6,058 matches
-
Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române, de unde demisionează în anul 2003. Debutează în revista școlară „Pe un picior de plai” în 1969, iar în 1974 primele contribuții critice îi apar în „România literară”. Colaborează intens la „Luceafărul”, „Transilvania”, „Revista de istorie și teorie literară” (unde din 1983 până în l986 este și redactor) ș.a., iar după 1990 scrie la „Dilema”, „22” (la această revistă fiind, din 1994 până în 2000, titularul rubricii „Cronica literară”). În 1991 întemeiază săptămânalul „Litere
MIHAILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
lui Ioan Melinescu, ebenist. Urmează școala elementară și Liceul „Gh. Șincai” în București, apoi Institutul Pedagogic (1960- 1963) și Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, luându-și licența în 1967. Este redactor la revistele „Femeia” și „Luceafărul” (1967-1975). În 1975 se stabilește în Suedia, căsătorindu-se cu editorul suedez René Coeckelberghs. Debutează cu poezie la „Luceafărul” în 1959, și editorial în 1965, cu Ceremonie de iarnă. Colaborează la „Viața studențească”, „România literară”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Steaua”, „Vatra”, „Apostrof
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, luându-și licența în 1967. Este redactor la revistele „Femeia” și „Luceafărul” (1967-1975). În 1975 se stabilește în Suedia, căsătorindu-se cu editorul suedez René Coeckelberghs. Debutează cu poezie la „Luceafărul” în 1959, și editorial în 1965, cu Ceremonie de iarnă. Colaborează la „Viața studențească”, „România literară”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Steaua”, „Vatra”, „Apostrof”, „Secolul 20” și la diverse reviste de cultură din Suedia. A publicat literatură pentru copii: Bobinocarii (1969), Catargul cu
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
la revistele „Femeia” și „Luceafărul” (1967-1975). În 1975 se stabilește în Suedia, căsătorindu-se cu editorul suedez René Coeckelberghs. Debutează cu poezie la „Luceafărul” în 1959, și editorial în 1965, cu Ceremonie de iarnă. Colaborează la „Viața studențească”, „România literară”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Steaua”, „Vatra”, „Apostrof”, „Secolul 20” și la diverse reviste de cultură din Suedia. A publicat literatură pentru copii: Bobinocarii (1969), Catargul cu două corăbii (1969), „însemnări de scriitor” (memorialistică, ficțiune, reportaj) în 12 revelații (1974), reluate în 33 de
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
Minulescu (n. Junc), pictoriță, și a lui Constantin Minulescu, jurist. A absolvit Facultatea de Psihologie a Universității din București (1974), devenind cadru universitar; și-a luat doctoratul în psihologie în 1982. Debutează în 1969, cu un ciclu de poeme, la „Luceafărul”. Colaborează cu poezii și traduceri la „România literară”, „Contemporanul”, „Amfiteatru” „Luceafărul”, „Viața românească”. Versurile din primele volume, Profet spre ziuă (1972) și Luptele soldatului (1980), au un aspect ermetic, cu ambiguități, elemente abstracte și dau o impresie de vag, de
MINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288162_a_289491]
-
absolvit Facultatea de Psihologie a Universității din București (1974), devenind cadru universitar; și-a luat doctoratul în psihologie în 1982. Debutează în 1969, cu un ciclu de poeme, la „Luceafărul”. Colaborează cu poezii și traduceri la „România literară”, „Contemporanul”, „Amfiteatru” „Luceafărul”, „Viața românească”. Versurile din primele volume, Profet spre ziuă (1972) și Luptele soldatului (1980), au un aspect ermetic, cu ambiguități, elemente abstracte și dau o impresie de vag, de nedefinit, iar imaginile recurente - umbra, pasărea, piatra, strămoșii - lasă în obscuritate
MINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288162_a_289491]
-
