4,697 matches
-
ar zice... Mă duc Înainte de Crăciun, Îi iau gâtul la godac și om sunt... Mi-e milă de porc, ce să zic, Îmi curg și lacrimile pe obraji, da’ stomacul meu cere și aia, cere și aia, așa că nu las melancolia să-mi defrișeze corasonul. Gore clatină din cap, i se citește scepticismul În sprâncene. Bă, Gicule, să știi că Europa nu e de acord cu introducerea cuțitului În gât de animal delicios și plin de colesterol, așa că treci pe la farmacie
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
se discută și-n folclorul de mahala. Ai văzut tu vreun cinstit prin politică? Că eu nu am văzut... Cel mai cinstit dintre toți e Iliescu, bă, sărac și cinstit, se ține și bine la vârsta lui... Când cade În melancolie pune imaginile alea de la romexpo, cu minerii... Cu mulțumirile pentru bătaia administrată temeinic și repetat prin piața Universității. Sandu dă din cap a Înțelegere... Fugit irreparabile tempus - adică timpul fuge ca iepurele și nu se mai Întoarce, că voi nu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
săltat banu`. Vă dați seama? Cu un cuțit, ne batem joc Și de ideea de jaf la bancă... Am auzit un termen, cică demitizăm jaful. Mai bine ne matolizăm Și ne aducem aminte cum era pe când ne-nsuram, m-a apucat melancolia de urechi. Viață, viață, subțire ca o ață... Cei trei ciocnesc paharele cu mare foc, iar Gore dă să verse o lacrimă. Se oprește la timp fiindcă observă privirea dezaprobatoare a lui Sandu Șpriț. Dar Înghite cu noduri... Sună un
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
l-au săltat pe Diaconescu Direct, vroia și plasma, și hectare, și sute de mii de euro, că n-am Înțeles prea bine din rechizitoriul ăla, cred că procuroru` a trecut pe la cârciumă În prealabil, iar judecătorul era lovit de melancolie blegoasă -, numai impostori care scriu la comandă, pupicuriștii mogulilor, lingăi lipsiți de orice talent etc... Da, bă, Sandule, ce ne trebuie nouă atâta presă pe tarabe? Oricum moare presa de foame dacă nu vine un sidi sau o carte sau
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nume de-astea, cu multe litere, mint? Iau banii la fraieri? Ne bagă mortu-n casă? Nelu Ploieșteanu murmură din boxe găsești Într-o zi un suflet de vis... Sandu Șpriț ascultă câteva zeci de secunde melodia și pare cuprins de melancolie. Apoi ridică o privire fermă către Gore. Băi, Gore, tu te-ai născut ori prea devreme, ori prea târziu, cale de mijloc nu există cu tine. Fii atent. Dacă tu comanzi un sondaj, ce aștepți, mă, de la el? Să aflu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Sandu plescăie, prinde ideea din zbor și o degustă Împreună cu țuica aburindă. Gicule, artiștii sunt mister și enigmă, ca-n triunghiul bermudelor, pritocesc gândurile cum o să pritocim noi varza. Da` murături or fi pus? E, murături... Ești insensibil. Artistul are melancolie murată, mă, ascultați-mă pe mine, presară dor de ducă peste ea și gata masa... Ăștia trăiesc În suflet, nici radetul nu poa` să le mărească gigacaloria! 19. 10. 2011
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
E-a clopotului Buga, suspin și lamentare Ce-a munților ecouri de freamăt le-au împlut. Ah! cântă la mormântul ce astăzi e-n serbare Că glasu-ți pentru lume și cer este făcut. Te leagănă pe vânturi, și-a ta melancolie Misterioasă limbă în inimă lovind, Fă lacrime să curgă, colo fă-n veșnicie Eroul să tresalte, al tău glas auzind. {EminescuOpIV 57} Și strunile plesnite, și harpa desfăcută În salcia pletoasă, de care atârna L-a Isterului râpe, acuma este
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Pe stadioane, tinerii trăiesc tulburări aproape erotice. Scriu aforisme parcă aș acorda un pian. Inteligența poate transforma pionul în rugină. În traista amărâtului încape și necazul altuia. Acasă - acest loc geometric al marilor nostalgii. Dorul - această vibrație sufletească garnisită cu melancolie. Lasă-l pe necăjit să vorbească! Este poate singurul lui pansament sufletesc. Suferința demnă provoacă respect, nu compătimire. Managerul inteligent își concediază subalternul care nu-l contrazice. La temelia oricărui monument susură o speranță. Iertarea grăbește vindecarea rănilor. Generozitatea este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
