60,569 matches
-
ierni ce-și resoarbe asprimile în notații familiare. Nu e decît un armistițiu suspect prin chiar imaginea „cuminte” de care se face uz: „Iată-ne din nou în gerul Bobotezii/ se lasă seara odată cu pîlcul acesta de zburătoare înfrigurate/ păsări negre ce scurmă- n zăpadă după cîteva firimituri// mîinile mele înroșite de frig/ sînt frați de sînge cu cele cîteva măceșe/ înghețate pe o creangă în fața ferestrei// viața nu e acum decît această întindere pustie cu ciori/ croncănind la periferia iernii
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
va porni imediat la drum” ( Cînd tocmai te pregăteai). Dar Ion Cristofor înțelege a-și lungi alonja discursului, a-și testa astfel „rezistența” singurătății urmărindo în diverse ipostaze. De la minimalism trece la grandorile cosmice. Tandra proximitate e halucinant amplificată. Părul negru al unei femei traversează frontierele, pătrunde în altă țară întunecînd dealurile, munții și cîmpiile, ba chiar luminînd pămîntul ca o mie de sori necunoscuți. Întrun alt text apare aceeași tranziție de la detaliul umil-vibrant la grandoarea celestă: „Un fluture galben/ tremură
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
siglă Editura Univers / Editura Fundației Culturale Române, cartea a fost repusă în circulație într-un volum masiv, cu o prefață de Ștefan Stoenescu, prin simpla reluare a textului din 1984. Iar acum, în 2012, cititorul poate achiziționa ediția cu coperte negre de la noua-vechea editură Univers. Nu cunosc împrejurările în care a fost posibilă tipărirea unei cărți de asemenea amploare fără necesarele aduceri la zi. Dar e limpede că la mijloc e ceva tulbure. Există, așadar, temeiuri să credem că Editura Univers
Joyce și alți clasici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4485_a_5810]
-
îngrijorat fără rost. Dormea între doi haidamaci, goi pușcă și ei. Doi studenți, în ultimul an la drept, care-și meditau viitoarea colegă, rămăseseră să-i țină de urât tinerei doamne. Unul, blond, pletos, iar celălalt, cu părul creț și negru. Negru și la piele, căci se trăgea dintr un trib african. A prins o bursă și nu s-a mai dat dus... Amândoi erau solizi, sportivi, probabil, așa încât domnul Tălparu putea dormi liniștit. Paza și protecția soției sale erau pe
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
fără rost. Dormea între doi haidamaci, goi pușcă și ei. Doi studenți, în ultimul an la drept, care-și meditau viitoarea colegă, rămăseseră să-i țină de urât tinerei doamne. Unul, blond, pletos, iar celălalt, cu părul creț și negru. Negru și la piele, căci se trăgea dintr un trib african. A prins o bursă și nu s-a mai dat dus... Amândoi erau solizi, sportivi, probabil, așa încât domnul Tălparu putea dormi liniștit. Paza și protecția soției sale erau pe deplin
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
să ne cânte la chitară. Dimineață m-am trezit cu ea aici, pe canapeaua unde stai tu. De atunci... a înfiat-o partidul. Cei doi secretari cu probleme speciale părăsiră primăria cam după o oră. Se urcară într-o Dacie neagră, care-i aștepta cu motorul pornit în fața clădirii. Amândoi se așezară pe bancheta din spate. La combinat, Vasilică, directorul vrea să primim urătorii, dar nu fugi, că pot aștepta, timp este... Combinatul era mândria orașului. Mulți nu știau precis ce
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Peste câteva minute, când își ridică privirea, în birou nu mai era nimeni. Gheorghe plecase încet, așa cum, de altfel, și intrase cu o oră în urmă. Afară se întunecase, cu toate că mai erau câteva ore până să se lase noaptea: nori negri se adunaseră peste întregul oraș. În stradă, Tălparu îi făcu semn șoferului să plece. O porni pe jos, dar se opri la prima intersecție, neștiind parcă ce are de făcut sau încotro să o apuce. În sfârșit, păru să se
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
-o cu autoritate să atace sediul securității și să linșeze oamenii aflați înăuntru. Sau, mai bine zis, să încerce, căci nimeni nu știa ce s-ar fi întâmplat până la urmă. Lângă acesta era postat un bărbat elegant, într-un costum negru, impecabil, cu o cămașă albă. La gât purta o cravată vișinie. De spătarul scaunului acestuia, în partea dreaptă, era agățat un pistol mitralieră, iar în stânga bărbatului se afla o femeie tânără, tunsă scurt, îmbrăcată în blugi. Bărbatul elegant era Petrache
