5,029 matches
-
rândul populației localnice, fiind prelungirea și completarea sirului de formațiuni grănicerești organizate anterior la frontiera de sud și sud-est a Imperiului Habsburgic. Telciu era sediul companiei a X-a ce cuprinde grăniceri din Hordou, Bichigiu și Romuli. Opoziția inițială a localnicilor a culminat cu revoltă din mai 1763 de la Salva când grănicerii au refuzat să depună jurământul de credință, soldata cu martirajul bătrânului centagenar Tănase Tudoran, tras pe roata, si a altor patru persoane spânzurate. Motivele fundamentale ale acestui refuz au
Telciu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300899_a_302228]
-
550 m, prin urmare Valea Telcisorului urca o diferență de altitudine, de la 360 la 550, de 190 m, dar urcarea se face în lungul Văii Telcisorului lent, fără nici o serpentina de drum, iar apa nu sare nici o cascadă. Foarte mulți localnici au casă și în Telciu și în Telcisor. Foarte mulți, vara, locuiesc în Telcisor, pentru lucrul câmpului și îngrijitul animalelor, iar iarnă se retrag cu ele în Telciu, cu lemne de foc și fan pentru toata iarnă. Copiii telcisorenilor merg
Telcișor, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300898_a_302227]
-
faptul că aici a fost un important punct strategic, care a fost multă vreme sub control tătar. Tătarii își exercitau controlul prin intermediul bascacilor, care erau dregători prevăzuți cu escorte puternice de călăreți pentru a-i putea ține sub observație pe localnici. Înaintând în timp, proprietarii acestor domenii se schimbă frecvent și nu se poate preciza dacă aceste schimbări au loc prin succesiune sau prin vânzări. În anul 1803 satul Băscăceni apare menționat ca fiind sat răzășesc, având 70 de case sau
Comuna Românești, Botoșani () [Corola-website/Science/300922_a_302251]
-
Godthaab până în primăvara următoare, deși au putut să trimită scrisori înapoi în Norvegia printr-o barcă ce pleca de la la sfârșitul lui octombrie. Împreună cu camarazii săi, a petrecut astfel șapte luni de iarnă în Groenlanda, vânând, pescuind și studiind viața localnicilor. La 15 aprilie 1889, vasul danez "Hvidbjørnen" a pătruns în cele din urmă în port, iar Nansen și tovarășii săi s-au pregătit de plecare. „Nu fără părere de rău am plecat din acest loc și de la acești oameni, printre
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
de față românești numire română obișnuită sau vechea numire care se mai păstrează în amintirea bătrânilor pe hărți vechi, sau în documente locale". Formarea de nume cu totul noi era recomandată numai în cazuri extreme și atunci numai cu asentimentul localnicilor. Comisia județeană constituită pentru a face propuneri în acest sens, formată din Virgil Șotropa, Nicolae Drăganu și Iulian Marțian, a propus în cazul Leșului: primul să se cheme "Leșeni", iar ceilalți doi să se mențină denumirea de "Leșu", care era
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
la Leșu. In primăvara anului următor Tudor Jarda a revenit la Leșu, cu gândul de a înființa aici o formație corală care să pună în valoare talentul leșenilor și dragostea lor de viață, de frumos precum și comorile folclorice pe care localnicii le păstraseră atât de bine. În această acțiune Tudor Jarda a fost ajutat de un grup de localnici. Localnici Aurel Pralea, Vasile Petri, Ecaterina Gagea, George Mihăese și Maria Precup au fost doar o parte din cei care i-au
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
o formație corală care să pună în valoare talentul leșenilor și dragostea lor de viață, de frumos precum și comorile folclorice pe care localnicii le păstraseră atât de bine. În această acțiune Tudor Jarda a fost ajutat de un grup de localnici. Localnici Aurel Pralea, Vasile Petri, Ecaterina Gagea, George Mihăese și Maria Precup au fost doar o parte din cei care i-au însuflețit pe săteni, în colaborarea lor strânsă cu compozitorul Tudor Jarda. În scurtă vreme au devenit membri ai
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
formație corală care să pună în valoare talentul leșenilor și dragostea lor de viață, de frumos precum și comorile folclorice pe care localnicii le păstraseră atât de bine. În această acțiune Tudor Jarda a fost ajutat de un grup de localnici. Localnici Aurel Pralea, Vasile Petri, Ecaterina Gagea, George Mihăese și Maria Precup au fost doar o parte din cei care i-au însuflețit pe săteni, în colaborarea lor strânsă cu compozitorul Tudor Jarda. În scurtă vreme au devenit membri ai formației
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