când vrea. Revolta îl înnobilează pe supus. Ajută-i pe tineri să se îmbete cu frumusețea lumii! Poate nu-și mai revin. Alături de cântec și vin, femeia rămâne un important furnizor de hedonism. Îndulcită cu artă, tristețea devine o agreabilă melancolie. Cu trei prieteni poți construi un paradis. Valoarea - o misterioasă alchimie a celor trei : har, muncă și noroc. Virtutea autentică nu poate fi dependentă de răsplată. Nu-mi voi gratula dușmanii cu nici un reproș. Chiar de-ar fi să crape
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
al nuanței. Orice fărâmă a subconștientului se poate transforma în substanța activă a creației. Receptarea artei moderne este chin , nu divertisment. Misiunea unor epoci e să incinereze capodopere. Artiștii longevivi nu prea încap în legende. Drogul lui Hamlet se numește melancolie. Arta nu poate fi o perpetuă băltire avangardistă. Artistul - un pelerin al absolutului. Puternice sunt doar culturile intens polemice. Deviza imposturii : când nu poți să - convingi, enervează - i ! Arta poate contribui la împingerea existenței spre conștiință. Criza lecturii constă fie
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și mă cerți cu a ta tăcere, Știu că am greșit și las iar gâzele să mă încolțească, Drept pedeapsă că ți-am fost necredincioasă. JOC ABSURD Sunt prinsă într-un joc absurd Unde amândoi am trăit odată Vânați de melancolie și idei nebune, Am visat de atâtea ori, ce nu pot spune. M-ai iertat sau m-ai iubit sau amândouă, Dar fericirea e ca și un strop de rouă, Așa cum vine, așa de repede și pleacă, Nu mai vrea
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
confraților noștri, dobitoacelor. ["ALEXANDRI - EL CE LUMINEAZĂ... "] 2258 Alexandri - el ce luminează geniul poporului în calea sa spre cer - elegant poet de salon care cu toate astea se rătăcește [pe] piscurile de granit a gîndirei în nourii cei suși a melancoliei puternice. El și-a muiat aripele sale în cântec și inima sa în senin - căci simțirile sale sunt senine și dulci ca razele [cele] mai strălucite și cele mai albe ale soarelui de mai. 142 {EminescuOpXV 143} ["RĂZVAN VODĂ... "] 2258
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
e adevărul. 2289, [62] Ce bine că oamenii sunt atât de proști. 2290, 1058 {EminescuOpXV 1059} {EminescuOpXV 1060} 1868-1869 (p. 674) anii pacifică preface * fruntea secolii suvenir Cu cât e mai mult cult (simț ales) cu atîta-i mai nenorocit 2258, Melancolia, acest cântec al gândirilor, acest tezaur pe care nu l-aș da pe orgiile împăraților romani, îmi purtă inima prin Italia. 2258, [Cum] aș face să trăiesc în trecut ecoul trăiește-n trecut Toată miniunea minune fie capul nu-mi
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
diferite de confort, după gradul și meritul fiecăruia. Șoseaua Colentina a fost demult un loc de hoinăreală pentru mine. Pe la treisprezece-paisprezece ani coboram la Obor din tramvaiul 4 și-o luam în sus, fără țintă, impregnîndu-mă de praf și de melancolia străzii. Mă atrăgea ceva către casa nașterii și a copilăriei mele? Oricum, nu eram conștient de asta. Treceam pe lângă fabrica de săpun "Stela", cu ochiurile ei de geam necrezut de murdare, cu putoarea de grăsime râncedă care-o făcea să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
artei lui Doinaș, atât de greșit înțeleasă în general. Doinaș n-a fost un neoclasic, deși a aspirat întotdeauna, ca orice scriitor mare, la o anume clasicitate, în sensul unei exemplarități la care puțini acced. A fost un artist al melancoliei, al sentimentului îmbătrînirii și trecerii tuturor lucrurilor, al culturii ca necropolă în ruine. Ca și perfecțiunea palatelor de altădată, din vedutele și capriciile lui Piranesi, scrierile vechilor maeștri au ajuns la noi grav și iremediabil știrbite, dărăpănate, obscurizate de șuierul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
orice, cei mai dragi prieteni din acea epocă extraordinară. Pe Florin nu l-am înțeles niciodată prea bine, iar Nino Stratan mă complexa. Dar cu Traian și Tudor m-am simțit întotdeauna în largul meu. 130 O depresie, o anume melancolie orientală, sentimentul că "nimic nu este adevărat" și că totul este vanitatea vanităților se desprind din versurile lui. O poezie care stagnează ca un gaz mai greu decât aerul, un parfum uleios prin care, uneori, străbate surpriza proaspătă a mirosului
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
conservare. Păsări de foc, diavoli estropiați, zombies, mumii, vârcolaci, legiuni de inomabile nevertebrate se azvârl înainte, scuipă sfere de flacără, te năpădesc cu duhori sulfuroase. îi extermin cu zecile, eliberând limbi de jad din magicul caduceu, alunec rapid prin ținutul melancoliei, cu cîte-un copăcel închircit pe alocuri, mă feresc de văpăile dureroase ale celor care-mi vor sângele. Când sânt atins, viața îmi scade, puterea se duce. Din fericire, pe pământ sânt presărate Cristale. Violacee, roze sau limpezi ca gheața. Ele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
