4,914 matches
-
armeni, ultimii având dreptul de a-și alege un șoltuz propriu (ce purta numele de „voit”). Din Suceava, Alexandru cel Bun conduce țara timp de 32 de ani, mărind cetatea și întărindu-i zidurile. În 1401, aici se stabilește și Mitropolia Moldovei. Rolul de catedrală mitropolitană este îndeplinit de Biserica Mirăuți (în perioada 1402-1522), iar ulterior de Biserica Sfântul Gheorghe din cadrul actualei Mănăstiri Sfântul Ioan cel Nou. În 1408, Alexandru cel Bun acordă privilegii negustorilor lioveni, iar orașul Suceava este menționat
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
se află Hărbăria, unde relieful coboară (abrupt în unele locuri) către valea râului Suceava. Principalele artere rutiere care străbat zona centrală sunt: Bulevardul Ana Ipătescu și străzile Ștefan cel Mare, Nicolae Bălcescu, Petru Rareș, Vasile Alecsandri, Curtea Domnească, Mihai Viteazu, Mitropoliei, Mirăuți. Centrul istoric al Sucevei a fost în mare parte demolat în anii '60 ai secolului trecut, în cadrul procesului de sistematizare din perioada comunistă, pe locul multor dintre vechile imobile ridicându-se blocuri de locuințe. Cu toate acestea, câteva clădiri
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
fost învinsă într-un nou război în urma căruia în anul 1365 a fost înființat Banatul bulgăresc. Vladislav, între timp iertat de Ludovic I, a primit în 1368 din nou titlul de ban al Severinului. În timpul stăpânirii muntene a ființat temporar Mitropolia ortodoxă a Severinului, avându-l mitropolit pe Antim Critopoulos (1370). Mitropolia a fost mutată în 1375 la Strehaia, ajungând în cele din urmă la Râmnicu Vâlcea, unde a ființat cu numele Episcopia Râmnicului și Noului Severin. În 1373, în timpul regelui
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
a fost înființat Banatul bulgăresc. Vladislav, între timp iertat de Ludovic I, a primit în 1368 din nou titlul de ban al Severinului. În timpul stăpânirii muntene a ființat temporar Mitropolia ortodoxă a Severinului, avându-l mitropolit pe Antim Critopoulos (1370). Mitropolia a fost mutată în 1375 la Strehaia, ajungând în cele din urmă la Râmnicu Vâlcea, unde a ființat cu numele Episcopia Râmnicului și Noului Severin. În 1373, în timpul regelui Ludovic I, Severinul a trecut din nou în stăpânirea coroanei maghiare
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
rămas din grădina Liceului "Traian" (situată între Castrul roman Drobeta și Cetatea Severinului). Ruinele bisericii latine, devenită catedrală, se află în incinta Cetății Severinului iar urmele primei biserici latine sunt în grădina Muzeului "Porțile de Fier", fiind prezentate drept "Ruinele Mitropoliei (ortodoxe a) Severinului", ruine care, de fapt, sunt la origine o biserică catolică franciscană, zidită inițial în stil romanic și modificată ulterior în stil gotic. În 1990, deși numărul de locuitori al Severinului se triplase în raport cu anul 1948, existau doar
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
Cimitirul ortodox al orașului. În 1992 începe zidirea Bisericii "Sf. Ilie Tesviteanul". În 1995, începe zidirea Catedralei episcopale "Nașterea Maicii Domnului". La 4-5 martie 2003, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române aprobă cererea de înființare a Episcopiei Severinului și Strehaiei, sufragană a Mitropoliei Olteniei. Hotărârea a fost ratificată de Adunarea Națională Bisericească la 6 martie 2003. La 12 decembrie 2003, sub președinția Mitropolitului Olteniei, Teofan, are loc ședința de constituire a Consiliului Eparhial. La 11 februarie 2004, Colegiul Electoral Bisericesc îl alege episcop
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