la o adâncime mai mare de 10 m. Drenajul intern și extern este în general bun favorizând eliminarea excesului de umiditate apărut primăvara după topirea zăpezilor sau după ploi în timpul verii . Apele pedofreatice influențează rețeaua hidrologică și sunt folosite de localnici prin săparea de fântâni și amenajarea unor puțuri, iar apa din Acumularea Cătămărăști este folosită la irigații. Apele subterane sunt localizate în depozitele argiloase sarmațiene, cu intercalații nisipoase și orizonturi grezoase. Se întâlnesc numeroase pâraie cu regim torențial ce se
Comuna Mihai Eminescu, Botoșani () [Corola-website/Science/300917_a_302246]
-
de județ. Fostele localități târgul Sulița și satul Sulițoaia formează în prezent o sigură unitate administrativă sub denumirea de satul Sulița. Fostul târg este așezat pe culmea și botul unui deal, ce se termină la confluența pârâului Burla, numit de localnici Ursoaia, cu râul Sitna. Fostul sat Sulițoaia este așezat pe coasta unui deal ce prezintă numeroase denivelări de teren, din care cauză sistematizarea lui este imposibilă. Acest aspect a făcut ca satul să fie pus sub interdicție din anul 1968
Comuna Sulița, Botoșani () [Corola-website/Science/300925_a_302254]
-
participând la numeroase festivaluri folclorice interne și internaționale. Localitatea Tudora este o importantă vatră folclorică, cu datini și obiceiuri de origine daco-romană. Jocul căiuților și al caprei, jocul urșilor și al mascaților, colindele și urăturile sunt obiceiuri care fac deliciul localnicilor și al oaspeților satului, de la Crăciun la Anul Nou. În comuna Tudora se găsesc două biserici și se află în construcție a treia. Istorie
Comuna Tudora, Botoșani () [Corola-website/Science/300928_a_302257]
-
11 km de Rupea. Este învecinat la nord cu satul Jimbor, la sud cu comuna Homorod (de care aparține administrativ), iar la sud-vest cu comuna Cața. În subsolul localității se găsește un masiv de sare. Tradiția exploatării apei sărate de către localnici (din fântâni special amenajate) și a folosirii acesteia în gospodării s-a păstrat în aceasta zonă până în prezent. Biserica Evanghelică-Luterană fortificată a fost construită în secolul al XIII-lea ca bazilică în stil romanic. A suferit ulterior modificări importante. Ridicarea
Mercheașa, Brașov () [Corola-website/Science/300953_a_302282]
-
mai târziu pentru a reduce cheltuielile cu transportul lemnelor spre Făgăraș, la ieșirea din satul Ileni s-a construit, direct spre Făgăraș, un canal de cca. 2 m lungime și 2 m adâncime pe care erau îndrumate blanele. Acestui canal localnicii i-au dat numele de ""Sebeșel"" care avea debitul jumătate față de cel al râului Sebeș. Localnicii din josul pârâului Sebeșel i-au dat numele de ""Râușor"", iar în alte părți, de ex. în părțile Berivoliului un astfel de râu mic
Râușor, Brașov () [Corola-website/Science/300959_a_302288]
-
s-a construit, direct spre Făgăraș, un canal de cca. 2 m lungime și 2 m adâncime pe care erau îndrumate blanele. Acestui canal localnicii i-au dat numele de ""Sebeșel"" care avea debitul jumătate față de cel al râului Sebeș. Localnicii din josul pârâului Sebeșel i-au dat numele de ""Râușor"", iar în alte părți, de ex. în părțile Berivoliului un astfel de râu mic se numește ""Râuleț"". Râul Sebeș izvorăște din Munții Făgăraș, mai exact din Muntele Berivoiul Mare provenind
Râușor, Brașov () [Corola-website/Science/300959_a_302288]
-
din Muntele Berivoiul Mare provenind din confluența râurilor Țiganu și Buzduganu și trece prin satele Măliniș, Sebeș, Hârseni, Ileni și Râușor după care se varsă în râul Olt la 1 km de Drumul Național 1. Râul Sebeș este denumit de localnicii din satul Râușor cu numele de ""Vale"", ""La Vale"". Toponimia pare să vină din denumirea ""râu ușor"" confirmat și în alte surse scrise. Agricultura și creșterea animalelor au fost principalele ocupații ai locuitorilor Țării Făgărașului și implicit ale Râurenilor. Pâmântul
Râușor, Brașov () [Corola-website/Science/300959_a_302288]
-
leagă municipiul Brașov de municipiul Sibiu. Gara Ucea de pe această rută deservește satele din jur dar și orașul Victoria, fiind astfel o stație importanta în care opresc atât trenurile regionale cât și cele interregionale. Această gară este utilă atât pentru localnici cât și pentru turiști. Satul Ucea de Jos are în vecinătate următoarele sate: Ucea de Sus în sud, Corbi în est, Arpașul de Jos în vest și Feldioara în Nord. Prin Ucea de Jos trece râul Olt, râul Ucea și
Ucea de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/300976_a_302305]
-
care judecau toate pricinile ivite între oameni, dar asemenea situații erau destul de rare printre locuitorii comunei. Comună avea primărie, cu primar ales și notar împuternicit a soluționa cererile oamenilor. În comuna funcționa o școală primară cu dascăli ridicați din rândul localnicilor. Tot în aceea perioadă obștia comunei a hotărât și a ridicat în câțiva ani nouă biserică de piatră, cu turla semeața. Aici în biserică copiii făceau ore de religie cu preotul paroh al comunei. La mare cinste erau familiile care
