3,986 matches
-
publică. Diplomatul român Alexandru Cretzianu, dă expresie stării de spirit imediat după primirea ultimatumului sovietic: este de ajuns să spun că regele, primul ministru și șefii militari păreau să-și fi pierdut dintr o dată cele mai scumpe iluzii și, totodată, luciditatea rațiunii. Pur și simplu nu puteau găsi forța necesară pentru a înfrunta calamitatea. În mod evident, autoritățile române nu erau pregătite pentru a organiza evacuarea în termenul prevăzut de patru zile. Solicitările guvernului român de a fi prelungit acest termen
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
dă admiterea. Liber abia după 15 iulie cînd sper să termin examenele la f[ără] f[recvență]. Deci, spuneți-ne data. Noi putem fi pregătiți imediat. În alte probleme, cele care ne frămîntă, fiindcă ne-a dat Domnul prea multă luciditate și conștiință, nu-i nimic nou. Pe 13-14 se fundează asociația scriitorilor . Să vedem ce va fi! Cred că trebuie să-ți faci documente pentru a fi primit membru. Pentru critici nu se cer cărți. și apoi cum să scoatem
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
să dea o importanță deosebită relației elev-profesor, remarcându-se prin talentul persuasiv, rigoarea și claritatea ideilor, pe care știa să le expună magistral. Nu era un temperament romantic, nu se înflăcăra, și nu te cucerea prin patetismul logosului, ci prin luciditatea și raționalitatea argumentelor sale. Harul său la catedră, dobândit printr-o însemnată experiență didactică și pedagogică, timp de peste patru decenii, l-au ajutat în formarea a numeroase generații de elevi. S-a implicat cu energie și dăruire în colectivul de
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
se întâmple ceva deosebit și mă deranjează cântecul puternic al greierilor care parcă îmi țipă în urechi, atât de tare încât mă gândesc cum aș putea să-i „inchid” ca să nu mă mai deranjeze. Am o fracțiune de secundă de luciditate în care realizez că sunt în plină putere a ayahuasca și că, probabil, nu greierii și-au schimbat intensitatea cântecului, ci eu mi-am schimbat percepțiile. Zgomotul apăsător dispare la un moment dat, înlocuit de imagini fantasmagorice, șerpi de culori
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
se apropie cineva de mine din direcția hamacului lui Don Julio, aproape îi aud pașii, îmi spune ceva și mă liniștesc brusc, imaginile se calmează și zgomotul devine mângâietor. Îl simt îndepărtându-se și am din nou un fulger de luciditate în care realizez că Don Julio în nici un caz nu s-ar ridica din hamac să vină până la mine, dacă nu din alt motiv măcar pentru că merge destul de greu și are nevoie să fie ajutat ca să se ridice. Mă chinui
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
reacționez aproape miorlăit, spunând că nu îmi place să fac asta, nu îmi place să fac cealaltă, dau din umeri și nu am chef să particip la ceva ce toți cei din jur iau parte. Am un gând fugitiv de luciditate în care mă gândesc că nu recunosc în niciun fel noul meu caracter, este un comportament complet străin mie pe care totuși îl manifest. Poate nu sunt eu! Reflectez pentru o secundă apoi mă regăsesc în aceeași tensiune neidentificată dar
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
toate trei cazurile, de figura combinatorului abil care aranjează lucrurile una-două ; și evident că, în lumea reală, lucrurile nu se aranjează una-două. Dar filmul e foarte plăcut. E împotriva iluziei de puritate și a bigotismelor de orice fel, de partea lucidității și a păcatelor minore. E profund civilizat. Dilema Veche, februarie 2008 Inadaptare Remușcare/Atonement (Marea Britanie, 2008), de Joe Wright Cu romanul său din 2001, Atonement (tradus la noi, corect, sub titlul Ispășire), scriitorul britanic Ian McEwan a reușit o performanță
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
comun pentru că înțelegem numaidecât că această sensibilitate nu are nimic de-a face cu patologia nervoasă, cu neurologia sau psihiatria. Este vorba de o formă de vizionarism, - care înseamnă viziune atotcuprinzătoare, spirit de sinteză, dar și capacitate de predicție -, de luciditate acută și dureroasă, de sesizare a detaliului semnificativ, a celor mai fine nuanțe, în orice caz de un maxim discernământ. A fost Caragiale înzestrat cu toate aceste daruri ? Posibil. Personal nu știu. Însă nu încetează să mă tulbure un detaliu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ca o colonie de insecte, guvernate nicidecum de rațiune, ci tocmai de un activism nocturn, irațional. Nimic nu este mai potrivit decât adagiul unuia dintre Capriciile lui Goya : „Somnul rațiunii naște monștri”. Aici însă monstruozitatea provine dintr-un exces de luciditate, dintr-o dereglare a percepției, dintr-o focalizare diferită a lentilei. Avem o scenă de linșaj și un abuz din partea oamenilor legii la adăpostul nopții - palma vine tocmai pentru a tăia vocea celui care protestează. Am lăsat deoparte primul episod
