3,675 matches
-
atriului stâng. Această venă drenează în sinusul venos coronar și reprezintă terminarea venei cardinale comune stângi din viața embrionară. AS prezintă pentru descriere următorii pereți: peretele anterior (interatrial), convex, cu excepția unei depresiuni ce corespunde fosei ovale; această depresiune poate fi mărginită de o plică semilunară, rest al septului primum, numită valvula foramen ovale sau falx septi; peretele lateral, orientat spre dreapta, este îngust și prezintă orificiile venelor pulmonare drepte; peretele posterior, neted, prezintă pe stânga orificiile de deschidere ale venelor pulmonare
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
ca și în aceia ai majorității intelectualilor epocii, de un prestigiu egal cu cele mai importante realizări ale acestui secol, libertatea de gândire, Enciclopedia. Acest lucru o dovedește înverșunarea pe care i-o stârnește ea lui Bartholo, moșneagul detestabil și mărginit din Bărbierul din Sevilla. Interogând-o cu brutalitate pe Rosine asupra Precauției inutile 13 din care ea a lăsat să scape neglijent paginile, bătrânul doctor strigă, indignat: "Bartholo Ce este Precauția inutilă? Rosine Este o nouă comedie. Bartholo Vreo dramă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
permite efecte mereu reînnoite. Pe când elementele de decor informează sau descriu, lumina este dotată cu o minunată putere de sugestie și-i permite imaginației să se înflăcăreze. Ea este "muzica spațiului". "Pe cât este decorul (pictură și plantare) un lucru de mărginit, restrâns la niște convenții riguroase, pe atât este iluminatul de independent, maniabil în mod liber; se poate chiar afirma că prin iluminat totul este posibil în teatru, căci el sugerează cu siguranță, iar Sugestia este singura bază datorită căreia arta
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
siguranță, alături de aceste divinități mai există multe altele, susținute de centre urbane mai puțin importante. De asemenea, despre divinitățile prezente În lista sumară de mai sus se poate spune că au, fiecare dintre ele, o personalitate autonomă care nu se mărginește la o singură funcție mitică și care o sustrage de la schematizarea ce ar face din ea o figură divină angajată mereu Într-un domeniu bine definit. Bastetxe "Bastet" este zeița bucuriei și a dansului, dar este și divinitatea ai cărei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
deriva conștiința unei identități care Îi făcea pe oameni să celebreze culte comune și să creadă În aceeași zei; o identitate care se reînnoia și se Întărea prin participarea la cultele agonistice pan-elene. Fără aspirații către universalism și prozelitism, mărginită În spațiul geografic ocupat de populațiile ce vorbeau aceeași limbă, religia greacă nu cunoștea caste sacerdotale, nici nu avea o „carte” În care să fie cuprinse „adevărurile revelate” și care să constituie fundamentul unei teologii. Lipsită de dogme și de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este un timp deformat și transfigurat, care precedă istoria prezentă, În care fiecare cetate Își are un suveran și care coincide cu timpul mitului. Dominat de fapte și de acțiuni ce nu se mai pot repeta În lumea oamenilor, grecii mărginiseră regalitatea la acel timp, excluzând-o din prezent. Ea este deținută sau cucerită de eroii care rivalizează pentru stăpânirea ei, așa cum se Întrec pentru cucerirea unei mirese, iar acest raport cu puterea regală poate să ne trimită Încă o dată la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unui mit sau, mai bine zis, a unui fragment de mit. Ea proiecta În afara Atenei și Într-un „alt timp” crizele soluționate definitiv În vremea când lumea era Încă locuită de eroi, În timp ce spațiul scenic era locul În care se mărginea criza introdusă provizoriu și periodic În centrul cetății. Pe scenă, În fața cetățenilor atenieni, erau reprezentate crizele și dramele familiilor eroice din trecut, poate o proiecție În planul povestirii mitice, dar și pe scena tragică, a acelor gene aristocratice pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tuturor oamenilor de departe sau de aproape (Yasna 45, 1) de a trece de partea uneia sau alteia dintre cele două puteri. Dualismul lui Zoroastruxe "Zoroastru" este deci un dualism a două Spirite, nu al spiritului și materiei. Acesta se mărginește la planul existenței spirituale sau mentale: totuși, Răul este prezent și În creație ca putere spirituală egală cu cea a Binelui, În măsura În care existența spirituală sau a gândirii o influențează pe cea corporală, a materiei. Din punct de vedere metafizic, această
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
