5,961 matches
-
Moscova. Păcat! Locotenentul n-avea nici o legătură cu politica. Pe el îl interesa doar biologia. Mi i-am imaginat pe ofițerii superiori spânzurați de stâlpii de telegraf, unul câte unul. — Cu puțin timp înainte ca armata bolșevică să preia puterea, locotenentul găsise un soldat rănit, care pleca de pe front, urmând să se interneze într-un spital militar. Era om de încredere, așa că i-a dat craniul și l-a rugat să-l predea decanului Facultății de Biologie din Petrograd, promițându-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și respectivul a lăsat craniul la facultate. — Dar mult i-a mai trebuit craniului să ajungă la o facultate! am exclamat eu. — Profesorul a examinat craniul milimetru cu milimetru și a ajuns la aceeași concluzie la care ajunsese și tânărul locotenent cu optsprezece ani în urmă: craniul nu aparținea unui animal existent și nici măcar unuia care să fi fost cunoscut vreodată. Semăna oarecum cu un craniu de cerb. După forma maxilarului, fusese probabil un erbivor copitat, cu fălcile ceva mai rotunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-l dăduse bătrânul avea diametrul de vreo doi centimetri. Profesorul Petrov - așa îl chema pe cel care pusese mâna pe craniu - a adunat câțiva asistenți și studenți și au plecat cu toții în Ucraina ca să facă săpături în tranșeea în care locotenentul găsise craniul. Au săpat vreo lună, dar, din păcate, n-au găsit alt craniu asemănător. Cu toate acestea, au tras concluzia că zona respectivă avea o seamă de particularități demne de luat în considerație. De exemplu, platoul - nu foarte înalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
craniul. Am rămas cu privirile ațintite la el. N-aveam nici o dovadă că fusese adus de pe câmpul de bătălie din Ucraina, dar a început, din nu știu ce motive, să mă frământe gândul că era chiar craniul descoperit de amărâtul acela de locotenent. Cu cât îl priveam mai mult, cu atât simțeam că în jurul meu plutește un iz de istorie străveche. Poate din pricină că povestea mi-era proaspătă în minte. L-am lovit ușor cu cleștele din oțel inoxidabil și m-am dus la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
județean Iași ex. unic G.O.T. 0544 0.8.07/1986 Aprobat Col. Diaconescu . Rog aprobați predarea materialelor deținute de Serviciul II în legătură cu Tacu Alexandru. Cel în cauză urmează să fie lucrat în cadrul acțiunii “VENUS” conform ordinului tovarășului general - locotenent Aristotel Stamatoiu. Cpt. Vasile Andronic De acord De acord Șef Serv. II GOT0544 Șerban Petru Col. Volf Mihai R. S: R. Ministerul de Interne STRICT SECRET Inspectoratul județean Iași Ex. nr. 2 Nr. 009836 din 16.07/8/1986 CATRE
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
e realizată în registru contrastant. Povestirea Soldatul Mihai Cimbirică, evocând luptele de pe malul Prutului, de la începutul războiului, debutează cu întâmplări cazone, nu lipsite de haz, dar se încheie dramatic. Toți participanții la război - sergentul Bumbara, cel hotărât să strângă bani, locotenentul Corciu, cel îndrăgostit de doctoriță, soldatul țigan Cimbirică, inapt de orice, încercând să se strecoare cu naivitate printre ostilități -, devin veritabili luptători și chiar eroi. Este o proză emoționantă, plină de vibrație, fără urmă de patetism. Ascunsă sub evenimentele cotidiene
GOVORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287322_a_288651]
-
Parisului, apoi voiajează la Constantinopol, unde se afla Ion Ghica, reîntorcându-se după aceea în capitala Franței. Intenționa să-și ia licența juridică, dar se răzgândește și în 1853 revine în țară. Va lua parte la războiul din Crimeea ca locotenent într-un corp din garda imperială franceză, fiind avansat căpitan și decorat. G., care pregătea un dicționar general de drept, are și o bună înzestrare pentru barou. E numit procuror supleant la Tribunalul de Dâmbovița, iar în 1856 prezident. Avocatura
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
rolul jucat de conduita și mentalitatea naționalistă în căderea comunismului, puternic susținute de Occident în prima fază. Naționalismul exprimat în fostele țări comuniste este un naționalism de revenire la identități de recuperare: ,, Cine era un nimeni, sau era doar un locotenent în mare stat multinațional, poate deveni general în unitatea mononațională pe care pune mâna. Cine și-a pierdut locul când era comunist, și-l salvează travestindu-se în naționalist și iredentist (Sartori,1999, 444-445). S-a ajuns de mult la
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