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Alexandru Dragomir solicită nuanțări și scoaterea sa de sub incidența unor categorii formale și taxonomii mult prea generale precum comicul de situație, de caracter, de limbaj etc. Comicul lui Caragiale invocă deriziunea ca formă a unui scepticism ludic și a unei lucidități camuflate, mai ales în ceea ce ține de „caricatura ideologică” pe care o presupune provincia. Într-un fel, comicul caragialesc se apropie de adevărul maximei lui Gogol : „Dacă privim atent și îndelung o istorie nostimă, ea devine din ce în ce mai tristă.” Ambi- valența
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lumină a ființei sale. Cu siguranță, ultimul și cel mai tragic rol al său, a fost acceptarea suferinței trupești cu nesfârșită răbdare și creștinească temeritate, ca element esențial purificării. Apropiindu-se tot mai mult de marea trecere, Ada conștientiza cu luciditate, că ivită din umbră se va reîntoarce în umbră, că a fost un timp în care n-a existat și va veni unul în care nu va mai fi. Tipicară a speranței, Ada s-a logodit însă cu Domnul, împlinindu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
lua, pe Întinderea vastă, proporții epice neașteptate, neobișnuite pentru o piesă intimă ca Vania. Joe Chaikin, un actor delicat și subtil, era un Vania În care prospețimea copilului și tristețea clovnului se amestecau imprevizibil. Astrov al lui Abraham oscila Între luciditate și intensitate explozivă. Într-un du-te-vino neîntrerupt pe aceste culoare, personajele se căutau, se găseau și se pierdeau, senzația de așteptare amintea de Godot și totuși era prezent un sentiment de speranță. Jocul nu putea să fie naturalist, dar nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pentru că nu corespunde cu nimic experienței tale. Iar această afirmație, venită de la Enescu, muzicianul par excellence, că textul trebuie Înțeles, că nu te duci la operă numai ca să asculți muzica, ne arată cât era de deschis față de teatru. Și câtă luciditate se află În avertismentul său despre cât de ușor se pot pierde, În special În operă, sensul cuvintelor În retorica goală, În declamare pompoasă, când, devenind pur și simplu neinteligibile, cuvintele sunt doar un pretext pentru ca notele să fie cântate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
află la mijloc Între Înger și diavol, oscilând Între cei doi. Iago, ca și Iachimo, provoacă situații-limită indispensabile. Inteligent, plin de umor, ironie și cu un acut spirit de observație, Iago e o prezență cameleonică, un amestec de sarcasm și luciditate. Dar, ca și Mefisto În Faust, el e acolo ca să-l provoace pe om să se autocunoască. Fără Iago/Iachimo, Othello/Posthumus nu ar ajunge să se vadă pe sine. Cu Pericles, am abandonat spațiul natural În aer liber și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ceas nou. Trebuie menționat că tata efectuase serviciul militar cu mult Înainte de nașterea mea, deci presupun că În ziua aceea Își pusese zorzoanele vechiului său regiment, ca o glumă festivă. Unei glume Îi datorez deci prima mea străfulgerare de totală luciditate - care din nou are implicații recapitulative, de vreme ce primele făpturi de pe pământ care au perceput timpul au fost și primele făpturi care au zâmbit. 2 În spatele jocurilor mele de la vârsta de patru ani, se afla peștera primordială (și nu cea pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de strălucire și culoare. Dar nu atunci m-am apropiat cel mai mult de starea În care să mă hrănesc din frumusețe. Cât de mic este cosmosul (ar Încăpea În marsupiul unui cangur), cât de jalnic și plăpând este În comparație cu luciditatea umană, cu o singură amintire individuală și cu exprimarea ei În cuvinte! Poate că Îmi sunt exagerat de dragi primele impresii, dar am și un motiv să fiu recunoscător. Ele m-au călăuzit spre un veritabil Eden de senzații vizuale
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
au obținut toate florile cu care se obișnuiseră simțurile lui rătăcite, În toată varietatea și bogăția lor; o porțiune din zidul casei, vizibil de la fereastră, a fost zugrăvit Într-un alb strălucitor, pentru ca de fiecare dată când Își recăpăta relativ luciditatea, să aibă impresia că se află În siguranță, pe iluzoria Riviera Înscenată artistic de mama; și aici s-a stins În pace, pe 28 martie 1904, cu exact optsprezece ani Înainte de a muri tata. A lăsat patru fii și cinci
