4,645 matches
-
financiare, cum se iluzionau unii, inclusiv Maiorescu. "Principe, i-a răspuns Brătianu cancelarului german nu suntem o putere mare ca să putem cuceri în alte părți și patria nu se vinde, se conservă, când ți-o ia cu sila, ai o mângâiere cel puțin că nu ți-ai dat, nu ți-ai vândut țara."141 Altfel spus, România nu putea pretinde teritorii care nu-i aparțin. Surpriza e că, în discursurile sale parlamentare, Maiorescu împărtășește un punct de vedere cvasibismarckian, oglindind, de
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
adoptat măcar "soluția Tito" pentru a scăpa de ambițiile nesățioase ale mamei. Se iluziona, la rându-i, căci acestea i-au fost lui Nicolae Ceaușescu limitele. Dictatorul nu s-a putut desprinde nici în clipa morții de Internaționala, primită ca mângâiere și autoprohod în fața gloanțelor de la Târgoviște. Comunismul bolșevic a fost deschis de "obsedantul deceniu", cum l-a numit Marin Preda, și s-a închis cu deceniul negru al înfometării și frigului, alimentând "legenda neagră" a României în lume. Pe bună
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
351) are drept componente numai expresii familiare, pe care noi le înțelegem. Cu toate acestea, nu putem conferi un sens propoziției ce rezultă din combinarea lor. Știm că expresia „a simți dureri“ este strâns legată de activități cum ar fi mângâierea, alinarea, încurajarea, tratamentul medical și altele, care nu pot fi aplicate unei sobe sau unei pietre. Când spunem că propoziția „Soba simte dureri.“ nu are sens, spunem că ea nu are un rol, o folosire în limbajul nostru. Cu referire
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
-l plătească pe elevul care făcea de planton în ultimul schimb, ca să facă acest lucru. Când reușeam să ne dezmeticim din somnul profund, ne echipam în grabă și ieșeam în îndrăgitul parc unde, în concertul matinal al păsărelelor și sub mângâierea binefăcătoare a razelor călduțe ale soarelui, ce se strecurau printre coroanele dese ale copacilor, repetam cu glas tare lecțiile. Cu mintea limpede, în aerul tare al dimineții, randamentul studiului era incomparabil mai mare. Cu puține excepții, elevii Școlii normale la
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
didactică a demonstrat că lauda și încurajarea copiilor (întăririle pozitive), sunt incomparabil mai eficiente în educație decât ocara, blamul sau corecția fizică. Și dresorul de animale de la circ, după o evoluție reușită a acestora în arenă, le recompensează cu o mângâiere, o bomboană sau o bucățică de zahăr. Distanța spațială dintre catedră și bănci nu trebuie să devină o piedică, o barieră în calea fluxului afectiv-informațional care trebuie să circule liber în ambele sensuri. Nici apropierea exagerată față de elevi nu este
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
scufundate în imanent și în singularitate, care nici nu mai visează colectiv și au uitat deplin mecanismele simbolice esențiale din care sunt țesute viețile, poveștile, emoțiile și creațiile noastre. Sunt societăți înghețate. Vremurile nu mai vremuiesc. 2.4. CELĂLALT CA MÎNGÎIERE Dacă chipul nostru s-a șters, Levinas ne îndeamnă să vedem chipul celuilalt, să facem din acesta o prioritate, pentru că este elementul care ne poate reda umanitatea și moralitatea. Gîndirea filosofului evreu de origine lituaniană și cu educație rusească este
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
al pămîn tului. Levinas găsește locul divinului în relația interumană. Altfel spus, relația omului cu Dumnezeu depinde de relația sa cu celălalt, în care trebuie să se implice cu o responsabilitate totală, chiar de-ar fi vorba despre o simplă mîngîiere. Cu tot ritualul ei, cu toată încărcătura sa de sens, mîngîierea are, dincolo de multe altele, calități de concept filosofic. Dar știm că relația trebuie să fie de iubire, de iertare și iubire aș spune eu, pentru că știu că poate exista
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
spus, relația omului cu Dumnezeu depinde de relația sa cu celălalt, în care trebuie să se implice cu o responsabilitate totală, chiar de-ar fi vorba despre o simplă mîngîiere. Cu tot ritualul ei, cu toată încărcătura sa de sens, mîngîierea are, dincolo de multe altele, calități de concept filosofic. Dar știm că relația trebuie să fie de iubire, de iertare și iubire aș spune eu, pentru că știu că poate exista iubire fără iertare, iar Iisus ni le-a adus pe amîndouă
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