după ea și celălalte au început să colinde. în bucătărie era cald, mirosul plăcut de ceai cu busuioc învelea atmosfera de pace divină creată de vocile blânde ale celor patru femei. Pe chipul Ramonei, de o blândețe serafică se așternu melancolia; la sfârșitul colindului frumoșii ei ochi jucau în lacrimi. -Sunt împrejurări când liniștea nu poate fi adusă de alții, ci trebuie să-ți cauți singură alinarea copila mea, i se adresă D-na Neli. Atunci Ramona, cu ochii plecați, părăsi
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
era plin de frunze moarte, căzute de pe crengile sălciilor și a altor arbori care umbreau vara malul acelui pârâu. îi plăcea mult foșnetul frunzelor moarte și susurul apei care șerpuia sub o colină domoală. Radu iubea mult toamna: cu liniștea, melancolia și nuanța culorilor ei sobre. îi plăcea să se identifice cu acest anotimp și se considera chiar rupt din peisajul tulbure al acestuia, numindu-l oază de liniște și grație divină. Ajunse la biroul său într-o stare de liniște
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
citi durerea, nicicând nu o vedeai zâmbind sau stând prea mult de vorbă cu cineva. Ea își închise suferința în sufletul său. La vârsta de numai zece ani Eugen era un copil retras, fără zâmbet, în a cărui privire stăruia melancolia, fără precauție și reticiență față de adulți și nu numai. Copilăria lui, dacă se poate numi așa, se încheiase la vârsta de 15 ani când absolvi școala generală și de acum trebuia să muncească pentru a-și câștiga existența. S-a
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
împlinirea majoratului el deveni un matur în adevăratul sens al cuvântului. Acest lucru se putea citi pe chipul lui marcat de tristețe aspră și seriozitate. în amurgul unei zile de mai, când culoarea sângerie a cerului atrage toate privirile aducând melancolie, pace sufletească sau dor, Eugen se așeză pe o bancă într-un parc cu tufe de liliac al cărui mireasmă îl înveli, ca o adiere ușoară. Pe o altă bancă se așeză o tânără zveltă cu păr șaten, ochii căprui
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
care părea destul de stângaci și cu mișcări greoaie. La un moment dat Angela își îndreptă ochii spre Radu și-i zâmbi. Ea observă în privirea lui o anumită umbră de tristețe, ce te face să-l compătimești, dar toată această melancolie dădea un fel de dinsticție expresiei trăsăturilor sale. Pe chipul lui se mai putea citi blândețea sufletului său de copil, dar și o anumită tandrețe și sensibilitate. La următorul dans, Angela îl invită pe Radu, folosind acel nume de poveste
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
el reuși să-și găsească un dram de liniște și seninătate, restabilindu-și cât de cât echilibrul. Chipul său exprima venerație, expresie ce se datora atât naturii cât și ființei sensibile, dragi inimii lui care acum se afla alături de el. Melancolia ei părea fermecătoare, iar durerea și compasiunea îi era trădată de albaștii ei ochi, acum umezi. în spatele gării din Târnăveni, Radu opri mașina, Ramona trebuia să coboare, dar ea mai zăbovi privindu-l câteva clipe și de această dată nu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
începură să râdă. După ce copii plecară, Andrei și Livia își luară rămas bun iar Eugen cu Oana plecară la culcare. Radu și Ramona, acum rămași singuri discutau despre Eugen. -Fratele tău îți seamănă doar fizic, pare pătruns de o anumită melancolie dureroasă dar nu numai, uneori privirea lui pare speriată. -Da, drama copilăriei lui îl va urmări toată viața, zise Ramona, cu capul plecat. -Eu i-am cunoscut când i-am văzut în gară, am vorbit cu ei când au venit
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
sfârșitul nopții și mai ales inevitabila și dureroasa despărțire pentru o vreme. într-adevăr, acum se despărțeau mai greu. în poartă Radu încearcă să fie vesel, cu ochii mijiți spre Ramona, încearcă să schițeze un zâmbet, dar acesta îi trădă melancolia. Era o seară mai blândă de ianuarie, nu geroasă, cerul era acoperit, doar căteva stele se arătară clipind, ca nu după mult timp să se ascundă și ele. începu să ningă, când Radu însoțit de această dată de Ramona și
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]