De Melisso Xenophane Gorgia, în Diels-Kranz, Vors., Xenophan, A 28, ed. Bekker 977b 3-6.</ref> Ființa poate fi deci determinată ca „Unu“ și ca „Tot“, și totuși să fie limitată. Pentru că, se argumentează ingenios în același text, „marginea trebuie să mărginească ceva, nu să se mărginească cu ceva... Se întâmplă astfel ca unele lucruri să fie mărginite și să se învecineze cu ceva, altele să fie mărginite,dar să nu se mărginească cu nimic.“<ref id=”1”>Ibid., ed. Bekker 978b
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Diels-Kranz, Vors., Xenophan, A 28, ed. Bekker 977b 3-6.</ref> Ființa poate fi deci determinată ca „Unu“ și ca „Tot“, și totuși să fie limitată. Pentru că, se argumentează ingenios în același text, „marginea trebuie să mărginească ceva, nu să se mărginească cu ceva... Se întâmplă astfel ca unele lucruri să fie mărginite și să se învecineze cu ceva, altele să fie mărginite,dar să nu se mărginească cu nimic.“<ref id=”1”>Ibid., ed. Bekker 978b 2-5. </ref> Acesta din urmă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
poate fi deci determinată ca „Unu“ și ca „Tot“, și totuși să fie limitată. Pentru că, se argumentează ingenios în același text, „marginea trebuie să mărginească ceva, nu să se mărginească cu ceva... Se întâmplă astfel ca unele lucruri să fie mărginite și să se învecineze cu ceva, altele să fie mărginite,dar să nu se mărginească cu nimic.“<ref id=”1”>Ibid., ed. Bekker 978b 2-5. </ref> Acesta din urmă este însuși cazul sfericei ființe parmenidiene, iar pledoaria pentru limita care
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
totuși să fie limitată. Pentru că, se argumentează ingenios în același text, „marginea trebuie să mărginească ceva, nu să se mărginească cu ceva... Se întâmplă astfel ca unele lucruri să fie mărginite și să se învecineze cu ceva, altele să fie mărginite,dar să nu se mărginească cu nimic.“<ref id=”1”>Ibid., ed. Bekker 978b 2-5. </ref> Acesta din urmă este însuși cazul sfericei ființe parmenidiene, iar pledoaria pentru limita care nu este obligatoriu să se mărginească cu ceva este o
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
se argumentează ingenios în același text, „marginea trebuie să mărginească ceva, nu să se mărginească cu ceva... Se întâmplă astfel ca unele lucruri să fie mărginite și să se învecineze cu ceva, altele să fie mărginite,dar să nu se mărginească cu nimic.“<ref id=”1”>Ibid., ed. Bekker 978b 2-5. </ref> Acesta din urmă este însuși cazul sfericei ființe parmenidiene, iar pledoaria pentru limita care nu este obligatoriu să se mărginească cu ceva este o pledoarie pentru ființa însăși și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ceva, altele să fie mărginite,dar să nu se mărginească cu nimic.“<ref id=”1”>Ibid., ed. Bekker 978b 2-5. </ref> Acesta din urmă este însuși cazul sfericei ființe parmenidiene, iar pledoaria pentru limita care nu este obligatoriu să se mărginească cu ceva este o pledoarie pentru ființa însăși și ea reprezintă totodată o condamnare ontologică a nelimitatului ca trimițând direct la neființă. Din aceleași motive, un alt text aristotelic<ref id=”2”>Fizica III, 6, 207a 15- 17.</ref> (de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
este limpede dacă s-au oprit la Ploiești sau nu)42, pe la miezul nopții s-au îndreptat spre satul Strejnic, situat la cîțiva kilometri de Ploiești. La un kilometru la ieșirea din sat, de-a lungul unei întinderi deschise care mărginea drumul, i-au cerut lui Iorga să coboare. Înainte de a-l împușca, s-a stîrnit o ceartă între membrii Echipei Morții. După cum își amintea Boeru (cu toate că acesta pretindea că știe acest lucru din auzite, insistînd asupra faptului că nu a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Unele propuneri, mai ales În Austria și În rândul Societății Fabiene din Marea Britanie, derivau dintr-o mai veche tradiție socialistă, dar majoritatea Își aveau originea În reformismul liberal dinainte de 1914. Argumentul era că „statul gardian” din secolul al XIX-lea, mărginit la rolul de menținere a ordinii și siguranței, era acum perimat. Măcar din prudență - pentru a preveni agitația politică -, era necesar să se intervină În economie pentru a regla dezechilibrele, pentru a elimina ineficiența și pentru a compensa inechitatea pieței
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
după 1989 deciziile erau luate nu de o armată de ocupație, ci de părțile direct implicate. Era o problemă spinoasă. A doua era chiar mai complicată și a ieșit la iveală numai odată cu trecerea timpului. Regimurile comuniste nu s-au mărginit doar să-și impună autoritatea asupra unor cetățeni refractari; ele i-au Încurajat pe oameni să participe la propria represiune, colaborând cu organele de securitate și furnizând informații despre activitățile și opiniile colegilor, vecinilor, cunoștințelor, prietenilor și rudelor. Această rețea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
