6,924 matches
-
un pic forțată și, În cele din urmă, cu felul În care și-a luat la revedere și a pășit pe ușă. De ce trebuie să fie de fiecare dată la fel? De ce sîntem prinși În acest mecanism fără greș al mizeriei și enervărilor fără rost ? Oare are de gînd să Înțeleagă și să termine vreodată? Așa că seara ne-am petrecut-o la televizor, mai mult eu, pentru că Moise se pare că și-a găsit o distracție În altă parte, a dispărut
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de duș, la două noaptea, săpunul și jetul de apă fierbinte (apă fierbinte noaptea la 2!! !) care curgea prin țeava fără cap de duș Încercînd să-mi spele atît destinul de o Împrietenire nedorită cu dulapul cu penicilină, cît și mizeria din capul și din inima de erou cu pieptul de oțel. Delia! Credea că sînt altfel, dar a plecat cu șchiopu’ ăla de Claudiu! Deci. Ultimele zile au fost o nebunie. Dacă Moise s-a supărat, i-a trecut, mi-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dihanie pe fața pămîntului... Păi și atunci cum să vorbim despre război, așa, supărați? Masacre, gropi comune, orașe bombardate la grămadă, fără discernămînt, distrugere? CÎnd nu s-au Întîmplat ele? Eu cred că de fapt capacitatea omului de a produce mizerie semenilor, pînă la urmă război, nu e Întrecută decît de aceea de a se minți singur, de a se autoamăgi. Că e bun și că, negreșit, are dreptate În numele binelui. Nu zic, o fi și bun omul ăsta, dar... Auzi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care duce la omor. Bă, cînd nu s-au suit oamenii unii pe alții, Încercînd să se ridice unii deasupra altora? Tu crezi că toate astea contează mai puțin ca altele? Eu cred că de aici i se trag toate mizeriile, pentru că de fapt ăsta e omul. Și războiul tot de-aici Îi vine... Da, bă, ăsta e omul și abia după aia toarnă peste neterminarea asta un pic de filozofie de stat, de ideologie, de crezuri, de politică... și ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care-s alea. Mai pun și-o uniformă pe el și-i spun că la el e puterea și-au fătat un monstru. Așa se Întîmplă, nebunia asta e conta gioasă. Ajunge omul nostru bun la inimă să le facă mizerie semenilor fără să clipească, convins că așa se obține mai binele. A-hăăă, cîte nume n-a avut ticăloșia de cînd e omul... Singurul animal de pe planetă care scoate omorul din planul sărac al justificărilor biologice și-l umple cu bogăția
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
record absolut, nemaiîntîlnit În istoria milenară a omului, a ucis aproape 60 de milioane de persoane, 3 % din totalul speciei, a redus la neant sute de orașe, a distrus alte cîteva mii și timp de aproape 6 ani a provocat mizerie, foamete, exil, disperare, moarte. Și a lăsat lumea Împărțită Într-o ordine aproape la fel de paranoică precum războiul Însuși. Adevăruri care aleargă umăr la umăr În conștiința speciei, alături de altă imagine (căci, pînă la urmă, la ce bun atîta cinematografie?): un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
era prea puțin... toate se duceau spre inima Rusiei... nu mai zic de bănci și de tot ce n-a apucat statul să salveze În zilele alea trei ale ultimatumului... sînt tot felul de cărți care povestesc... Și soldații făceau mizerii, jafuri, se Îmbătau, violuri... povești urîte. Și apoi planul a fost să subțieze populația de români, Îi deportau În Siberia și În capătul celălalt, spre Asia, și aduceau ucraineni și lipoveni... și ruși, aduceau și ruși. A, uite și povestea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
democratic), le-a mulțumit minerilor pentru că au dat dovadă de disciplină civică și au produs dezastrul sîngeros din București, mineriada - trei zile În care protestele din Piața Universității au fost curmate cu o violență oribilă. Nu toate ziarele au scris mizerii, așa că ne-am făcut o imagine... dar ce nevoie mai avem de ziare, e suficient să-l vedem pe Iliescu la televizor și ni se taie Într-un mare fel. Mai ales scena aia cînd le-a mulțumit minerilor... Pentru
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mod oribil, definitiv (eventual cu o legumă de 9 kile). N-am fost singurul străbătut de asemenea sentimente, astfel că locotenentul a trebuit să pună capăt acestor lupte. Și pînă seara am stat cu muște pe noi, lipicioși, lați, fermentînd mizerie sufletească, nervi și frustrare, În continuare iritați de viața de prizonieri pe care o ducem, pe fondul general al triumfului neocomunist. Ultimele dume și șmecherii politice ni le extragem dintr-un ziar nou care se cheamă Cațavencu, după personajul lui