va milita pentru afirmarea valorilor culturale ale Banatului. O contribuție majoră are Sfatul Parlamentarilor Bănățeni, constituit cu scopul să susțină construirea Catedralei Ortodoxe Române în Timișoara; înființarea Asociației Culturale a Banatului, înființarea Universității de Vest, a Academiei de Agricultură, reconstituirea Mitropoliei Banatului, etc. Stăruințele, mereu repetate, ale locuitorilor orașului s-au materializat în valoroase și semnificative acte culturale. În 21 noiembrie 1934, mii de oameni au luat parte la dezvelirea bustului luptătorului național Vicențiu Babeș, monument așezat în Parcul Central al
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
Vestea sosirii sale fusese transmisă prin telegraf și a fost întâmpinat de o mulțime entuziastă de oameni, dornici să cunoască noul conducător. La Băneasa i s-a înmânat cheia orașului. Cuplul regal a fost binecuvântat în aceeași zi în Dealul Mitropoliei de către Nifon, mitropolitul Ungrovlahiei care l-a invitat să depună jurământul pe legile țării. Colonelul Haralambie citește formula de jurământ românesc comunicată prințului în traducere franțuzească: „"Jur de a păzi legile României; de a menține drepturile sale și integritatea teritoriului
Carol I al României () [Corola-website/Science/296762_a_298091]
-
și Industriei Alimentare, Institutul pentru Calitatea Semințelor și a Materialului Săditor, Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, Institutul de Cercetări și Proiectări Miniere. Viața religioasă cunoaște vechi tradiții și o mare diversitate în municipiul Cluj. Aici își au sediul o mitropolie, patru episcopii ale diferitelor culte, un vicariat romano-catolic, mai multe sinagogi evreiești, dintre care una vie până în prezent. Cele mai importante episcopii și protopopiate din Cluj sunt: În Cluj-Napoca se găsesc o serie de lăcașuri de cult reprezentative, cum ar
Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/296743_a_298072]
-
La moartea Smarandei Bălăceanu-Apostoli în 1780 biserica devine metoh al scaunului episcopal din Târgoviște. La 1832, Zamfira, cu un venit de 1800 de taleri, trece drept schit de maici și închinat mănăstirii Câmpulung, aceasta la rândul ei aparținând de scaunul Mitropoliei din București. Cutremurele din 1802 și 1838 aduc biserica în ruină astfel încât în 1842 arhimandritul Isaia Blejoianu, făcând un inventar al bunurilor schitului, ia sub "stăpânirea sa" bunurile pentru a putea să le refacă. Interesant este faptul că din acel
Mănăstirea Zamfira () [Corola-website/Science/301204_a_302533]
-
să servească drept chilii pentru călugări sau călugărițe funcția de schit a acestui lăcaș la acea dată fiind pusă sub îndoială. Odată cu accederea ierarhică a mitropolitului Nifon (1850-1875) începe o perioadă de înflorire pentru mănăstirile și metoacele ce țineau de Mitropolia de la București. Acesta face o vizită în zonă constatând că "[...]nu se află aici nici o altă urmă care să arate că a existat aci, cândva, acel așezământ, decât o mică biserică ruinată, în părăginire[...]". Probabil tocmai această stare deplorabilă a
Mănăstirea Zamfira () [Corola-website/Science/301204_a_302533]
-
spun că primii locuitori ai acestui sat au fost robi boierești. Despre începutul bisericii cu hramul Sfanțului Mucenic Dimitrie din acest sat, nu se cunosc date precise. Probabil prima biserică datează de pe la sfarsitul sec. XVIII. Conform documentelor găsite în arhiva Mitropoliei, biserica din Coadă Stâncii a fost construită cam pe la anul 1830. Această bisericuța și-a luat ființă dintr-un mic schit așezat în mijlocul pădurii Coadă Stâncii. Acest schit a fost clădit de călugării schimnici pe la 1750. Materialele au fost aduse
Coada Stâncii, Iași () [Corola-website/Science/301267_a_302596]
-
până în zilele noastre. În Biserica de la Feredeni au stat într-o nișă din peretele proscomidiarului, iar din anul 2005 s-a confecționat un baldachin din lemn masiv amplasat în pronaosul bisericii. Din anul 2000 s-au organizat anual, cu binecuvântarea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, pelerinaje în toată țara. În decursul timpului Sfintele Moaște au fost așezate în diferite racle de argint, de lemn, de metal, iar în anul 2006 s-a confecționat o nouă raclă din argint masiv.