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dintr-o celulă cerebrală Învecinată, iar savoarea firului de iarbă pe care-l mestecam s-a amalgamat cu cântecul cucului și cu decolarea fluturelui din lalea și În tot acest timp eram conștient pe deplin, cu seninătate, de multa mea luciditate. Învățătorul a zâmbit și s-a Înclinat (În maniera exuberantă a radicalilor ruși), a făcut doi pași Înapoi, s-a Întors și și-a continuat țanțoș drumul, iar eu am reînnodat firul poeziei mele. În scurtul răstimp când aveam alte
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Întâmplat cu acele cuvinte pe care le adunasem deja: Își pierduseră strălucirea pe care o avuseseră Înainte de a fi Întrerupt. Mi-a trecut prin minte bănuiala că am de-a face cu niște fantasme. Din fericire, această licărire rece de luciditate critică n-a dăinuit. Înflăcărarea pe care Încercasem s-o redau s-a Înstăpânit din nou readucându-și mijlocul de exprimare la o viață iluzorie. Șirul de cuvinte pe care le-am trecut În revistă erau din nou atât de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dumneata decide că acest lucru este „sfânt și însemnat”, iar altul, poate similar, nu? Pe nici un criteriu. Doar prin simțul divinului. Nu e prezumțios? O fi, nu știu. Sunt nenumărate astfel de semne, dar câți sunt destul de atenți, destul de lucizi ? Luciditate sau, dimpotrivă, misticism nebulos, voință de iluzionare? Cum e cu auzitorii de voci, cu văzătorii de înfățișări impalpabile ? Cu aceștia e bine să fim rezervați și prudenți. Sunt lucruri nedemonstrabile. Numai simțul divinului, care operează abrupt și infailibil, le poate
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
intellect, which does not seem to be friendly to the heart” (p. 102). Acel something subliniat este desigur varianta „rea” a spiritului, menționată mai sus. Nu e în această rezervă nici antiintelectualism, nici recurs la un „intuiționism” obscur. E, dimpotrivă, luciditate, o luciditate care ține de pascalianul „le cœur a ses raisons...”. Luciditatea de a discerne, de pildă, acel „something” și luciditatea de a înțelege oracolele inimii. În privința „înțelepciunii” ar trebui spus că felul cum e ̀ îndeobște ̀ înțeleasă justifică
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
does not seem to be friendly to the heart” (p. 102). Acel something subliniat este desigur varianta „rea” a spiritului, menționată mai sus. Nu e în această rezervă nici antiintelectualism, nici recurs la un „intuiționism” obscur. E, dimpotrivă, luciditate, o luciditate care ține de pascalianul „le cœur a ses raisons...”. Luciditatea de a discerne, de pildă, acel „something” și luciditatea de a înțelege oracolele inimii. În privința „înțelepciunii” ar trebui spus că felul cum e ̀ îndeobște ̀ înțeleasă justifică rezerva lui
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
102). Acel something subliniat este desigur varianta „rea” a spiritului, menționată mai sus. Nu e în această rezervă nici antiintelectualism, nici recurs la un „intuiționism” obscur. E, dimpotrivă, luciditate, o luciditate care ține de pascalianul „le cœur a ses raisons...”. Luciditatea de a discerne, de pildă, acel „something” și luciditatea de a înțelege oracolele inimii. În privința „înțelepciunii” ar trebui spus că felul cum e ̀ îndeobște ̀ înțeleasă justifică rezerva lui Craig. O „înțelepciune” detașată de inimă, evitând angajările afective, socotite
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
spiritului, menționată mai sus. Nu e în această rezervă nici antiintelectualism, nici recurs la un „intuiționism” obscur. E, dimpotrivă, luciditate, o luciditate care ține de pascalianul „le cœur a ses raisons...”. Luciditatea de a discerne, de pildă, acel „something” și luciditatea de a înțelege oracolele inimii. În privința „înțelepciunii” ar trebui spus că felul cum e ̀ îndeobște ̀ înțeleasă justifică rezerva lui Craig. O „înțelepciune” detașată de inimă, evitând angajările afective, socotite slăbiciuni (sau prilejuri de suferință, ceea ce fără îndoială că
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
obligatorie, riguroasă, strictă. Dar cine se mulțumește cu atât, în anumită ordine de evenimente și fenomene, nu ajunge la esența lucrurilor. Un realist profund merge mai departe cu analiza, cu raționamentul, cu imaginația, cu intuiția. El trebuie să opereze cu luciditate maximă. Nu există luciditate pentru cine nu suportă lumina orbitoare. Pentru cine nu mai vede nimic la această lumină. Explicația realistă a puciului eșuat din august 1991, precum și a întregului proces istoric de trei sferturi de secol care a dus
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]