7,269 matches
-
așa se gîndea Julius și, Într-una din puținele clipe de repaos, cînd nu-i prindeau o medalie În piept, i-l arăta cu o mișcare a capului pe băiatul acela fără mamă care stătea cu bunica Într-o casă murdară; probabil, Își spuse ea, e Cano acela despre care-i vorbise atît de mult. „Nici nu știi de ce-ai scăpat, Juan Lucas“, se gîndea ea și-i făcea semn din cap lui Julius că a Înțeles, de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rău fiindcă nu avea bănci și ea dorea mai mult decît orice pe lume să stea jos. Ce rău era și orașul ăsta, nu-i așa? cu atîtea clădiri uriașe, Înalte pînă la cer, de unde oamenii se azvîrleau sinucigîndu-se, galbene, murdare, unele mai Înalte, altele mai joase, unele mai moderne, altele mai vechi, case bătrînești și pe urmă asfaltul autostrăzii Abancay, largă de tot, asfaltul trotuarelor, peste tot numai asfalt și nicăieri bănci, și ea simțea nevoia să stea jos, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sofalei, obținînd o atmosferă perfectă pentru Jerez, Într-adevăr păhărelele străluceau cu reflexe brun-roșcat pe tava de argint. Arminda stătea și acum Încremenită, după cei cîțiva pași pe care-i făcuse intrînd și deodată Își dădură seama cît era de murdară și parcă spusese ceva abia șoptit. Dar Juan Lucas nu mai era acolo și pentru Susan ea Încă nu reușise să intre, pentru Susan totul se petrecea Întrucîtva În subconștient, Întrucîtva În trecut, pînă ce bău o Înghițitură de Jerez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
decapotabil, ascultă cum se freacă aripa de marginea colinei și porni din nou motorul luînd-o În sus, prăpădindu-se de rîs și spunîndu-și că pesemne așa erau toți cei care veneau la cocteil și că o să rămînă cu pantalonii ei murdari și minunați. Toate camerele dădeau spre enormul patio cu o mică lagună În mijloc și nimeni nu știa de unde vine lumina care o inundă atît de minunat. Casa de cristal avea formă de U și Închidea acest patio din trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sendvișuri de pe tăvi de argint care treceau prin fața ta ori de cîte ori era nevoie și continuau să stea de vorbă cu multă Însuflețire. Dar uite și o suedeză băiețoasă așezată pe marginea micii lagune artificiale, În pantaloni și probabil murdară. Nu-și puteau explica prea bine prezența ei aici și nici ea nu părea că-și dă seama ce naiba se petrece În jurul ei. Susana Lastarria ar fi spus că e Învățătoare, desigur, cu o mutră ca a ei... Dar Susana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bătături și monturi și o față ca a patricienilor de pe vremea decăderii imperiului roman, În orice caz, În momentul de față era Întruchiparea decăderii occidentului. Dar Lastarria nu-și pierdea speranța de a-l Îmblînzi pe uriașul ăsta gras și murdar și scoase o tabacheră de aur ca să-i ofere o țigară egipteană: Lalo Bello abia se putu stăpîni să nu facă un atac de isterie, Își vîrÎ un deget homosexual Între gît și gulerul de la cămașă și-l roti de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prin dreptul lui. Uite că premierul venea spre ei și ar fi fost firesc să-și ia rămas-bun așa, Întîlnindu-se ca din Întîmplare și de altfel Într-o bună companie, fiindcă Lalo Bello putea să aibă el manșetele de la cămașă murdare, dar era un om important, ce mai! Dar Lalo Bello abia atunci Îi dădu drumul, era prea tîrziu, premierul nu-l mai putea vedea, mai curînd l-ar fi putut remarca pe grasul Bello și bineînțeles că aveau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lăsat-o baltă pe suedeză... Dar ceva Îi atrase atenția și-l sili să caute o coloană după care să se ascundă, numai că acest patia nu avea coloane: Lalo Bello, care se așezase, Își ștergea fața cu o batistă murdară și chema ba un chelner, ba altul și nici unul nu se uita la el; Îl vedeau, dar nu-i dădeau nici o atenție, În schimb apăreau Întotdeauna În grupurile unde cineva se gîndise că mai vrea un pahar de whisky. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