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Iliescu - FSN!”. Înainte de a se înnopta, din mulțime se detașă un bărbat de statură medie, trecut binișor de prima tinerețe, cu o figură severă sau, parcă, marcată de o afecțiune fizică ori psihică, îmbrăcat impecabil, proaspăt bărbierit. Purta un costum negru și cămașă albă, asortată elegant cu o cravată roșie, lesne de observat, căci paltonul, la fel de elegant, tot negru, îl avea descheiat la toți nasturii. E Mazilu, dumnezeii mamei lui de comunist, de spion american! Vrea să-i ia locul domnului
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
prima tinerețe, cu o figură severă sau, parcă, marcată de o afecțiune fizică ori psihică, îmbrăcat impecabil, proaspăt bărbierit. Purta un costum negru și cămașă albă, asortată elegant cu o cravată roșie, lesne de observat, căci paltonul, la fel de elegant, tot negru, îl avea descheiat la toți nasturii. E Mazilu, dumnezeii mamei lui de comunist, de spion american! Vrea să-i ia locul domnului Iliescu, huooo! îl informă și, totodată, urlă un domn aflat lângă Petrache. Apoi, un alt bărbat, prezentabil și
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
avea să spună mai târziu, de la marea manifestație. Se aflase pentru prima oară în situația de a simți cum este să fii furat de un bun de preț, pe care-l purta peste tot și cu orice ocazie: diplomatul său negru, din piele, dotat și cu cifru, îi dispăruse în marea învălmășeală. Când simțise nevoia să aplaude, îl așezase între picioare, iar în câteva secunde, fără să simtă, rămăsese fără el. De documente nu i-a păsat, nu prea erau cine știe ce
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
o comandă. Privirile li se îndreptară spre un domn elegant, îmbrăcat în negru din cap până în picioare, având o cămașă de un alb imaculat, o cravată vișinie asortată perfect cu batista de la butonieră. Înalt, voinic, proaspăt bărbierit, cu un păr negru grizonat pe la tâmple. Domnul se opri, păru puțin dezorientat, dar numai pentru o clipă, fiindcă apoi se îndreptă dezinvolt spre bar, unde, familiar, își trase un scaun înalt și comandă autoritar un whisky. Domnul director Victor Zidaru nu a apărut
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
fiecăruia, făcu un rond în jurul meselor așezate în semicerc, pentru a strânge mâna celor aflați în încăpere. Se opri apoi la masa care închidea cele două laturi, lângă un bărbat înalt, adus din spate, cu părul de la tâmple și barba neagră îngrijit pieptănate. Toți îi spuneau ,,domnule profesor” și nimeni nu îndrăznea să-l contrazică ori să-i iasă din cuvânt. Petrache așteptă ca președintele să-i întindă mâna, i-o strânse bărbătește, apoi îi șopti câteva cuvinte la ureche. Vom
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
care se jucau după biroul recepționerei, iar pe colegii care intrau tâmpita îi informa că-s copiii mei. I-a dat cheia de la cameră, dar Lucica a refuzat să intre și bine a făcut... Mam stăpânit cu greu, cu toate că vedeam negru în fața ochilor. Am sărutat copii, le-am cumpărat ceva de la bar și iam dus în restaurant să servim masa. După ce i-am văzut sătui, am vrut să-i duc la gară, dar nevastă-mea, care până atunci nu scosese o
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
La intrarea în sat, porniră girofarele și sirenele. Câinii, ca la o comandă, începură să urle , iar cei slobozi să o ia la deal, spre pădure.... Curtea era pustie, poarta larg deschisă, iar deasupra ușii de la intrare flutura o pânză neagră. Frații se opriră lângă poartă, parcă fiindu-le frică să mai înainteze. Elena intră plângând direct în casă, iar imediat ieșiră copiii lui Petrache, Mihai și Alina. Se uitară câteva clipe la tatăl lor, nu spuseră nimic, apoi se întoarseră
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Ieși încet. Din bucătărie se auzeau copiii, care întrebau ori se întrebau unde se va așeza masa, ce vor mânca. Intră în baie și se opri în fața oglinzii. Un bărbat neras, slab, cu cearcăne la ochi, îmbrăcat într-un costum negru, șifonat, cu o cămașă albă, murdară la guler, îl privea trist, cu amărăciune. Era Petrache Tălparu. În sfârșit, se întorsese acasă. -Sfârșit
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
