5,149 matches
-
victoria finală”. Elita conducătoare a armatei și statului, care avea acces nemijlocit la toate informațiile cu privire la desfășurarea operațiunilor de luptă, era conștientă de situația fără ieșire în care se afla Al treilea Reich. Singura manifestarea vizibilă a opoziție la regimul nazist după înfrângrea de la Stalingrad a fost apariția sentimentelor antirăzboinice în rândul studenților, care au fondat organizația Trandafirul alb. Organizația își avea centrul în München și avea legături cu opozanți din Berlin, Hamburg, Stuttgart și Vienna. În ianuarie 1943 ei au
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
Scholl și Christoph Probst - au fost arestați , judecați sumar și executați. Aceeași soartă a avut-o și profesorul de muzică Kurt Huber și alți câțiva studenți. Apariția acestui grup a fost o surpriză pentru naziști, deoarece univesitățile fuseseră considerate fiefuri naziste încă din perioada în care Hitler se mai lupta pentru putere. Pe de altă parte, exemplu studenților a dat curaj grupurilor de opoziție, așa puține și dezorganizate cum erau. „Trandafirul alb” nu a fost un semn al nemulțumirii populației civile
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
aristocratul Helmuth James Graf von Moltke, membru al opoziție prusace. Din cercul opoziției prusace mai făceau parte și alți tineri aristocrați precum Adam von Trott zu Solz, Peter Yorck von Wartenburg și Gottfried Graf von Bismarck-Schönhausen, (ultimul membru al Partidului Nazist și al Reichstagului și ofițer superior SS). Goerdeler era de asemenea în legătură cu rețeaua clandestină a SPD, cu grupurile de opoziție creștine, atât catolice cât și protestante. Toți acești oameni se considerau posibili lideri ai unei conduceri posthitleriste, dar ei nu
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
Sovietice în fața unei audiențe formate din ofițeri atent selectați. În rândurile ofirilor se afla și colonelul Henning von Tresckow, care nu fusese implicat până atunci în niciuna dintre comploturile de până atunci, dar care era un opozant convins al regimului nazist. El a fost înspăimântat de planul lui Hitler de dezlănțuire a unui nou război în răsărit. Ca nepot al feldmareșalului Fedor von Bock, el avea numeroase legături. Henning von Tresckow a fost desemnat să lucreze la cartierul general al unchiului
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
urmă războiul. Războiul pe viață și pe moarte de pe frontul de răsărit a pus noi probleme rezistenței. Cei mai mulți dintre membrii opoziției germane erau conservatori care urau sincer comunismul și Uniunea Sovietică. Problema de căpătâi era cum putea fi răsturnat regimul nazist și cum putea fi încetat războiul făra a permite sovieticilor să câștige controlul asupra Germaniei și a întregii Europe. Această problemă a devenit și mai greu de rezolvat în momentul în care Aliații au adoptat în 1943 la Casablanca politica
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
Bock, generalul Hans von Kluge. Tresckow l-a adus pe Goerdeler, liderul rezistenței civile la cartierul general al Grupului de Armate Centru pentru a-l întâlni pe Kluge. Nu poate fi contestat faptul că foarte mulți germani au sprijinit regimul nazist până la sfârșitul războiului. Dar au existat și numeroase curente de rezistență, chiar dacă în cazul unora dintre ele orientarea lor politică era neclară. Istoricul german Detlev Peukert, primul cercetător care a studiat societatea germană în timpul perioadei naziste, a numit acest fenomen
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
germani au sprijinit regimul nazist până la sfârșitul războiului. Dar au existat și numeroase curente de rezistență, chiar dacă în cazul unora dintre ele orientarea lor politică era neclară. Istoricul german Detlev Peukert, primul cercetător care a studiat societatea germană în timpul perioadei naziste, a numit acest fenomen „rezistența zilnică”. Cercetările sale au avut ca sursă principală rapoartele Gestapoului și SD-ului, ca și rapoartele social-democraților din exil asupra situației din țară. Social-democrații își bazau rapoartele pe o rețea de informatori aflați în rețelele
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
Cercetările sale au avut ca sursă principală rapoartele Gestapoului și SD-ului, ca și rapoartele social-democraților din exil asupra situației din țară. Social-democrații își bazau rapoartele pe o rețea de informatori aflați în rețelele clandestine de partid, care supraviețuiseră prigoanei naziste. Peukert și alți autori au relevat că cea mai persistentă sursă de nemulțumire din Germania Nazistă era cea generată de starea economiei și de corupția oficialilor naziști. Cu toate acestea, popularitatea lui Hitler a fost foarte puțin afectată. Regimul nazist
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