iertare, iar Iisus ni le-a adus pe amîndouă, pentru a le practica atît pe orizontală, cît și pe verticală, în relația cu divinul. Vorbim deci despre o dublă cruce : a iertării și a iubirii, despre un gest tandru de mîngîiere care le poate atinge magic pe toate și transforma în chip miraculos într-o catedrală, de pildă. Este un gest aproape geometric ce conferă durabilitate ansamblului, deși rațiunea filosofului obișnuit se ține cît poate la distanță. Mîngîierea deschide un spațiu-timp
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
gest tandru de mîngîiere care le poate atinge magic pe toate și transforma în chip miraculos într-o catedrală, de pildă. Este un gest aproape geometric ce conferă durabilitate ansamblului, deși rațiunea filosofului obișnuit se ține cît poate la distanță. Mîngîierea deschide un spațiu-timp unic, o lume intermediară în care nici nu mai ești tu, nici nu devii celălat, ești un eu-tu, un terț inclus care vibrează altfel decît realitatea din jur. Imprecisă, mîngîierea alunecă, căutînd ceva parcă, dar negăsind
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
se ține cît poate la distanță. Mîngîierea deschide un spațiu-timp unic, o lume intermediară în care nici nu mai ești tu, nici nu devii celălat, ești un eu-tu, un terț inclus care vibrează altfel decît realitatea din jur. Imprecisă, mîngîierea alunecă, căutînd ceva parcă, dar negăsind, atin gînd fără să atingă și fără să se oprească, dansînd ritualic în necunoscut. Levinas susține că "mîngîierea transcende sensibilul", oricum nu este o chestiune de fiziologie, dar nici una artistică, ci mult mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
celălat, ești un eu-tu, un terț inclus care vibrează altfel decît realitatea din jur. Imprecisă, mîngîierea alunecă, căutînd ceva parcă, dar negăsind, atin gînd fără să atingă și fără să se oprească, dansînd ritualic în necunoscut. Levinas susține că "mîngîierea transcende sensibilul", oricum nu este o chestiune de fiziologie, dar nici una artistică, ci mult mai mult. E ca o mîngîiere pe suflet, pe care atît de puțini știm să o primim și mai puțini să o dăruim. Este o stază
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
parcă, dar negăsind, atin gînd fără să atingă și fără să se oprească, dansînd ritualic în necunoscut. Levinas susține că "mîngîierea transcende sensibilul", oricum nu este o chestiune de fiziologie, dar nici una artistică, ci mult mai mult. E ca o mîngîiere pe suflet, pe care atît de puțini știm să o primim și mai puțini să o dăruim. Este o stază greu de surprins în cuvinte, greu pînă și de gîndit, obscur-luminoasă, niciodată prezentă cu totul, mereu în devenire, vie, dincoace
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
o primim și mai puțini să o dăruim. Este o stază greu de surprins în cuvinte, greu pînă și de gîndit, obscur-luminoasă, niciodată prezentă cu totul, mereu în devenire, vie, dincoace de lumea obiectelor și altfel decît a fi. O mîngîiere e o perpetuă curgere noneuclidiană, dincolo de esență, ce nu poate fi sculptată, nu poate îngheța, topește, atrage, unifică. Mîngîierea e gîndirea atingerii fără de atingere. E incertitudine pură. Dar tocmai aceasta, tocmai caracterul vag al văilor mîngîiate, dincolo de orice categorii formale
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de gîndit, obscur-luminoasă, niciodată prezentă cu totul, mereu în devenire, vie, dincoace de lumea obiectelor și altfel decît a fi. O mîngîiere e o perpetuă curgere noneuclidiană, dincolo de esență, ce nu poate fi sculptată, nu poate îngheța, topește, atrage, unifică. Mîngîierea e gîndirea atingerii fără de atingere. E incertitudine pură. Dar tocmai aceasta, tocmai caracterul vag al văilor mîngîiate, dincolo de orice categorii formale, conține o puternică dimensiune morală. Mîngîierea e foarte puternică măcar pentru faptul că ne coboară măștile. Așadar, mîngîiați-l pe
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
dincolo de esență, ce nu poate fi sculptată, nu poate îngheța, topește, atrage, unifică. Mîngîierea e gîndirea atingerii fără de atingere. E incertitudine pură. Dar tocmai aceasta, tocmai caracterul vag al văilor mîngîiate, dincolo de orice categorii formale, conține o puternică dimensiune morală. Mîngîierea e foarte puternică măcar pentru faptul că ne coboară măștile. Așadar, mîngîiați-l pe celălalt, cu un gest, cu un sunet, cu o privire, cu o răsuflare !... 2.5. HANUL SUFLETULUI Pentru a aborda trăirea pură, trebuie să îndepărtăm mai întîi
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
34 1.9. FIINȚĂ FĂRĂ TIMP 37 1.10. VIDUL 39 1.11. LA LIMITA CUVINTELOR 42 1.12. PRADĂ LUI DUMNEZEU 45 2. LEGEA EFEMERULUI 51 2.1. CHEMAREA 51 2.3. PASTA FILOSOFALĂ 56 2.4. CELĂLALT CA MÎNGÎIERE 58 2.5. HANUL SUFLETULUI 62 2.6. "MOARTEA OMULUI" ? 64 2.7. IRAȚIONALITATEA RAȚIUNII 68 2.8. PRIMIȚI CU APOCALIPSA ? 74 2.9. ROZA LUI CULIANU 77 2.10. CREIERUL CUANTIC Viziunea unui observator 80 2.11. ANTICHRISTUL 82