de specialitate la Compania Tarom și la Departamentul Aviației Civile. După 1989 va fi redactor, publicist-comentator, redactor-șef adjunct la „Realitatea românească”, „Azi” (suplimentul cultural „Fețele culturii”), „Ecran-Magazin”, „Universul cărții”, redactor la Editura Nemira. Debutează cu poeme în 1978 la „Luceafărul”. Un dublu debut editorial se produce în 1988, când M. câștigă două concursuri pentru debutanți, cu volumele Prier, la Editura Cartea Românească, și Argonauții, la Editura Facla din Timișoara. Colaborează cu articole și poezii la „Viața românească”, „Poesis”, „Porto-Franco”, „Adevărul
MILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288139_a_289468]
-
1985-1991), lector de limba, cultura și civilizația română la Universitatea Provence (Aix-Marseille I, 1979-1985), conferențiar (1991-1996), profesor (din 1996) la Catedra de istoria literaturii române a Facultății de Litere, Universitatea din București. A colaborat la „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Steaua”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Caiete critice”, „Orizont”, „Argeș”, „Transilvania”, „Revue roumaine”, „Limbă și literatură” ș.a. Debutează editorial cu lucrarea E. Lovinescu și antinomiile criticii (1972). După cercetarea aplicată Introducere în opera Hortensiei Papadat-Bengescu (1975), în care
MIHAILESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288129_a_289458]
-
2002), poetă. Este fiica Mariei (n. Doancă) și a lui Ion Mitroi, proprietar de moară. A absolvit în 1962 Liceul „Vasile Roaită” din Râmnicu Vâlcea. În 1962 și 1963 a urmat cursuri de drept în cadrul Universității din București. Debutează în „Luceafărul” (1966), iar editorial, cu volumul Rugăciune către Efemera (1969; Premiul Uniunii Scriitorilor), urmat de Diapazon (1973) și Între cer și pământ (1976; Premiul Asociației Scriitorilor din București). În anii ‘80 emigrează, plecând mai întâi în Israel, iar mai târziu în
MITROI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288187_a_289516]
-
și primește numeroase atribuții în domeniul cultural, la Uniunea Sindicatelor de Artiști, Scriitori și Ziariști, la Uniunea Scriitorilor, la Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă Socialistă. Va mai fi redactor-șef adjunct la „Viața românească” (1953-1954), în conducerea revistelor „Luceafărul” (1958-1959) și „Gazeta literară” (1962), director al Editurii pentru Literatură. În 2001 a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activitate literară. De o tenacitate rară, materializată cel mai adesea în scrieri cu o întindere impresionantă (romane-frescă, trilogii, cicluri
MIHALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288134_a_289463]
-
la „Gazeta literară” (1955-1962) și, în paralel, cadru didactic la Facultatea de Limba și Literatura Română din București (din 1950 până la pensionare), trecând prin toate treptele carierei, până la gradul de profesor (1991). Colaborează la „Gazeta literară”, „Teatrul”, „Viața românească”, „Contemporanul”, „Luceafărul” ș.a. A debutat editorial cu Însemnări despre literatură și teatru (1958). M. s-a consacrat îndeosebi dramaturgiei, domeniu în genere puțin cercetat la noi. Chiar de la debut interesul criticului se fixa asupra textului dramatic, următoarele sale cărți fiind trepte pregătitoare
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
Congresului de la Budapesta îi apare în revista „Flacăra” (1949), iar primul volum, Insectar de buzunar, i se editează în 1956. În 1959 lucrează ca redactor la secția de proză a „Gazetei literare”. Colaborează la „Contemporanul” (unde, săptămânal, întocmește rubrica „Sport”), „Luceafărul” (scriind „Jurnalul unui martor ocular”), „Cinema”, „Flacăra”, „Gazeta literară” „România literară”. I s-au decernat Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române pentru romanul Bariera (1959), Premiul I la Festivalul Național de Dramaturgie pentru piesa de debut, Proștii sub clar de lună
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
la Veneția, Mobilă și durere (1981) - , situațiile și „caracterele” se manevrează de așa natură, încât permit întruparea teoriilor lui M. asupra fenomenelor ce jalonează existența umană, exprimate în eseuri, publicistică, interviuri. Bunăoară, eseurile din Ipocrizia disperării (1972), apărute anterior în „Luceafărul”, evidențiază recurențe semnificative la scara întregii opere, variațiile constând doar în trecerea de la concret la abstract și schimbarea modului de expunere, din dialog în monolog. Există, mai întâi, o serie de teme majore, elemente ale unui registru grav, care se