din exil asupra situației din țară. Social-democrații își bazau rapoartele pe o rețea de informatori aflați în rețelele clandestine de partid, care supraviețuiseră prigoanei naziste. Peukert și alți autori au relevat că cea mai persistentă sursă de nemulțumire din Germania Nazistă era cea generată de starea economiei și de corupția oficialilor naziști. Cu toate acestea, popularitatea lui Hitler a fost foarte puțin afectată. Regimul nazist se lăuda cu eradicarea șomajului, dar acest rezultat fusese obținut prin intermediul recrutărilor în armată și reînarmare
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
o rețea de informatori aflați în rețelele clandestine de partid, care supraviețuiseră prigoanei naziste. Peukert și alți autori au relevat că cea mai persistentă sursă de nemulțumire din Germania Nazistă era cea generată de starea economiei și de corupția oficialilor naziști. Cu toate acestea, popularitatea lui Hitler a fost foarte puțin afectată. Regimul nazist se lăuda cu eradicarea șomajului, dar acest rezultat fusese obținut prin intermediul recrutărilor în armată și reînarmare. Economia civilă a rămas slabă de-a lungul întregii perioade naziste
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
naziste. Peukert și alți autori au relevat că cea mai persistentă sursă de nemulțumire din Germania Nazistă era cea generată de starea economiei și de corupția oficialilor naziști. Cu toate acestea, popularitatea lui Hitler a fost foarte puțin afectată. Regimul nazist se lăuda cu eradicarea șomajului, dar acest rezultat fusese obținut prin intermediul recrutărilor în armată și reînarmare. Economia civilă a rămas slabă de-a lungul întregii perioade naziste. În ciuda faptului că prețurile erau stabilite prin lege, salariile au rămas relativ scăzute
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
naziști. Cu toate acestea, popularitatea lui Hitler a fost foarte puțin afectată. Regimul nazist se lăuda cu eradicarea șomajului, dar acest rezultat fusese obținut prin intermediul recrutărilor în armată și reînarmare. Economia civilă a rămas slabă de-a lungul întregii perioade naziste. În ciuda faptului că prețurile erau stabilite prin lege, salariile au rămas relativ scăzute, iar piața suferea de lipsuri cronice, care s-au agravat după declanșarea războiului. La toate acestea s-au adăugat după 1942 suferințele cauzate de atacurile aeriene aliate
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
salariile au rămas relativ scăzute, iar piața suferea de lipsuri cronice, care s-au agravat după declanșarea războiului. La toate acestea s-au adăugat după 1942 suferințele cauzate de atacurile aeriene aliate împotriva orașelor germane. Traiul luxos și venalitatea oficialilor naziști precum Hermann Göring stârnea o furie crescândă. Rezultatul era „o nemulțumire profundă în rândul populației din toate colțurile țării, cauzate de eșecurile din economie, amestecul guvernamental în viața privată, subminarea tradițiilor și obiceiurilor acceptate și controlul statului polițienesc”. Nemulțumirile generalizate
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
evreilor din Germania și Austria în lagărele de exterminare era un proces în plină desfășurare. După cum au demonstrat cercetările recente, marea majoritate a germanilor era indiferentă față de soarta evreilor, iar un număr destul de mare de germani au sprijinit activ programul nazist de exterminare. Totuși, un număr redus de germani a încercat să-i ajute pe evrei, chiar dacă o asemenea atitudine îi punea în primejdie pe ei și pe familiile lor. Asemenea acțiuni erau mai ușor de întreprins în Berlin și de
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
Maria Gräfin von Maltzan și Marie Therese von Hammerstein au reușit să obțină acte cu ajutorul cărora au ajutat numeroși evrei să evadeze din Germania. Elisabeth von Thadden, directoarea unei școli private de fete, nu a fost de acord cu edictele naziste, și a continuat să înscrie tinere evreice la școala pe care o conducea până în mai 1941, când școala a fost naționalizată și ea a fost concediată. În 1944, Elisabeth von Thadden a fost executată ca urmare a implicării sale în
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
al nazismului încă din perioada în care Hitler nu ajunsese la putere. Organizația Hitler-Jugend (Tineretul Hitlerist) a căutat să mobilizeze toți tinerii germani în sprijinul regimului și, în afară de unele zone rurale catolice, a activat cu succes în toată perioada regimului nazist. După 1938 au început însă să apară anumite semne de alienare în rândul tinerilor germani. Aceasta a luat rareori forma de opoziției politice, ca în cazul aproape singular al grupul Trandafirul alb. Cel mai adesea era vorba de o atitudine
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
