KorAP: Find »[drukola/base=naiba & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...145 146 147 ...186 >

4,628 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

scoată un comentariu-două de la doamna Peters. Chiar crezi că ai nevoie de așa ceva, Stacey dragă? Să știi că tot aluatul ăla e plin de grăsimi. De ce nu mănânci mai bine un iaurt și un măr? Du-te naibii, du-te naibii, du-te naibii de vacă băgăreață. Nu, n-am voie lactate, doamnă Peters. Doctoru’ mi-a zis că n-am voie lactate, să știți. Da’ tre’ să mănânc mult licopen. Ha! Am dat-o pe spate cu asta. Mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
de la doamna Peters. Chiar crezi că ai nevoie de așa ceva, Stacey dragă? Să știi că tot aluatul ăla e plin de grăsimi. De ce nu mănânci mai bine un iaurt și un măr? Du-te naibii, du-te naibii, du-te naibii de vacă băgăreață. Nu, n-am voie lactate, doamnă Peters. Doctoru’ mi-a zis că n-am voie lactate, să știți. Da’ tre’ să mănânc mult licopen. Ha! Am dat-o pe spate cu asta. Mi-am dat seama că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
și cum îl curățasem de tot. Îl linsesem până-l curățasem, ca să zic adevăru’, cum zice mama. Arăta de parc-a fost spălat. Nici o urmă de roz pe el; nu se vedea nici picior de rubarbă. M-a deprimat al naibii. Chestia asta n-o să țină, Stacey, mi-am zis io. Asta chiar n-o să țină. Am văzut clar dintr-odată. A fost ca o revelație din aia de care au oamenii când îl găsesc pe Dumnezeu, cum a făcut Lorraine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
dreptate. A cam venit vremea să mă duc iar la doctor. Mă dor încheieturile de mor și, oricum, vreau să-l întreb. Ben A m avut un vis foarte ciudat ieri-noapte. Eram un protocol de calculator. Nu mă-ntrebați cum naiba de eram un protocol de calculator că n-ai avea cum să-ți dai seama că ești protocol de calculator, serios, chiar e imposibil să-ncepi să te gândești cum s-ar simți unul. Asta dacă ar simți-ceea ce sincer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Charlie, mă simt un pic mai bine. Mulțumesc de-ntrebare, a zis ea ridicând o pungă de plastic de la supermarket pe care o adusese el și golind-o pe masă. Nu văd nici un paracetamol, a continuat. E-aici sau... — La naiba! a spus tata și s-a-ntors repede, cu un aer destul de șocat. S-a avântat spre masă și s-a repezit ca și cum ar fi fost gata să-i înșface punga din mână. La naiba, Judy! Nu-i acolo, n-am... Asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
paracetamol, a continuat. E-aici sau... — La naiba! a spus tata și s-a-ntors repede, cu un aer destul de șocat. S-a avântat spre masă și s-a repezit ca și cum ar fi fost gata să-i înșface punga din mână. La naiba, Judy! Nu-i acolo, n-am... Asta văd și eu, a zis mama. Ai uitat, sunt sigură, nu-i așa? Și de ce naiba ai luat toate fursecurile astea? — M-am dus să iau paracetamol, draga mea, ce idiot sunt, și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
masă și s-a repezit ca și cum ar fi fost gata să-i înșface punga din mână. La naiba, Judy! Nu-i acolo, n-am... Asta văd și eu, a zis mama. Ai uitat, sunt sigură, nu-i așa? Și de ce naiba ai luat toate fursecurile astea? — M-am dus să iau paracetamol, draga mea, ce idiot sunt, și-am văzut fursecurile-astea și... Dar mama a zâmbit dintr-odată și-a ridicat o felicitare înflorată care se afla sub pachetul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
despre el, că se prefac că-i o glumă bună că lu’ nenea ăsta de doi bani i s-au aprins călcâiele după mine, da’ io știu că ele au impresia că nici unu’ normal n-ar vrea. E, la naiba cu ele, așa zic. Și totuși, e un pic ciudat. Mi-aș dori să nu trebuiască să mă duc singură acasă-dacă mă urmărește, ca ăia care pândesc? Am fost ieri la doctor. Am așteptat aproape două ore în nenorocita aia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Când trebe să cedeze în final și să se uite la mine, se prefac că abia au văzut că sunt acolo: parc-au observat din întâmplare uriașa de 300 de kile de carne la trei centimetri de nasu’ lor. Pe naiba. Păi, va trebui s-aștepți un pic, Stacey, îmi zic ele, după ce reușesc să le fac să-mi scrie numele pe listele lor tâmpite și așa mai departe. Sau: E urgent, Stacey? Pentru că mai așteaptă câțiva și s-ar putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