venit ordin să fim mutați. Ne-am mutat de la Salcia cu tot bagajul acela - cu saltea, cazarmament, pe care l-am dus în spate de la Salcia până la Strâmba, era distanță și s-a mers pe dig. La Strâmba era comandant locotenentul Curea, iar ajutor de comandant era un oarecare Grecu. Fac o paranteză: în 1952, când s-a rupt digul la Salcia, Dunărea l-a distrus, au fost puși deținuții să ia câte un sac de nisip în brațe să sară
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
sub comuniști și să supraviețuiești și să fii ucis de un nenorocit este de neînțeles, nu se mai poate vorbi de un destin, este ceva fără niciun fel de explicație. C.I.: Mai țineți minte numele deținutului omorât în bătaie de către locotenentul Curea? S. Ț.: Asta nu. Eram foarte mulți deținuți în acele colonii și nu puteai reține numele tuturor. C. I.: Vă întreb asta pentru că mărturia dumneavoastră poate dobândi caracter de probă, de dovadă. S. Ț.: De exemplu, dacă vreun alt
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
folosit această expresie? R. R.: Milițienii care veneau la școala de pe bulevardul Focșani. Și mă dădeau afară din clasă chiar din timpul orelor, de veneam acasă plângând. Profesorii mă reprimeau la clasă. Uite așa m-am hârâit. Era un țigan locotenent de miliție care a venit și m-a dat afară de la ore de vreo două ori. Apoi n-a mai venit. Dar atunci a venit în timpul orelor de clasă și în fața colegilor m-a dat afară de la ore: Ieși afară
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
că era dată afară. R. R.: De multe ori venea plângând de la școală. Într-o zi n-am avut făină să facem o mămăligă și a plecat sora mea flămândă la școală. În aceeași zi a venit la școală un locotenent de miliție și a dat-o afară din clasă. A plecat flămândă și a venit plângând. C. I.: Asta se petrecea într-un regim politic care clama egalitatea șanselor pentru toți. Or, este evidentă intenția regimului comunist de a induce
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
trebuiau să moară?". Altădată a venit la Zâna sectoristul să-i ceară niște informații. Dar eu cred că milițianul o plăcea pe rusoaică. Eu îl cunoșteam, dar atunci n-am știut cu cine vorbește ea. Rusoaica știa binișor românește iar locotenentul ăsta o întreba în română. Și când a plecat milițianul rusoaica a bătut la mine strigând: "Radik, Radik, partizan, partizan!". Ei se temeau ca nu cumva să izbucnească și la noi o revoltă precum cea din Ungaria. "Ce partizan, Zâna
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
de zile? S. M.: Am dat doar o declarație în care am descris faptul că m-am dus cu căruța în satul acela, dincolo de Ivești. Și de la Iași m-au dus la Galați. Anchetatorii au venit de la Bârlad. Printre ei și locotenentul major Popa care mai târziu a ajuns activist de partid pentru zona Ciocani. A venit împreună cu un evreu, Carolică, și m-au scos de la celulă, că stăteam singur în celulă, m-au dus la birourile unității și mi-au pus
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Direcția Generală a Penitenciarelor, aveați deja sentința pronunțată. S. M.: Sigur. Și le-am mai zis: "eu sunt condamnat pentru faptele mele, n-aveți nimic cu mine". A doua zi, în cursul nopții, m-au îmbarcat la tren, escortat de un locotenent major mărunțel de statură. El mi-a luat cătușele de la mâini, m-a dezlegat și m-a lăsat într-un compartiment și s-a dus la clasa I-a să doarmă, rugându-mă ca atunci când ajungem la Galați să mă
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
dacă nu avem cuțit, ace... și eu i-am strigat: "Băi, prostule, băi!" și m-am dus în wc. Dar m-au descoperit, că nu mai era nimeni acolo, eram numai eu, și m-au dus în poartă unde era locotenentul Vîlsănescu, zidar de meserie dar băiat foarte deștept. Și gardianul m-a dus la raport, unde m-a întrebat: "Auzi ce spune caporalul, că l-ai făcut husen!" " Dar eu știu ce e aceea husen!? Eu l-am strigat pe
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
să mă fac codoș. C. I.: Adică informator sau colaborator? Unde era Securitatea la Bârlad? S. M.: Colaborator. Sediul Securității era unde-i Poliția acum. Și m-a chemat acolo unul căruia noi îi spuneam "Urechilă", că avea urechile mari, un locotenent major. Că am să vă mai spun și alte povești legate de "Urechilă". Era și Lambru acolo și mi-au dat de înțeles. "Urechilă", că nu știu cum îi spunea, a pistonat mai tare, adică s-a dat mai în vileag, că
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