o serie de dezordini. "Edelweißpiraten", aliați cu grupuri de dezertori din armata germană, prizonieri evadați, lucrători străini și comuniști ieșiți din clandestinitate au pus la cale o serie de jafuri, sabotaje și asasinate care priveau oficiali ai Gestapoului și Partidului Nazist. Au fost stocate mari cantități de materiale explozive destinate distrugerii sediilor Gestapoului. Himmler, temându-se de extinderea mișcării de rezistență în alte orașe, a ordonat represiuni dure, în Kölnului izbucnind lupte de stradă sângeroase. Mai mult de 200 de răzvrătiți
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
că Germania pierdea războiul. Această atitudine era încurajată în principal de consilierul lui Churchill pe probleme de politică externă, Lord Vansittart, un antigerman visceral. În al doilea rând, Roosevelt și Churchill erau conștienți că URSS ducea greul războiului împotriva Germaniei Naziste și că Stalin era mereu suspicios cu privire la posibilitatea unei păci separate germano-occidentale. Din aceste motive, cei doi lideri occidentali au refuzat orice discuție care ar fi putut chair sugera dorința lor de stabilire a unei păci separate cu Germania. În
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
sau răscoala milioanelor de muncitori străini aflați la muncă forțată în Germania. Olbricht a sugerat că acest plan ar putea fi folosit pentru mobilizarea armatei de rezervă în scopul preluării controlului asupra orașelor germane, dezarmării SS-ului și arestării conducerii naziste, după asasinarea lui Hitler. Operațiunea Valküre putea fi declanșat numai prin atragerea de partea conspiratorilor sau neutralizarea generalului Friedrich Fromm, comandantul armatei de rezervă. Fromm, ca de altfel alți generali germani, era la curent cu existența unei conspirații militare împotriva
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
din economie și de pe front, Himmler primea rapoarte regulate din partea SD-ului (Serviciul de Securitate, spionajul SS-ului) cu privire la adevărata stare de spirit din țară. Aceste rapoarte dovedeau că moralul civililor scădea, iar gradul de sprijin al populație față de regimul nazist se deteriora, începând după înfrângerea de la Stalingrad și continuând de-a lungul anului 1943, odată cu șirul de eșecuri pe frontul de răsărit și cu neîncetatele bombardamente aliate asupra orașelor germane. Încă de la sfârșitul anului 1943, Himmler era informat că marea
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
mai credea în „victoria finală”. Doar frica față de acțiunile brutale ale Gestapoului împiedica populația să-și transforme deziluziile în opoziție activă împotriva regimului, deși protestul de pe Rosenstrasse demonstrase că, dacă ar fi avut suficient curaj, cei care se opuneau regimului nazist ar fi putut să obțină succese. Rezistența organizată a început să se pregătească de acțiune în 1944. Partidele social-democrat și comunist și sindicatele afiliate lor au fost distruse încă din 1933. Sindicatele catolice și Partidul de Centru au ales să
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
și sub un motiv oarecare să părăsească sala, să aștepte explozia, și să zboare la Berlin, unde să se alăture conspiratorilor. Urma mobilizarea armatei de rezervă în conformitate cu planurile Operațiunii Valküre, iar militarii trebuiau să preia controlul asupra Germaniei, în timp ce liderii naziști ar fi fost arestați și SS-ul anihilat. Beck urma să fie numit șeful satatului, Gordeler cancelar iar Witzleben comandant al armatei. Planul depindea de noroc și de viteza și precizia de execuție, dar nu era imposibil de realizat. La
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
Ministerul Propagandei de pe Wilhelmstrasse, cu Joseph Goebbels în clădire, a fost înconjurat de trupe. La Paris, Stülpnagel a dat ordine pentru arestarea comandanților SS și SD. În Viena, Praga și în alte orașe importante trupele regulate au ocupat birourile Partidului Nazist și au arestat gaulaiterii și liderii SS. Momentul decisiv a avut loc la ora 19:00, când Hitler s-a simțit suficient de bine pentru a telefona. El a dat ordin unui ofițer care îi era loial, maiorul Otto Remer
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
să fugă sau au negat orice vină atunci când au fost arestați. Se pare că dintre cei arestați, niciunul nu și-a trădat camarazii nici în timpul torturilor. Cei care au supraviețuit interogatoriilor au fost trimiși în fața Tribunalului Poporului și a judecătorului nazist Roland Freisler. Aproximativ 5.000 de oameni au fost arestați și cam 200 au fost executați . Nu toți cei arestați sau executați au avut vreo legătură cu complotul de la 20 iulie, dar Gestapoul s-a folosit de ocazie ca să scape
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
legătură cu complotul de la 20 iulie, dar Gestapoul s-a folosit de ocazie ca să scape de diferite persoane considerate incomode. La sfârșitul lunii aprilie 1945, când a fost descoperit jurnalul lui Canaris, au mai fost arestați alți opozanți ai regimului nazist. Execuțiile au continuat până în ultimele zile ale războiului.
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]