băiat, vrea așa de mult să fie o vedetă rock sau o vedetă de film sau așa ceva, da’ e cât se poate de departe de asta. Cam cum ar fi s-ajungă o scoică prim-ministru: nu are nici o șansă naibii în lume să facă și micuțul ăla ceva, poate doar - poate- să iasă de la magazie la pus produse pe rafturi. Poate. Da’ io-s altfel, pe bune. Asta mă scoate din sărite: dacă nu era corpu’ ăsta al meu, puteam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
nefondată și neplăcută încă de la povestea aia prostească de acasă, cu felicitarea; am ieșit să te găsesc și te-am înveselit tot drumul înapoi, ca să ieși dintr-una dintre dispozițiile tale proaste, obositoare, și-acum îmi zici să tac? De ce naiba trebuie să-ndur eu atitudinea ta de doi bani doar pentru că nu știu ce caz jalnic nu merge cum vrei tu? Eu nu-mi vărs nervii pe tine când vreo afurisită de directoare face pe deșteapta la o inspecție de-a mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
unde mi se lipește mereu de cap. Oare asta-nsemna că nu-mi pasă de ce se-ntâmplă, de fapt? Sau că sunt deosebit de vanitoasă, cum zice Abby? Tot ce știu e că, dacă nu m-aș fi oprit să-mi aranjez naibii aspectul în oglindă, poate aș fi ajuns la timp să-l împiedic să iasă pe ușa din față. Charlie Ș i dintr-odată se terminase totul. Nebunia care-mi dominase capul vreme de atâtea săptămâni explodase, împrăștiindu-se, iar eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Aud soneria; văd polițistul la mine-n prag: „Doamnă Thornton, îmi pare rău că trebuie să vă informez că soțul dumneavoastră a fost găsit mort: îngropat de viu într-o fată de la casa de marcat de la supermarket“. S-o ia naiba. După ce a plecat am deschis bineînțeles sertarul și am luat vreo optsprezece dintr-un foc. Nu m-au ajutat mult, dar mi-a dat ceva de făcut cât mă calmam înainte să dau ochii cu Sally. Când am coborât în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
așa ceva, cu tipu’ ăsta care mă ia de mână și m-ajută. Era așa delicat și mă privea așa blând, parcă-i păsa de-adevăratelea să-mi fie bine. —Mersi, am zis. Și acuma nu-mi mai era deloc frică, naiba știe de ce. Era ceva în felu-n care se uita la mine care mă făcea să mă simt în siguranță și se trăsese un pic în spate și se uita la mine - oh, nuș’, e greu de zis, da’ ca și cum... ca și cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
așteaptă la orele de vârf să treacă prin ele, ca atunci când am fost în excursie cu școala la bariera de pe Tamisa și portițele-alea mici lasă apa să treacă așa-ncet și după ce iese de partea cealaltă curge iute ca naiba, și oamenii ăia-s la fel. Toți trebe să se miște-nainte așa-ncet de-o parte și după ce trec o iau în jos pe scările rulante ca un praf de sare, cum ar zice mama mea. Da’ io stau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
mereu am zis că Stacey a noastră ar trebui să-și găsească ceva mai bun. I-o fată foarte isteață, să știți, și se irosește-n locu’ ăla. Da - exact, parc-ar trebui să pozez în reviste sau ceva. Cine naiba crede mama că-s io - Posh Spice? Am noroc c-am primit și slujba de la supermarket - știu asta. Dacă eram cât îs acum atuncea când m-am dus, nu mă lăsau să intru, asta-i clar. Chiar și-atunci s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