C. I.: Acolo unde? La Securitate? S. M.: Da, la Securitate. Eram la Zorleni, asta acuma prin anii '80, și mă cheamă într-o zi directorul. Când ajung în birou, la el era un cetățean tânăr: "Îți fac cunoștință cu tovarășul locotenent nu știu cum". Dau mâna cu el și directorul: "Măi, nea Movilă, du-te cu dumnealui până la Sohădău să culeagă niște căpșuni, că dacă-l duci la Obadă acela îl ia cu ghioaga, nu-i dă!" Bineînțeles că am luat și eu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
l-a determinat ca la întrebarea: ce vrei să te faci atunci când vei fi mare? să răspundă candid: musafir". Sau o altă întâmplare pe care ziarul „Opinia" din 18 aprilie 1907 o reproducea din Amintirile de război 1877-1878, publicată de locotenent colonelul Căplescu în capitolul intitulat „Belogradgicul", care tot musafiric înseamnă: „După luarea Rahovei, trupele, după un repaos de câteva zile, pornesc din nou, pe diferite căi, pentru îndeplinirea principalului scop, luarea Vidinului. Escadronul meu, din nou înainte. Această neîntreruptă dezlipire
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
școlile comunelor rurale, din care rezultă că în 27 comune existau școli pe care le frecventau 903 elevi: Același cercetător, prof. Costin Clit, publicând în revista „Lohanul" nr.10/2009 un document despre schitul Zgura- Oltenești, redă intervenția pe care Locotenentul de Episcop Calinic Hariuopoleos o remite în martie 1860 Ministerului, propunând transformarea bisericii schitului din marginea satului într-o biserică de mir, iar chiliile într-o școală sătească, argumentând: „apoi acest așezământ ce-a mai rămas acum decât un loc
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
la legea rurală de la 14 august 1864. Întemeietorul și întreținătorul școlii sătești de la Slobozia de sus a fost membru al Academiei Române. Alegerea lui Alexandru Papadopol în rândul membrilor Academiei Române în 1876, împreună cu alte trei persoane, Vasile Maniu, Grigore Ștefănescu și locotenent colonel Ștefan Fălcoianu a nemulțumit pe Mihai Eminescu care în „Curierul de Iași" descalifica măsura luată de Academie (vezi Ionel Necula în revista „Dunărea de Jos" nr. 63, mai 2007, p. 41 și 50), dar la încetarea din viață a
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
1881, în consiliul comunal al orașului Bârlad între 1885 - 1888, în consiliul județean între 1895 - 1899; membru în consiliul de inițiativă pentru fundarea spitalului „Bârlad și Elena Beldiman" de la 1867 - 1870; ajutor de comandant al Gărzii civice, cu gradul de locotenent colonel de la 1877 - 1881, deputat timp de o lună în 1891 și întreaga legislatură 18951999; comisar general al județului Tutova pentru expozițiile de la Iași în 1884 a cooperatorilor români, dar și membru al comitetului pentru expoziția de la Paris în 1865
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
oameni, sub conducerea Untersturmführer-ului Walter Girg, a acționat în spatele românilor și sovieticilor, terorizând inamicul prin numeroase ambuscade și sabotaje. O operațiune similară a fost realizată de Frontaufklärung (FAK) Unit 201, cu centrul în Belgrad. Un grup special format sub conducerea locotenentului Keller, comandantul unei formații albaneze de luptă contra partizanilor, a acționat în Banat în septembrie 1944. După noiembrie 1944, Andreas Schmidt a fost asiduu căutat de serviciile polițienești, fiind dat în urmărire pe întregul teritoriu aflat sub jurisdicția Bucureștilor. La
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
90 de km nord-vest de Viena. în afară de aceste mari centre ale „Armatei Naționale”, mai existau câteva nuclee care se instruiau în școli speciale, răspândite în jurul Vienei. Prima școală specială s-a înființat la Breitenfurth și aparținea Abwehr-ului, fiind sub comanda locotenentului Pfeiffer. Aici au fost pregătite cele opt echipe legionare parașutate în țară la sfârșitul anului 1944. O altă școală specială era la Korneuburg, unde se făcea instrucție pentru lupta de gherilă, sub comanda locotenentului Müller, având ca ajutor pe Virgil
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și aparținea Abwehr-ului, fiind sub comanda locotenentului Pfeiffer. Aici au fost pregătite cele opt echipe legionare parașutate în țară la sfârșitul anului 1944. O altă școală specială era la Korneuburg, unde se făcea instrucție pentru lupta de gherilă, sub comanda locotenentului Müller, având ca ajutor pe Virgil Popa. Grupul aparținea organizației Skorzeny. Cel de-al treilea centru era la Stockerau, lângă Korneuburg, unde se găsea formația cea mai numeroasă, condusă de maiorul Benesch. Din ea făcea parte și un grup românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]