părul lung prins în două cozi deasupra urechilor. Par slabă. Ce bine că-s slabă! — Te rog să stai nemișcată. — Sângele ăsta e al meu? Ies de la radiografie, doctorul îmi dă un dosar. Pe coperta lui scrie mare, cu litere negre groase: Ioana, 27 de ani, traumă craniană. Intru într-o baie, vreau să mă văd. Mă apro pii de oglindă și simt cum mi se în moaie genunchii. O jumătate de cap e de om. Cea laltă e atât de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
m-am prefăcut că nu sunt cu mintea în altă parte. Ușa de la camera lui, din celălalt capăt al holului, era întredeschisă. Am zărit o măsuță lângă pat, cu niște cărți, jurnale de călătorie, ochelarii și, la margine, un ceas negru de mână, cu cadran mic. Mi-l dăruise cândva întrucât mă plângeam mereu că n-am nici un ceas pentru ocaziile în care trebuie să fiu costumată în adult. Unul elegant. Apoi am ajuns să-l port mereu. La fel și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
am stat până târziu. Când mi-am privit ceasul, nu-mi venea să cred. Era deja miezul nopții. Metroul, aproape gol. La stânga, la dreapta, nimeni. Revedeam, în flash-uri, secvențe din filme americane cu gangsteri. Îmbrăcați în haine de piele negre, strânse în talie și lungi până-n pământ. Pistolul rece la tâmplă. Nu aveam prea mulți bani în buzunar. Cu siguranță aș fi fost lichidat pe loc. Vârful turnului mă urmărea neîncetat. Și cutia albă a morții, la fel. Simona Constantinovici
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
lui Silviu la ghiduri sau atlase, ci doar ca să scap de amețita de la parter. Nu agreez bancurile cu blonde, dar pe moment m-am gândit că asta e blonda din toate bancurile alea. La etaj era un băiat cu păr negru, prins într-o ditamai coada, care m-a îndrumat către zona de memorii. L-am prevenit că nu e vorba de o autobiografie, dar mi-a re pli cat că ei nu sunt chiar așa stricți și le așază la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
șoferul pierde controlul. Ma șina intră pe jumătatea noastră de drum, încearcă să frâneze, dar patinează cu și mai mare viteză spre noi. Metalul urlă sfâșietor, cioburi de sticlă sar pe bord. Ziua de mâine e un pieton cu voal negru care așteaptă la ur mătoarea curbă. Nu se întâmplă nimic spectaculos, nu strig țineți-vă bine, nu încerc să deschid ușa să sar ca să scap cu viață, nimic. Doar o neputință care îmi răcește sângele și mă face să tremur
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
celor doi dinți lipsă din față, copilul mușcă zdravăn din codrul de pâine și începe să-mi explice că floarea-soarelui nu se încearcă. Pocește toate cuvintele, dar încet-încet îi înțeleg explicația. Chiar și o sămânță dacă iei din coroana lor neagră, golul rămas va atrage vrăbiile care vor veni și vor ciuguli celelalte semințe de pe floare. — Știu de la bunica, încheie serios, cu un aer grav care nu lasă loc de îndoială. Ca și cum s-ar fi simțit chemată, în capătul unei străzi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
țin. Dar am păstrat nasturii. Toți. De la paltoane, de la cămăși, de la pijamale și sacouri. I-am tăiat și i-am cusut pe cearșaful ăsta, ca să nu se piardă. Uite, mi-a zis și a pus arătătorul pe niște nasturi mari, negri, ăștia sunt de la paltonul de stofă pe care i l-am făcut în ’64, după ce-a ieșit din închisoare. N-am comentat, știam că unchiul fusese deținut politic. Mi-a arătat apoi niște nasturi galben citron. — Ăștia sunt de la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
arătat apoi niște nasturi galben citron. — Ăștia sunt de la cămașa pe care a purtat-o la nunta noastră. Fața i s-a încrețit într-un zâmbet larg. Aveam șaisprezece ani. Ce scandal a fost, toată lumea a comentat. El în costum negru cu cămașă gal benă, iar eu cu rochie galbenă și un trandafir negru în corsaj. Într-un colț al cearșafului mi-a ară tat un nasture liliachiu. — De la cămașa pe care o purta când m-a părăsit pentru guraliva aia
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
purtat-o la nunta noastră. Fața i s-a încrețit într-un zâmbet larg. Aveam șaisprezece ani. Ce scandal a fost, toată lumea a comentat. El în costum negru cu cămașă gal benă, iar eu cu rochie galbenă și un trandafir negru în corsaj. Într-un colț al cearșafului mi-a ară tat un nasture liliachiu. — De la cămașa pe care o purta când m-a părăsit pentru guraliva aia de la contabilitate. S-a întors după două săptămâni, dar cămașa nu i-am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]