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pentru costisitoarele avorturi. Undeva, pe parcurs, s-a căsătorit pentru scurt timp cu acel Sedley. Bărbații au fost niște bestii. S-a apucat de prostituție ca de o meserie vremelnică, așa se gândise ea, un expedient într-un moment de mizerie, și nu atât pentru bani, ci ca un fel de sinucidere morală, pentru că nu-i mai păsa de nimic. O doamnă Belton, pe care o întâlnise la Băi, îi spusese că există un „loc liber“ într-o „casă de lux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi în stare s-o „întrețină“, acum că-și pierduse slujba. De când o întreținea George, era mai săracă decât pe vremea când își desfășura propriul ei comerț. Dar n-ar fi fost ea în stare să înfrunte, de dragul lui, sărăcia, mizeria? Pentru el, și alături de el, da. Dar așa cum stăteau lucrurile? Vor trebui să ajungă la un sfârșit, dar în ce fel? Își făcuse din a-l iubi pe George unica ei preocupare. Nu avea prieteni, nu avea o viață socială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Gabriel lui Brian. — Oh, dă-o naibii, ce importanță are? Cineva tot trebuia să-i spună. Ce importanță are, ce importanță au toate lucrurile? Suntem prea dificili, prea sensibili, prea susceptibili, într-o lume care se zguduie de violență și mizerie și putregai de tot soiul. Ce importanță are ce face George? Mi-e silă de George, și Stellei îi este silă de el. Mă duc să fac o plimbare. Dar înainte de a fi ieșit din casă. Tom se întoarse însoțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dezbrăca, își scotea numai pantofii. Se bărbierea din când în când, nu prea des, doar atât cât să nu-i apară pe față o umbră albăstruie-întunecată. Se trezea în fiecare dimineață cu un program misterios în minte, pe care, însă, mizeria și amărăciunea îl împiedicau să-l împlinească. Ar fi dorit s-o vadă pe Diane, dar simțea că mila ei sentimentală și stupiditatea ei or să-i stârnească dorința de a ucide. Uneori, pentru o clipă fugară, se gândea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
deschisă a garajului. Cu o spaimă aproape superstițioasă, Alex privi din prag și desluși vulpea stând în picioare pe scaunul din față al Rolls-ului. Ce s-a întâmplat? strigă Ruby care ieșise din casă. Nimic. Dar ce-i cu toată mizeria asta de aici? Nimic. Las-o așa. Deschizând larg ușa garajului, Alex o urmă pe Ruby în casă. Capul straniu din salcâm părea să strălucească în lumina misterioasă a amurgului. George fusese sincer convins când îi atribuise lui John Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
totul, și adevărul ar fi ieșit la lumină“. Pe urmă îi veni un alt gând: „Nici eu n-am să uit niciodată că am fost lângă Anthea în seara asta“. Dar, brusc, îl năpădi din nou jalnica și nebuloasa lui mizerie. Își spuse: „Ar trebui s-o văd pe Hattie, dar asta-i imposibil. Mă simt atât de rău, mă simt nebun, smintit, mă simt «izgonit». Nu, nu mă duc la Papuc. Mă duc s-o văd pe Diane. Pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înțeles că nu trebuie să confund frumusețea și sfințenia cultului și a spiritualității orientale cu mentalități și tradiții retrograde și care nu au nimic în comun cu Evanghelia. Imi amintesc de cartierul Pera, unde eram cazați, ca și de evidenta mizerie morală pe care am văzut-o în pornografia și prostituția de pe străzi. Cu totul alta, însă, a fost impresia mea despre Istanbul și despre Turcia în general, acum vreo trei ani în urmă. Istanbulul a devenit mult mai curat, ordonat
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
în general, acum vreo trei ani în urmă. Istanbulul a devenit mult mai curat, ordonat, măreț, impunător. Un oraș modern, dar care nu a distrus trecutul din partea veche a orașului. A dispărut pornografia ziarelor și revistelor la vedere, ca și mizeria de pe străzi. Cu ce nu m-am putut obișnui a fost lipsa femeilor din spațiul public. Nu cred că voi reuși să accept vreodată islamul pentru această izolare a femeii. Nu înțeleg de ce această religie nu lasă lumea așa cum a
