace și onor, să ne paraziteze fără rușine ceea ce ține chiar de existența noastră ca viețuitoare superioare, ce au reușit să se ridice cândva în două labe, ca acum să ne readucă ei din nou la stadiul de stat în patru labe, la cheremul lor. Deși, în capul meu la momentul respectiv, s-a aprins un mic beculeț de alarmă, am continuat să găsesc unele subiecte, cam
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și onor, să ne paraziteze fără rușine ceea ce ține chiar de existența noastră ca viețuitoare superioare, ce au reușit să se ridice cândva în două labe, ca acum să ne readucă ei din nou la stadiul de stat în patru labe, la cheremul lor. Deși, în capul meu la momentul respectiv, s-a aprins un mic beculeț de alarmă, am continuat să găsesc unele subiecte, cam tot prin zona respectivă, care, vă rog să mă credeți, este foarte suculentă în subiecte
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cel care a luat-o peste bot de la Băsescu, a trecut de gărdulețul de protecție și s-a apropiat de cușca leului, până aproape de zăbrele. Atunci leul n-a stat prea mult în cumpănă, și luând exemplul președintelui, haț, cu laba. Neavând la dispoziție, ca Băsescu, un pixel albastru, ca să-i retragă laba înapoi, nu i-a mai dat drumul copilului. Iliescu fiind pe fază a tras repede copilul din ghearele leului, salvându-l. Prin zonă se nimerise și un redactor
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
gărdulețul de protecție și s-a apropiat de cușca leului, până aproape de zăbrele. Atunci leul n-a stat prea mult în cumpănă, și luând exemplul președintelui, haț, cu laba. Neavând la dispoziție, ca Băsescu, un pixel albastru, ca să-i retragă laba înapoi, nu i-a mai dat drumul copilului. Iliescu fiind pe fază a tras repede copilul din ghearele leului, salvându-l. Prin zonă se nimerise și un redactor de la ziarul..., nu spun care, fiindcă nu vreau să-i fac reclamă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
s-o pârască presei pe bătrâna șandrama comunistă. Deci dacă e să tragem o concluzie, este clar ca lumina zilei, declară ziarul cu pricina, comunistul Iliescu e de vină și de data asta, huoo, comunistule, la zid cu tine! Jos labele tale comuniste de pe Băsescu, omul care îl iubește pe Măria sa, regele Mihai I. Chiar dacă e de Hohenzolern! Mă gândesc eu, ca tot românul, oare dacă Băsescu ar fi la rândul său amenințat de neocomuniștii de la USL, că i se va
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
vreo direcție a actualilor cotcodaci, care numai când consideră ei devin „indignați". Când a făcut Băsescu o reporteriță „țigancă-mpuțită", nici măcar unul dintre „intelectualii" lui nu a mârâit nimic! Când a tras ghiolbanul, precum Gore din Chitila, un dos de labă-n fața unui copil, iar scandalul a devenit public, mai ceva decât Casa Poporului, nici unul dintre „marii gânditori" băsiști nu a cârâit oripilat, doar la ideea că un candidat la prima funcție în stat ar fi putut chiar să și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ușii. Atunci Zuza, cățeaua neagră cât un vițel, intra în călduri și potăile săpau tuneluri pe sub zăpadă. Veneau cu zecile, chelălăind, mușcând, scuipând, înjurând. Ca să o scăpăm, câteodată o băgam pe Zuza în hol. Intra cu sfială, se lăsa pe labele din spate - ca un G de tipar - și ne privea cu seriozitate. Degeaba îi ziceam: Zuza, fă-te comodă, stai și tu mai lejer. Nu, ea prefera o atitudine politicoasă, îndatoritoare dar rece. Într-o primăvară am cunoscut-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
gata, știi că ești cea mai tare! În urma ei rămâne o adiere înnebunitoare de Follow me. Pe fereastra vagonului îi urmăresc mersul provocator, linia fermă a fundului în mișcare. Sunt mândru. Până la Universitate scena îi aparține unei gângănii în patru labe. Merge pe coate, iar genunchii i se îndoaie în sens invers, spre spate. Înfiorător. Duhoarea de pișat și jeg devine tiranică, isterică, virilă. La Universitate mă catapultez pe peron. Gângania iese și ea. E așteptată de un bărbat grizonat, îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe hol îl aștepta motanul Tubu, birmanezul care făcea parte din inventarul casei. Îl fixă cu ochii lui albaștri, de copil sadic, apoi căscă scoțând la iveală o gură roz, triunghiulară, ca de șopârlă. Îi întoarse spatele, se întinse pe labele din față, își înălță coada, arătându-i biluțele de sub ea. Prima grijă a lui Cosmin fu să scoată din rucsac Sfânta Treime și s-o așeze pe polița unde se mai afla fotografia unui tip cu tenul nefiresc de alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
șî suciesc din chișioariiiii”. După ce am travesat cu chiu cu vai o râpă adâncă, mocirloasă, cu pereți din lut galben din care curgeau rădăcini ca niște gheare, am luat-o pe o potecă străjuită de brădiș. Mai mult în patru labe, am ajuns în vârf. Cum am ridicat capul din pământ, privirea mi-a alunecat peste întinderea infinită a apelor. Barajul se întindea cât vedeai cu ochii. Valuri negre se izbeau de țărm mânate de un vânt tăios, care ne ridicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
luat vederi. Odată în toaletă, își lărgi nodul de la cravată, își tamponă sudoarea de pe frunte. Uf! trecuse și de asta. Alese cabina din dreapta, cea cu ușă roșie pe care scria: Masturbation - credit on-line! O mână criminală scrijelise mai jos: Wankers! Labă tristă! Înăuntru era cald și roșu. Lâgă vasul de vécé o cafea fierbinte. Monitorul deja pornit. Tot ce avea de făcut era să dea un clic pe History, apoi pe Sluts, Interracial, Up-skirts, Dirty Teens, Cumshots, Gangbang etc. Optă totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și începea un voiaj prin câteva țări. La întoarcere își căuta din nou de lucru, închiria iarăși o cămăruță. Ultima oară fusese muncitoare textilistă. O priveam cu invidie. Deși japonezii încasaseră primele bombe atomice și fuseseră puși cu botul pe labe, uite că aveau voie și-și permiteau să bată lumea-n lung și lat. Pe când noi, românii, care îl aveam pe Hagi - cu care învinsesem până și reprezentativa Italiei - nu ne puteam mișca nici în Europa. Peste tot ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cei prieteni cu bunică-meu Tauberger, îi cârpea o palmă când se simțea luat peste picior de bătrânul care îl întreba: cauți hașiș, sau reviste deocheate? Era felul lui de a spune NU la toată linsoarea și mersul în patru labe din jur. Decât să umble să-și facă PCR-ul necesar - pile-cunoștințe-relații -, prefera să încarce sticlele de apă minerală golite într-un cărucior de butelii, să meargă la alimentară, să bată vânzătoarele la cap să i le cumpere. Când veneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]