în uniformă a-nceput să plângă sau așa ceva. M-am jenat că mai era încă un senior care stătea cu mine să se uite la tot ce fac, m-am emoționat și apăsam greșit pe butoane și ratam scanneru’ și naiba mai știe ce făceam. Îți cam pierzi mințile când se uită cineva așa la tine: verificam chestiile cele mai plicticoase pe vremea-n care eram sub un senior. Clienții aduceau fructe și chestii din astea în pungi de plastic și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Îi dădusem numele și adresa, care păreau un punct de plecare rezonabil pentru identificarea mea și pentru verificarea sumei disponibile în contul meu curent, dar e clar că fusesem îndrumat greșit. —Numărul de cont? O cădere în dreptul primului obstacol. Cum naiba să-l găsesc? Pe vremuri, aș fi scos pur și simplu un carnet de cecuri din buzunar și-aș fi găsit numărul în partea de jos, dar nu mai avusesem la mine unul de ani buni, bazându-mă pe numerar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
că-i place să m-atingă, știi tu. — Cum? Cum te atinge? — Păi, știi că-mpart camera cu el și suntem în pat și... Chiar a rămas cu gura căscată când am zis asta. — Deci e adevărat! Să mă ia naiba, Stace, de ce-mparți camera cu moșu’? E-nsurat, nu? O să te bagi în belele, fato, dacă n-ai grijă. Și-oricum, de ce te lasă maică-ta să-mparți camera cu el? — Îi place de el, Nishe, tu nu-nțelegi. Am întrebat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
niciodată. Nici o picătură. Și-o să fii bine“. Io-s dependentă de mâncare și mă duc la doctor și ce-mi zice? „Bine, ești dependentă, deci există un singur leac- nu mai mânca. Nimic. Niciodată. Și-o să fii bine.“ Zice, pe naiba. Aș muri, nu? Așa că zice: „Bine: mănâncă doar un pic. Și nu mâncare din aia de care vrei de fapt - doar un pic de mâncare din aia care nu te umple și nu te satisface și nu-ți dă sentimentu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
prieten de la școală. Când a venit la telefon, eram atât de nervoasă că abia am putut vorbi: cred că încă eram supărată din cauza lui tata, și dintr-odată mi s-a părut că toți în afară de mine puteau să se ducă naibii unde voiau și când voiau fără să se gândească de două ori la câtă suferință provoacă. Bietul de Benbo suna așa stins și supus că m-am calmat repede și m-am trezit că joc iar rolul surorii mai mari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
imposibil de acceptat. Încet, începusem să înțeleg: durerile de cap, ușa de la dormitor încuiată, radioul - acum că știam, mi se părea atât de evident că se-ntâmplase ceva. Cum de fusesem atât de proastă? — Nu înțeleg, i-am spus. De ce naiba ai păstrat toate astea? Mi-a zâmbit. — În primul rând, nu voiam să aflați voi și să-mi spuneți să încetez și n-aveam chef să mă deranjez să le ascund la gunoi - știi bine ce curioasă era fosta noastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
simt fiori de vinovăție sau nefericire, însemna că orice e posibil. Încercasem să par convenabil de înțelegător, dar știam că eșuez. — Și Sally nici măcar n-a reușit să dea de tine când nu-l găseam pe Ben seara trecută - de ce naiba nu ne-ai zis că te-ai mutat din hotelul ăla nenorocit? Stai la... nu, nu-mi spune, nu vreau să știu. Dar ai fi putut măcar să ai decența să ne spui că nu te mai putem găsi la numărul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
era că poate nu mai scap. Cred că și el avea aceeași părere ca mama dacă nu mă-ntorc, da’ nu puteam să mă agit din cauza asta. Adică, mă știe doar de-un an sau cât o fi, ce mama naibii, deci nu se poate să-i pese de mine cum îi pasă ei, indiferent cât de mult îi place să mă pipăie și din astea. Știi la ce mă refer? Da’ m-am prefăcut că-s supărată și din astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
concentreze pe refacerea forțelor. Îmi doresc să nu fi fost atât de dispuși să-i dea liber: aș fi preferat să nu se mai întoarcă deloc la supermarketul ăla sinistru. M-am oferit s-o susțin (nu mă gândisem cum naiba aveam să mă descurc, dar știu c-am să mă descurc), dar ea spune că vrea să muncească și că trebuie să-ncetez să mă mai amestec. Mă simt - cum să spun? Foarte nesigur în privința lucrurilor. Am un sentiment de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]