Feredeni, Iași () [Corola-website/Science/301277_a_302606]
-
de 2103 locuitori. În 1931, comuna a fost temporar desființată, satele ei trecând la comuna Gropnița. Ulterior, comuna a fost reînființată, și a apărut pe teritoriul ei actual și comuna Epureni, cu satul Epureni care anterior fusese la comuna Rediul Mitropoliei. În 1950, cele două comune au fost transferate raionului Iași din regiunea Iași. În 1968, ele au revenit la județul Iași, și tot atunci a fost desființată comuna Epureni, satul ei fiind inclus în comuna Movileni, care a căpătat atunci
Comuna Movileni, Iași () [Corola-website/Science/301296_a_302625]
-
Popricani este o comună în județul Iași, Moldova, România, formată din satele Cârlig, Cotu Morii, Cuza Vodă, Moimești, Popricani (reședința), Rediu Mitropoliei, Țipilești, Vânători și Vulturi. Comuna se află în estul județului, la nord de municipiul Iași, pe malurile râului Cacaina și pe ale Jijiei. Este străbătută de șoseaua națională DN24, care leagă Iașiul de Bălți (Republica Moldova) prin punctul de trecere a
Comuna Popricani, Iași () [Corola-website/Science/301301_a_302630]
-
Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (92,25%), cu o minoritate de creștini după evanghelie (1,45%). Pentru 4% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta denumirea de "Rediul Mitropoliei", făcea parte din plasa Copou a județului Iași și era formată din satele Rediu Mitropoliei, Moinești, Popricani, Coarba, Țipilești, Iepureni și Izvoarele, cu o populație 1698 de locuitori. În comună existau două mori de aburi, două școli cu 67 de
Comuna Popricani, Iași () [Corola-website/Science/301301_a_302630]
-
creștini după evanghelie (1,45%). Pentru 4% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta denumirea de "Rediul Mitropoliei", făcea parte din plasa Copou a județului Iași și era formată din satele Rediu Mitropoliei, Moinești, Popricani, Coarba, Țipilești, Iepureni și Izvoarele, cu o populație 1698 de locuitori. În comună existau două mori de aburi, două școli cu 67 de elevi, și patru biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în aceeași plasă, având 2765
Comuna Popricani, Iași () [Corola-website/Science/301301_a_302630]
-
1698 de locuitori. În comună existau două mori de aburi, două școli cu 67 de elevi, și patru biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în aceeași plasă, având 2765 de locuitori în satele Iepureni, Horlești, Izvoarele Măimești, Popricani-Corbu, Rediu Mitropoliei, Țipilești și Zaharna. În 1931, comuna a fost desființată temporar, satele ei trecând la comuna Țigănași; dar la scurt timp a fost reînființată, cu numele de "Popricani". În 1950, comuna a fost transferată raionului Iași din regiunea Iași. În 1968
Comuna Popricani, Iași () [Corola-website/Science/301301_a_302630]
-
situl de pe dealul crângului „Valea Șipoțelului”, la 1 km vest de satul Cuza Vodă și la 1 km nord de pădurea Cârlig; situl de la „Rufeni”, la 300 m sud de satul Vânători; situl „din Islaz”, aflat în estul satului Rediu Mitropoliei; situl de la intrarea în satul Moimești dinspre Iași; situl de pe „Dealul Viei-Curmătura”, la 700 m est de Popricani; situl din Grădina lui Anton, în marginea de est a aceluiași sat; și cele trei locuri în care este vizibil valul lui
Comuna Popricani, Iași () [Corola-website/Science/301301_a_302630]
-
la 700 m est de Popricani; situl din Grădina lui Anton, în marginea de est a aceluiași sat; și cele trei locuri în care este vizibil valul lui Traian, la marginea de nord a satului Popricani, la sud de Rediu Mitropoliei și în vatra satului Țipilești.