De atunci, problematica atitudinilor își face tot mai mult loc în studiile de comportament uman, având un dublu rol metodologic și teoretico explicativ. Într-adevăr, în studiul comportamentelor, managementul resurselor umane trebuie să evite o capcană, aceea de a se mărgini la a lua în considerare doar aspectele exterioare ale comportamentelor, omițând semnificația valorică pe care acestea le exprimă. Astfel, un om care este disciplinat la locul de muncă, își realizează sarcinile conștiincios, nu intră în conflicte cu șefii și colegii
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
o mână invizibilă* ca să promoveze un scop ce nu face parte din intenția lui”<footnote Smith, Adam, op. cit., p. 305 (*sublinierea noastră). footnote>. Teoria laissez-faire-ului este proprie acestui capitalism premanagerial. În acest cadru, preocupările legate de salariații unei întreprinderi se mărgineau la cele de recrutare, repartizare, salarizare și în mare măsură de control și asigurarea disciplinei, de rezolvarea conflictelor care se acumulau în perioada incipientă a industrializării. Dar toate aceste activități făceau parte din preocupările principale ale patronilor înșiși. Apariția managementului
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
umane devine tot mai importantă într-o lume tot mai mult supusă unor șocuri destabilizatoare, și tot mai mult integrată la nivel global. După aceste abordări preliminare, a sosit momentul a preciza ce este managementul resurselor umane. Uneori definirea se mărginește la enumerarea tipurilor principale de activități care sunt specifice managementului resurselor umane. „Managementul resurselor umane se definește în mod convențional ca un ansamblu de activități prin care se asigură procurarea, dezvoltarea și conservarea resurselor umane de care are nevoie o
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
sau "vrăjitoria în Vechea și în Noua Anglie". Cum susținea Edwin Greenlaw, "Nimic din ceea ce are legătură cu istoria civilizației nu este în afara domeniului nostru de studiu" ; "în efortul nostru de a înțelege o perioadă sau o civilizație nu ne mărginim la beletristică și nici chiar la documentele tipărite sau în manuscris" și "trebuie să vedem munca noastră în lumina contribuției pe care ar putea s-o aducă la istoria culturii".*1 Conform concepției lui Greenlaw și potrivit practicii multor cercetători
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
amplă a lui Berkeley și Hume, a episcopului Butler sau a lui Gibbon, a lui Burke și chiar a lui Adam Smith. Prezentarea acestor autori, deși, de obicei, mult mai succintă decât aceea a poeților, dramaturgilor și romancierilor, rareori se mărginește la analiza valorii strict estetice a operei lor. In majoritatea cazurilor se fac prezentări superficiale și incompetente ale activității acestor autori în chiar domeniul lor de specialitate. În realitate însă, Hume poate fi judecat corect numai ca filozof, Gibbon numai
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
clase superioare. Totuși, studiul literaturii orale trebuie să fie o preocupare importantă a oricărui cercetător care vrea să înțeleagă procesele dezvoltării literare, originea și evoluția genurilor și procedeelor noastre literare. (Este păcat că până acum studiul literaturii orale s-a mărginit să cerceteze aproape exclusiv problema temelor și a migrației lor dintr-o țară în alta, adică materia primă a literaturilor, moderne. *4 În ultimul timp însă folcloriștii și-au îndreptat din ce în ce mai mult atenția spre studiul tiparelor, formelor și procedeelor, spre
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
timp. Acest termen a ajuns astfel să fie sinonim și cu acela de "capodopere", cu o culegere de lucrări literare care are o justificare critică și pedagogică, dar cu greu 1-ar putea satisface pe cercetătorul care mu se poate mărgini la marile piscuri, dacă vrea să înțeleagă întregul șir de munți sau, lăsând la o parte metafora, dacă vrea să înțeleagă întreaga istorie si evoluție a literaturii. 79 Termenul de "literatură generală" care ar putea fi preferabil, prezintă alte dezavantaje
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
baza craniului. Aproximativ jumătate din ele sunt întâlnite la nivelul unghiului cerebelo-pontin, pe locul doi după neurinom de acustic și meningiom. Chisturile epidermoide dobândite, extrem de rare, au origine adesea traumatică, când epiderma pătrunde profund și duce la formarea unui chist mărginit de un epiteliu descuamativ. Suprafața externă este neregulată, cu aspect „perlat”, conținutul chistului fiind gelatinos. Chistul are un conținut cu densități fluide și poate prezenta calcificări periferice sau în stroma. Priza de contrast este absentă. Nu au supresie completă pe
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]