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
sunt în apa atât de curată de culoare albastru-verzui. Până pe la 9.30, plajele sunt goale, apoi în scurt timp se umplu și devin foarte animate. Apreciez și faptul că nicăieri nu aud muzică ce te asurzește, și nu văd mizerie, resturi aruncate pe plajă sau în alte locuri. Este un nivel de civilizație pe care îl apreciez foarte mult. Apreciez și faptul că bisericile, cu excepția orelor amiezii, sunt deschise și destul de îngrijite. Este atât de reconfortant să te retragi în
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mare dar și har al cerului, de care nu sunt vrednic, dar pe care l-am implorat în fiecare zi. Dumnezeu cel nevăzut a vegheat și a susținut umanitatea mea și sper că a mai purificat puțin din praful și mizeria depuse în sufletul meu. Drumul meu, deși a bătut atât de mult pământ, este un drum care vreau să mă conducă spre ceruri. Pelerinajul meu pământesc este mai ales un pelerinaj spre omul adamic în întâlnirea lui cu Dumnezeu într-
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
regăsim în toate colonialismele și în diverse forme de imperialisme, sociale sau politice, ce-și arogă, ipocrit, sentimente nobile. De fapt rezultată, în linie directă, din resentiment 62. Ura de sine și ura lumii sunt înrudite. A vedea peste tot "mizeria lumii" sau a stigmatiza, aici sau acolo, o "axă a răului" este, de facto, consecința unei aceleiași economii a mântuirii obnubilate de căutarea perfecțiunii, alimentate de un puternic sentiment de culpabilitate și sprijinindu-se pe fantasma unicului: monoteism sau monoideism
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
liniei țintelor. Linia țintelor era deasupra unui val de pământ abrupt, înalt de vreo cinci metri, iar din margine puteai să constați că era străbătut de un tunel de beton. Intrând în tunel, observai că deasupra tunelul era descoperit, dar mizeria și paragina dinăuntru erau atât de mari încât până și fâșia de cer părea o mizerie. Iar cine își imaginase mai înainte, în timpul tragerii, că ținta stă așezată într-un dispozitiv automat care sesizează, într-un fel oarecare, lovitura reușită
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
iar din margine puteai să constați că era străbătut de un tunel de beton. Intrând în tunel, observai că deasupra tunelul era descoperit, dar mizeria și paragina dinăuntru erau atât de mari încât până și fâșia de cer părea o mizerie. Iar cine își imaginase mai înainte, în timpul tragerii, că ținta stă așezată într-un dispozitiv automat care sesizează, într-un fel oarecare, lovitura reușită și o face să gliseze prompt în jos avea acum ocazia să constate că se înșelase
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vreo trei secunde. Și din nou în ochi i se ivi acea concentrare care aducea a zâmbet. Dar nu, nu era zâmbet nici de astă dată. Se întoarse din nou spre Dogaru și rosti apăsat: Urcă-te și dezlipește imediat mizeriile alea de-acolo! Dar Dogaru tăcea încrâncenat. Domnul Ionescu aștepta, și băieții așteptau și ei. Deveni clar că Dogaru n-are să se urce niciodată la loc pe pervaz ca să dezlipească peticele alea de hârtie. Ieși afară, șuieră cu mânie reținută
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ale națiunii? Praful și pulberea o să se-aleagă într-o bună zi de neamul românesc! Și ziua asta o să vină cu mult înainte de Judecata de Apoi. O să vedeți!... Sau poate c-o să ne mai târâm o bucată de vreme în mizeria noastră dintotdeauna. În rest, nu știu. Dumnezeu cu mila... În fiecare zi, la masă, tata își revărsa mânia și disprețul. Și nu numai la masă. Umbla prin casă târșindu-și papucii și gesticula. Acuza cu degetul, apăsat, și își vărsa năduful
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
șerpuit prin zgrunțuri de apa ploilor din ultimii ani. Ici și colo zăceau colaci ruginiți de sârmă ghimpată. Și casele din margine tot nu se iviseră. În schimb se auzea deslușit clopotul de la biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril. O mizerie, toată armata asta! trăgea concluzia Cipri, scârbit. Eu unul, dacă pic la admitere, fug de-acasă. Nu mă las încălțat. Fug în munți. Să vină după mine dacă le dă mâna. Dar era clar că fuga în munți nu era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]