Comuna Popricani, Iași () [Corola-website/Science/301301_a_302630]
-
N.Iorga în urmă cu peste o sută de ani.* Am luat în considerare, ca prim punct de sprijin în afirmațiile ce privesc istoria satului Pocreaca, datele extrase din monografia semnată de inginerul hotarnic V. Al. Maxinoiu, trimis de Sfânta Mitropolie a Moldovei și Sucevei în satul Pocreaca, în anul 1938, pentru a întocmi documentația și măsurătorile terenurilor agricole deținute de parohia bisericii din sat, în urma împroprietăririlor făcute prin Legea rurală din anul 1864 și prin Legea agrară din anul 1919
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
a distrus, în momentul de față doar o cruce ridicată pe acel loc mai amintind de existența sa. În momentul de față localitatea dispune de următoarele lăcașuri de cult: □ Biserica ortodoxă ""Adormirea Maicii Domnului"" - construită în anul 1920 aparține de Mitropolia Banatului, Arhiepiscopia Timișoarei, Protopopiatul Făget; □ Biserica baptistă ""Maranata"" - construită în anii ’90 pe locul vechii biserici baptiste datând din anul 1905; Casă de rugăciune penticostală - înființată în anul 2006; În sat funcționează o grădiniță cu program normal și o școala
Bucovăț (Dumbrava), Timiș () [Corola-website/Science/301345_a_302674]
-
După înființarea Episcopiei de Lugoj în anul 1853, majoritatea ortodocșilor din Silagiu au trecut la biserica greco-catolică pentru a ieși de sub jurisdicția ierarhiei ortodoxe sârbe din Banat. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, după înființarea Episcopiei Caransebeșului ca sufragană a Mitropoliei Ardealului, o parte însemnată dintre ei s-au întors la ortodoxism. După unirea Banatului cu România a început un proces intens de trecere la ortodoxism. În secolul al XIX-lea s-a mai constituit și o comunitate romano-catolică, formată în
Silagiu, Timiș () [Corola-website/Science/301397_a_302726]
-
echilibrează la o sumă mică. Acest lucru face ca turcul să exclame: ""Vezi, vezi, cum creștin la creștin trage"". Se mai spune că la 1763 când epidemia de ciumă cuprinsese Bucureștiul, este adusă racla cu moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul în fața Mitropoliei, iar în urma rugăciunilor ținute ciuma a început să dea înapoi dispărând definitiv. În anul 1656 Constantin Voievod, donează o raclă de argint în care să fie așezate sfintele moaște. Se remarcă prezența lui "Mihai fugar" în toamna anului 1600, care
Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea) () [Corola-website/Science/301441_a_302770]
-
și a credincioșilor din parohia Ruginoasa s-a repictat și resfințit această biserică cu hramul: „Adormirea Maicii Domnului” în ziua de 22 august 1992"". În prezent, aceasta biserică este parohie a satului Ruginoasa și face parte din Protoieria Pașcani a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Biserică are două hramuri: "Adormirea Maicii Domnului" - 15 august și "Sfântă Mare Mucenița Ecaterina" - 25 noiembrie. În curtea bisericii se află cavoul familiei Cuza, de unde au fost deshumate în anul 1907 osemintele domnitorului și ale unor membri
Biserica domnească din Ruginoasa () [Corola-website/Science/300075_a_301404]