două costume de stofă mai fină. Lastarria nu observase Însă că grasul nici nu se sinchisea de asta, nu mai era În stare să observe că era disprețuit de chelneri; el cerea mereu de băut, Își ștergea fața cu batista murdară și spunea din nou: whisky, atîta și-i era tare sete și Începea să se gîndească la mătușica lui, care i-ar fi dus paharul În dreptul buzelor. Spuse din nou whisky, de data asta mai tare și Lastarria se ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca și cum ar fi băut un pahar de coca-cola la gheață și Își ridica mâna ca să-și dea șuvița pe spate, o lăsa pe suedeză să aștepte și abia acum i-o Întindea, fâcînd-o să pară o biată adolescentă cu pantalonii murdari. — Vrei să vii să iei masa cu noi? o Întrebă cu un aer suveran, semănînd cu regina Angliei și cu Greta Garbo. Hai să mîncăm la Acvarium. Nu știi, nu cred că pot, răspunse suedeza cu un aer de Cenușăreasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
s-o acuze că stătuse prea mult de vorbă cu Ernesto Pedro. — Darling de Altamira, Încercă el s-o atace, pe un ton jumătate preocupat, jumătate ironic, dar imaginea suedezei, atît de modernă prin aerul ei sălbatic, cu pantalonii ei murdari și atît de lipiți de corp, Îi apăru Înaintea ochilor stricînd efectul frazei, cuvintele lui Își pierdură forța pe măsură ce le pronunța și se pierdură tulburi În zgomotul motorului. — Darling de Altamira, stărui el, insinuant și prefăcîndu-se gelos, deși nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lagune, s-a dus să mai aducă un pahar de whisky, eu, suedeza, Îl priveam făcînd o gaură În șuvița căzută pe ochi, dintr-odată i-am spus darling, mi-a aruncat o privire ironică, m-am simțit o sălbatică, murdară și În pantaloni, parcă ieșită din peșterile de la Altamira sau din peșterile darling din Neanderthal, nu-i puteam suporta privirea, Îmi venea să plîng de dragoste, daddy, face parte dintr-o familie importantă, poartă același nume cu tatăl lui, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
scoată langusta din gură ca să și-i curețe, enervat la culme. Era extenuat grasul, abia putea să respire, În orice caz ofta din greu, se umfla ca un balon și cînd scotea aerul din plămîni făcea să tremure o batistă murdară și probabil umedă pe care o lăsase pe fața de masă albă ca zăpada. Era Lalo Bello și nu se sinchisea de nimic, venise dispus să-și cheltuiască toți banii, la urma urmei, la naiba, dacă nu-mi ajunge semnez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rîdea de Lalo, fiindcă, deși aproape că nu se salutau, erau rude: Lalo aparținea ramurei scăpătate a familiei, care era și cea mai veche și pe Juan Lucas Îl deranja faptul că-l Întîlnea peste tot cu gulerul de la cămașă murdar, pînă și la clubul de golf nimerise odată Lalo ăsta. Își făcu apariția la club cu o cămașă albă de mătase, masiv ca un dulap, fără haină, din fericire a plecat repede: „Prea mulți yankei, prea mulți yankei“, spusese atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Bello, grăbindu-se să-l Întrebe ce-ați dori să beți și Înșirînd numele vinurilor cu anul și podgoria și cu tot dichisul, dar Lalo, fără a-i da nici cea mai mică atenție, Își Înfigea o unghie uriașă și murdară În lista de băuturi, „nee, spunea, vreau ăsta și numai ăsta“ și pe urmă se Întoarse să se uite la Julius cu ură. Julius trebui să se uite În altă parte și Susan era moartă de frică și dorea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trece la desert? Întrebă Susan. — N-ați dori mai Întîi...? — Nu. Desertul. Băiatul pică de somn. — Și domnul e foarte grăbit... Julius ridică ochii pentru a se uita la Juan Lucas: grăbit? Doi chelneri munciseră din greu ca să transforme masa murdară după plecarea lui Lalo Bello Într-o masă obișnuită de la Acvarium. Tocmai terminau cînd intră domnul ăsta la care se uita acum Julius, un domn fără nevastă și cu doi domni exact la fel cu el, dar mai tineri, băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe-aci s-o facă să moară de spaimă, biata suedeză vru să strige după ajutor. Dar nu mai avu curaj nici să strige și tipul stătea nemișcat lîngă mașină, cu bereta lui soioasă de marinar și cu hainele Îngrozitor de murdare. Răsărise ca din pămînt În Întunericul nopții; firma luminoasă de la Freddy Solo’s Bar, care se aprindea și se stingea mereu, Îi dădea o culoare verzuie și se apropia din ce În ce mat mult, era desigur un hoț, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