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ele însele urmate de cronici care le imortalizau. Elegii și imnuri care relatează evenimentele tragice ale momentului se adaugă astfel, periodic, celor deja existente, compuse în memoria distrugerii Ierusalimului și a Templului și inspirate din cartea Plângerilor. Această acumulare oferă mângâiere deoarece prezentul se inserează în trecut de-a lungul unui parcurs marcat de generațiile precedente: păcat, pedeapsă, restaurarea gloriei și demnității lui Israel. În Plângeri, credinciosul strigă: "Întoarce-te către noi și ne vom întoarce; înnoiește zilelr noastre ca în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cu următoarele cuvinte de consolare: "Fie ca el (sau ea) și toți copiii lui Israel care dorm în pace în țărână să primească îngăduința și iertarea lui. Aceasta să fie voia Lui, iar noi vom spune: Amin". Se încearcă astfel mângâierea celor vii prin această rugăciune rostită sâmbăta, de sărbători, lunea și joia, precum și la mormintele morților. O proximitate cu moartea și durerea, și aici încadrate de un ritual care nu-l lasă pe cel viu să fie dominat de ele
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
av, ziua aniversară a distrugerii Templelor, când, de fapt, ultimul evreu părăsește Spania pe 31 iulie, adică 7 av. Și aici vedem cum autorul inserează vicisitudinile prezentului în cadrul liturgic tradițional admis pentru marile catastrofe și subliniază o continuitate aducătoare de mângâiere. Spania este identificată cu pământul lui Israel, iar expulzarea cu distrugerea Templului, în timp ce Abravanel însuși se transformă într-un nou Iezechiel, profet al exilului. Și ne putem aștepta, ca în povestea Esterei, la un deznodământ neașteptat și fericit. Obiectivul trilogiei
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Ele sunt totodată expresia profundelor așteptări evreiești în fața șocului cumplit al expulzării, care va continua să alimenteze un curent mesianic subteran deja prezent în Peninsula Iberică. Istoria de suferință este înscrisă în această cronică dublată de cuvinte de susținere și mângâiere, și mereu în limitele cadrului teoretic cunoscut al noilor exilați, cufundați în tristețe. În secolul al XVI-lea au fost scrise zece opere istorice evreiești importante. Din cei opt autori, cinci sunt exilați sau descendenți ai exilaților din Peninsula Iberică
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
sunt și evreu voi rămâne, și niciuna din încercările pe care le trimiți sau le vei trimite asupră-mi nu va putea să te ajute în planul tău"55. O determinare în credință care este prin ea însăși sursă de mângâiere, permițându-i să-și reîncarce puterile din propriul discurs și din voința de a rămâne evreu. Tăcerea lui Dumnezeu nu-l împiedică să continuie cu orice preț să fie evreu. Cronica aceasta cunoaște traduceri în limbi europene și în idiș
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
are nevoie de spațiu-timp și tocmai pentru a ieși din acest continuum einsteinian avem devoie de idei, avem nevoie de o teorie bună. Cine o va oferi? Fiecare, iar cine nu va reuși îl are la dispoziție pe Celălalt, ca mîngîiere (Levinas). Mîngîierea e gîndirea atingerii fără de atingere și, cel mai important, ne coboară măștile și ne obligă la sinceritate, la curgerea vieții într-o manieră nu neapărat personală. Căci viața poate irumpe și într-un punct, care de fapt e
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
de spațiu-timp și tocmai pentru a ieși din acest continuum einsteinian avem devoie de idei, avem nevoie de o teorie bună. Cine o va oferi? Fiecare, iar cine nu va reuși îl are la dispoziție pe Celălalt, ca mîngîiere (Levinas). Mîngîierea e gîndirea atingerii fără de atingere și, cel mai important, ne coboară măștile și ne obligă la sinceritate, la curgerea vieții într-o manieră nu neapărat personală. Căci viața poate irumpe și într-un punct, care de fapt e un cerc
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
această relație extraconjugală: sentimentul de vinovăție pe care l-a resimțit în fața depresiei fiului său a făcut-o să înceteze această relație și să se consacre acestuia. Mama lui Valérie banalizează dificultățile școlare ale fiicei sale, îi spune vorbe de mângâiere, dar Valérie nu crede în ele și le interpretează ca vorbe spuse din milă, înclinând astfel să se situeze în sfera relației oedipiene paternale. Alain, la fel ca și Valérie, într-o manieră diferită, sunt prinși într-o relație oedipiană
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]