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
la Craiova (1905-1914). Urmează Facultatea de Drept a Universității din București (1914-1916), dar mobilizat, face instrucție trei luni la o școală de ofițeri din Botoșani. Ia parte la luptele de la Mărășești și Muscel, primind o decorație pentru bravură. Debutează la „Luceafărul” (februarie 1919) cu schița Linia întâi, urmată de câteva crochiuri satirice, neincluse în volumele ulterioare, și colaborează la „Sburătorul”, „Viața românească”, „Hiena”. Se reînscrie la Facultatea de Drept, prezentându-se la examene în 1920. Gazetăria îl atrage și, din 1919
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
Noica” din Sibiu. Între 1998 și 2002 e membru al Consiliului Uniunii Scriitorilor. Debutează la „Tribuna”, în 1965, cu poemul Pescuitorul de perle, iar primul volum de versuri, Istm, îi apare în 1971. Colaborează la „Echinox”, „Steaua”, „Amfiteatru”, „România literară”, „Luceafărul”, „Transilvania”, „Viața românească” ș.a. I s-a decernat Premiul Asociației Scriitorilor din Sibiu (1978), Premiul Uniunii Scriitorilor (1984, 1997), Premiul UNITER (1998) ș.a. Cartea de debut a lui M., Istm, bine primită de critică, propune o lirică abstractă, de semne
MIRCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
cu tâlc. Alte povești cu tâlc. Povești despre Păcală), București, 1967; În țara legendelor, București, 1968; ed. pref. Alain Guillermou, postfață Ovidiu Papadima, București, 1973; Sabia de foc, București, 1969; Avionul de Cluj (în colaborare cu Constantin Mateescu), București, 1970; Luceafărul de ziuă, București, 1970; Vulturii de foc, București, 1970; Domnul din Vladimiri, București, 1971; Bastonul cu mâner de argint, București, 1974; Bucureștii în legende și povestiri, București, 1975; Povești despre Păcală și Tândală, București, 1975; Acasă la Macedonski, București, 1976
MITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]
-
Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj. Din 1990 conduce Editura Clusium din Cluj-Napoca. Debutează cu versuri în 1969 în paginile revistei „Steaua”, iar în 1972 figurează în sumarul volumului colectiv Eu port această ființă. Colaborează la „Steaua”, „Tribuna”, „România literară”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Convorbiri literare” ș.a. Este coautor la Atlasul lingvistic român pe regiuni. Banat (I, 1980). Adevăratul său debut editorial îl constituie cartea de poezii Alarhos, apărută în 1975. În 1993 beneficiază de o bursă de specializare la Istituto
MOCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288198_a_289527]
-
dovedită în alcătuirea ediției critice Scrieri de Ștefan Petică (I-II, 1970-1974) și prin abordarea pluridisciplinară din teza de doctorat (publicată în 1980 într-o formă mult extinsă), dedicată aceluiași poet, analizat în contextul epocii sale. A mai publicat în „Luceafărul”, „Tomis”, „România literară” ș.a. studii, cu opinii originale și abordări inedite, despre Mihai Eminescu, Barbu Delavrancea, Liviu Rebreanu, Ioan Slavici, G. Bacovia, Al. A. Philippide, Adrian Maniu, Ion Barbu, Lucian Blaga ș.a. precum și micromonografii dedicate unor poeți germani aparținând curentului
MOLCUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288209_a_289538]
-
Municipiului Craiova și redactor-șef al publicației „Curierul Primăriei”, iar din 2002 ca redactor la „Ramuri”. Debutează în ziarul „Teleormanul literar” (1969), iar primul volum, Jocuri în piatră, îi apare în 1972. Colaborează cu poeme și eseuri la „Amfiteatru”, „Argeș”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Orizont”, „România literară”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii Tineretului»”, „Transilvania”, precum și la publicații locale. M. este un poet din familia de spirite a lui Lucian Blaga. Versurile lui, fluente, muzicale, lipsite de orice asperitate în lexicul și textura lor, sunt
MIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288193_a_289522]
-
și la Editura Minerva (1970-1973, 1981-1996), ca instructor în Consiliul Culturii și Educației Socialiste (1973-1975), lector la Centrala Editorială (1976-1981). Și-a luat doctoratul în filologie la Universitatea din București, cu teza Jean Bart. Viața și opera (1989). Debutează la „Luceafărul” în 1962. Colaborează la „Almanah literar”, „Argeș”, „Astra”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Manuscriptum”, „Revista bibliotecilor”, „Revista de etnografie și folclor”, „România literară”, „România pitorească”, „Academica”, „Adevărul literar și artistic”, „Curierul românesc” ș. a. În 1989 inițiază la Râmnicu Vâlcea, revista „Izvorașul”. A
MOHANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288206_a_289535]
-
și Educației Socialiste (1973-1975), lector la Centrala Editorială (1976-1981). Și-a luat doctoratul în filologie la Universitatea din București, cu teza Jean Bart. Viața și opera (1989). Debutează la „Luceafărul” în 1962. Colaborează la „Almanah literar”, „Argeș”, „Astra”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Manuscriptum”, „Revista bibliotecilor”, „Revista de etnografie și folclor”, „România literară”, „România pitorească”, „Academica”, „Adevărul literar și artistic”, „Curierul românesc” ș. a. În 1989 inițiază la Râmnicu Vâlcea, revista „Izvorașul”. A fost distins în 2003 cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru ediția Ioan
MOHANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288206_a_289535]
-
cu placheta de poezie Cumpănă (1968) și cu o culegere de eseuri Critice (I, 1969). Ca romancier, va fi prezent cu primul volum din ciclul Intermezzo în 1984. Colaborează la mai toate revistele literare din țară (rubrici permanente în „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „România literară”, „Viața românească” ș.a., la pagina culturală a ziarului „Cotidianul”, din 1999) și la reviste italiene, precum „Alfabeta” (Milano), „La fiera letteraria” (Roma), „Strumenti critici” (Torino), „Uomo e cultura” (Palermo), „Inventario” (Florența), „L’Indice” (Torino), „La nouva rivista europea
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
vegherii, București, 1974; Ion Barbu comentat, București, 1975; Poezie și generație, București, 1975; Discurs împotriva morții, București, 1977; Repere, București, 1977; I canti narrativi romeni. Analisi semiologica, Torino, 1977; I mondi sovrapposti. La modellizzazione spaziale nella fiaba romena, Torino, 1978; „Luceafărul” comentat, București, 1978; Pradă realului, București, 1980; Poesia romena d’avanguardia (în colaborare cu Marco Cugno), Milano, 1980; Ion Barbu. Eseu despre textualizarea poetică, București, 1981; Proba de gimnastică, București, 1982; La semiotica letteraria italiana, Milano, 1982; ed. (Semiotica literară
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
12; Laurențiu Ulici, Mihai Dinu Gheorghiu, Ion Barbu în lectură critică, TMS, 1975, 3; Victor Atanasiu, Critica poematică, VR, 1976, 3; M.N. Rusu, În căutarea unui program critic, AFT, 1978, 7; Iorgulescu, Scriitori, 315-318; Edgar Papu, O recentă interpretare a „Luceafărului”, LCF, 1979, 2; Al. Paleologu, Regula și tactica jocului, LCF, 1979, 9; Grigurcu, Poeți, 281-284; Mircea Zaciu, O antologie, T, 1980, 9; Lit. rom. cont., I, 711-712; Negoițescu, Alte însemnări, 167-171; Alex. Ștefănescu, A avea ultimul cuvânt, TMS, 1981, 3
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
patru cornițe / Cu câte-o piatră nestemată / De-mi lumină noaptea toată”. Cadrul nupțial este realizat magistral. Primele elemente ale tabloului desfășoară o adevărată feerie cosmică. Într-un spațiu imens, „nunta” este vegheată de soare și lună, de stele și luceferi, de lumină, umbră, ploaie, ninsoare, negură și cer. Apoi, cadrul este limitat la peisajul caracteristic, unde munții, plaiurile, dealurile, vârfurile, văile, pripoarele, câmpurile străjuiesc o stână. La ceremonia funerară participă și vietățile pădurii (lupul, ursul, vulturul, cerboaica), dar mai ales
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]