una cu păzitul mașinii: domnișoară, eu avut grijă și ea de frică nu Înțelegea nimic și el Își spuse: pare americancă, așa blondă cum e și ca să-i traducă nu găsi un mijloc mai bun decît să-și frece tricoul murdar pe care-l purta de oglindă, o murdări că nu mai vedeai nimic În ea, acum era sigură că ăsta era Începutul unei crime Îngrozitoare și ea era victima rătăcită În țara asta de sălbatici. Suedeza sări Într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Încerca sa-i spună, dar el nu voia să audă de altceva decît de sărituri și ea va trebui să Învețe bine engleza, fiindcă străinul nu Înțelegea nici măcar durerile În spaniolă. Printre elevii mari I Frații arenas veniră la școală murdari. Se pare că În ajun Își probaseră uniformele și cum nimeni nu avea grijă niciodată ca puștii ăștia să nu se murdărească ei rămaseră Îmbrăcați cu uniformele și peste o jumătate de oră erau ca niște porci. Cineva spuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Era mai bine să străbată cît mai repede „vestibulul“ fără lumină, avînd grijă să nu-și scrîntească o gleznă În crăpăturile dintre dale, cîteva chiar lipseau cu totul și să străbată „vestibulul“ uitîndu-se la lumina care se vedea dincolo de ferestrele murdare, sub lumina becurilor atîrnate foarte sus, toți sînt niște oameni foarte ciudați, niciodată n-am mai văzut niște oameni ca ăștia. Intră o școlăriță, fetele care merg la școală nu pot să stea aici, dar școlărița deschise poarta și Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sus!“ Asta l-a durut de l-a secat la inimă, l-a durut atît de tare, Încît a acceptat gîndul că pianele de la Frau Proserpina miros a pipi de pisică și că cele patru bănci prăpădite pentru recitaluri erau murdare. Ea Îi spusese că elevii ei, numai cei mai buni, dădeau recitaluri la care venea multă lume. „Trebuie să rabd și să Învăț. Într-o zi o să dau un recital și o să vină toți cei care stau aici, În casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prea tare pe șolduri și scoțîndu-i În relief formele rotunde și dezgustătoare. Abraham dispăru. Părea un jucător de tenis frustrat și foarte sărac, care juca singur, cu mingii uzate și rachete cu corzile rupte, bătînd la perete Într-o curte murdară. — De unde-ați mai scos-o și pe nebuna asta? Întrebă Bobby. — Întreabă-l pe Juan Lucas, interveni Susan, ironică, acum cînd Îi trecuse greața. — MÎine e sîmbătă, nu-i așa? Atunci rămîi aici, tinere, să mănînci cu noi și-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nas descoperind grăsime pe mînă, grăsime de la Cano, din părul lui unsuros și cu toții văzură apoi cum o grămadă de fire de mătreață căzuseră pe pupitru. Cano vru s-o acopere cu mîinile și-și dădu seama că avea manșetele murdare și roase, din fericire Roșcova se Îndepărta, plecase de lîngă el, dar În locul ei văzu Întreaga clasă Întoarsă spre el și privind scena; odată Îl cufundaseră așa În mare, el voia să vadă cabinele de pe plajă, el voia să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu era prea mare. Curtea era foarte mică și Cano spusese că aici nu se poate juca fotbal. Spusese că mai bine juca baschet, și ea Îl Întrebase cum și el Îi explicase. ...Foarte simplu. Scoți fundul coșului de rufe murdare, care e o vechitură, mă cațăr În pom și-l atîrn de creanga cea mai Înaltă. Putem să ne luăm la Întrecere: cine bagă mai multe coșuri. Putem să jucăm pînă se Întunecă. Sărmanul, sub privirile ei Îngrijorate, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar mai Întîi trebuia să jure că n-o să spună nimănui nimic. Julius jură pe Dumnezeu și, pentru a-l convinge complet, era gata să-i promită că n-o să povestească nimănui nici că stai Într-o casă așa de murdară și urîtă, dar Își dădu seama la timp că nu se cuvenea să spună așa ceva și păstră promisiunea pentru el. Cano Îi spuse să nu facă zgomot cîteva clipe. Ascultară În tăcere, fără Îndoială bunicuța era În bucătărie și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]