Toderița, Brașov () [Corola-website/Science/300974_a_302303]
-
neromâni și în majoritate din unguri. În 1765, satul a fost militarizat în întregime și a făcut parte din Compania a XI-a de graniță a Regimentului I de Graniță de la Orlat până în 1851, când a fost desființat. La Vad, localnicii se ocupă cu creșterea animalelor, cultivarea plantelor. O parte din localnici lucrează în întreprinderi și instituții din localități apropiate: Șercaia, Făgăraș, sau mai îndepărtate: Ghimbav, Brașov... Rețeaua de curent electric a fost introdusă în localitate în anul 1957. Infrastructura oferă
Vad, Brașov () [Corola-website/Science/300979_a_302308]
-
militarizat în întregime și a făcut parte din Compania a XI-a de graniță a Regimentului I de Graniță de la Orlat până în 1851, când a fost desființat. La Vad, localnicii se ocupă cu creșterea animalelor, cultivarea plantelor. O parte din localnici lucrează în întreprinderi și instituții din localități apropiate: Șercaia, Făgăraș, sau mai îndepărtate: Ghimbav, Brașov... Rețeaua de curent electric a fost introdusă în localitate în anul 1957. Infrastructura oferă, de asemenea, rețea de telefonie și internet, gaze naturale. Se prevede
Vad, Brașov () [Corola-website/Science/300979_a_302308]
-
în , în ) este un sat în comuna Părău din județul Brașov, Transilvania, România. Numele satului Veneția de Jos este legat de Râul Venecioara, în albia căruia se găsesc pietre vineții, sau ar avea origine slavă, desemnând un teren mlăștinos. Unii localnici sunt ferm convinși că numele satului l-a dat însă împărăteasa Maria Terezia, lucru care nu poate fi susținut, cunoscându-se vechimea primei atestări documentare. Fiind zonă de graniță, administrația imperială a decis ca locul să fie dens populat. Veneția
Veneția de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/300981_a_302310]
-
preponderența numerică a celor împroprietăriți, provenind din această comună buzoiană. Noii locuitori aveau să fie numiți, ca mai pretutindeni în Bărăgan, „"munteni"”, spre a-i deosebi de „"cojani"”, locuitorii vechi ai câmpiei. Localitatea avea să fie numită mult timp de localnici „"Satul Nou"” pentru a-l diferenția de „"Satul Vechi"” (Bordei Verde). Vintilești avea să capete oficial statutul de sat distinct de satul Bordei Verde abia în 1947. Anuarul „Socec” al României Mari, consemnează la 1925, următoarea structură administrativă pe teritoriul
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
lungul „drumului sării” a ridicat mai multe cruci, una din acestea fiind ridicată în satul Tătaru, la intersecția DJ 211 cu DJ 211A. Data exactă a ridicării acestei cruci nu se mai cunoaște iar în prezent aceasta este îngrijită de către localnici, fiind împrejmuită și iluminată. Pe teritoriul actual al comunei Dudești, funcționa la sfârșitul secolului al XIX-lea comuna Tătaru, formată doar din satul ei de reședință, cu o populație de 1470 de locuitori. În comună exista o biserică fondată în
Comuna Dudești, Brăila () [Corola-website/Science/300961_a_302290]
-
multe cruci, una din acestea fiind ridicată în satul Tătaru, la intersecția drumului județean 211 (DJ 211) cu drumul județean 211A (DJ 211A). Din păcate, data exactă a ridicării acestei cruci nu se cunoaște, în prezent, aceasta fiind îngrijită de către localnici, împrejmuită și iluminată. În 1810, este menționată în arhivele bisericești biserica "Cuvioasa Parascheva", în satul Tătaru, județul Braila, sat de unde era Stroe Ivașcu, străbunicul lui Nae Ionescu. Biserica din satul Tătaru a fost ridicată în anul 1902 și este una
Tătaru, Brăila () [Corola-website/Science/300991_a_302320]
-
unice pe care le oferă. Bromo este unul dintre vulcanii venerați din Indonezia la care în fiecare an se aduc ofrande zeului vulcanului în ceremonia Kasada. În fiecare an , în a 14-a zi a lunii Kasada, din calendarul Tegger, localnicii ținutului, aduc orez, fructe, legume și flori în craterul Bromo, ca ofrande pentru a venera zeul vulcanului. Legenda vulcanului Bromo spune că pe vremea imperiului Majapahit, regele și regina ținutului nu puteau avea copii, si au urcat pe munte cerând
Bromo () [Corola-website/Science/301012_a_302341]
-
refuzat să sacrifice pe ultimul și zeul s-a răzbunat aruncând cu pietre și foc. Până la urmă aceștia s-au supus și l-au aruncat pe fiul lor în crater. Din creter s-a auzit vocea băiatului care le spunea localnicilor să aducă ofrande în memoria s-a în fiecare an, în a 14-a zi a lunii Kasada, cănd luna este pe "jumătate". Ceremonia începe cu spectacole de balet și teatru specific javanez, apoi aducerea ofrandelor la munte. 2004, 2000
Bromo () [Corola-website/Science/301012_a_302341]