4,685 matches
-
o mie de petale a înflorit. Simțurile i-au paralizat brusc. Nu exista nici un fel de realitate externă, nici un fel de realitate internă. Nu simțea nimic, nu gândea nimic. A reușit să se contopească pe deplin cu vidul. Moartea și nemurirea Pentru a înțelege cu adevărat sensul vieții, natura condiției umane și semnificația „nemuririi”, trebuie mai întâi să înțelegem natura morții, căci moartea este singura certitudine a vieții. Majorității oamenilor le este frică de moarte și o disprețuiesc și, de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
nici un fel de realitate externă, nici un fel de realitate internă. Nu simțea nimic, nu gândea nimic. A reușit să se contopească pe deplin cu vidul. Moartea și nemurirea Pentru a înțelege cu adevărat sensul vieții, natura condiției umane și semnificația „nemuririi”, trebuie mai întâi să înțelegem natura morții, căci moartea este singura certitudine a vieții. Majorității oamenilor le este frică de moarte și o disprețuiesc și, de aceea, trec prin viață ca și cum moartea nu ar exista și viața ar continua la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Această ocazie se ivește o singură dată în viață - în stadiul final al procesului morții. Nu există „a doua șansă” - iată motivul pentru care adepții shen-hsien se pregătesc cu atâta tenacitate pentru acest moment. De fapt, chiar și starea de „nemurire” spirituală la care aspiră shen-hsien este limitată la câteva sute de mii sau câteva milioane de ani cel mult. În acest timp, spiritul adeptului continuă să se cultive pentru reuniunea finală cu Izvorul Suprem al tuturor creațiilor - însuși Tao. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
sunt doar condițiile minime, căci, fără aceste realizări, ființele umane nu au suficientă energie și timp pentru a cultiva Elixirul Auriu și a concepe Fătul Nemuritor în ele însele. Fie că aspirați să străbateți „Calea până la capăt” pentru a atinge nemurirea spirituală, fie că vă mulțumiți cu scopul mai modest de a vă prelungi existența fizică în această lume, trebuie, mai întâi, să porniți pe aceeași cale a sănătății și longevității descrisă în această carte. O dată ce stăpâniți disciplinele taoiste fundamentale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Am rătăcit printre cuvinte Elena Marin Alexe Am rătăcit printre cuvinte și buza mi-a alunecat, pe valul tăcerii dintre viață și moarte. Prin întuneric, iluzii cotropesc potecile, pe unde-mi calcă nădejdea ascunsă în boțul de lut. Dezmierdat de nemurire, sufletul mi se agață cu ultimele puteri de Lumină și așteaptă..
Am r?t?cit printre cuvinte by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83324_a_84649]
-
o valoare religioasă. Lucru explicabil, deoarece Cosmosul este o creație divină: ieșită din mâinile zeilor, lumea rămâne impregnată de sacralitate"78. Arborii sunt expresia Cosmicității noastre. În numeroase tradiții religioase ei sunt socotiți "Arbori ai Vieții (de ex., Mesopotamia), ai Nemuririi (Asia, Vechiul Testament), ai Înțelepciunii (Vechiul Testament), ai Tinereții (Mesopotamia, India, Iran) etc."79 Ei sunt, pentru prezicător, reprezentanții unui destin. Se studiază forma, vigoarea, șubrezenia, vlăstarele, frunzele copacilor etc. În practica divinatorie se evaluează și esența lemnului, arborii putând fi studiați
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
care trăia o condiție paradisiacă s-a îndreptat către pomul cunoașterii. Prin gestul lor, Adam și Eva au demonstrat că permanenta dorință de cunoaștere este o trăsătură consubstanțială ființei noastre. Probabil, adevăratul preț plătit de cei doi nu este pierderea nemuririi așa cum ne-am obișnuit să interpretăm -, ci eterna căutare a cunoașterii adevărate. 8.2. Cunoaștere magică și cunoaștere științifică în practicile divinatorii Deși au avut ca scop depășirea cadrelor unei cunoașteri relative, practicile divinatorii au fost asociate de cele mai multe ori
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
arhaice, ele făceau parte din registrul sacru al existenței, marcau spațiile sacre care făceau posibilă întâlnirea cu divinitatea. Imaginea arborelui exprimă, de pildă, valențele religioase ale vegetației. El este un "Axis Mundi", iar în diverse tradiții este o întruchipare a nemuririi (Asia, Vechiul Testament), a înțelepciunii și cunoașterii (Arborele cunoașterii veterotestamentar) sau a tinereții (India, Iran). Stejarul de la Dodona era socotit un oracol în sine. Mai amintim aici și laurul sau cătina lui Apollo. Chiar miresmele emanate de aceste plante ajutau Pythiile
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
consecințe, am putea să ne întrebăm cu îndreptățire de ce Adam și Eva nu s-au înfruptat de la bun început din rodul "vieții fără de moarte". Un posibil răspuns oferă Sfîntul Damaschin, care consideră că "nu era folositor ca omul să dobîndească nemurirea, fără să fie încă ispitit și încercat, ca să nu cadă în mîndria și osînda diavolului" [1993: 93]. Cîteva nuanțe se cuvin să completeze, totuși, o atare opinie, avînd în vedere că: deși existența pomului vieții este consemnată explicit în textul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
din el... " [Facerea, 3:3]; or, în mijlocul raiului se aflau atît pomul vieții, cît și cel al cunoașterii binelui și răului; se pare că o predeterminare divină a însoțit orientarea primilor oameni către pomul cunoștinței, iar nu către acela al nemuririi; pe de o parte, în situația edenică omul se bucura deja de o anume nemurire; pe de altă parte, lipsit de posibilitatea cunoașterii autonome, șansa omului de a progresa prin proprie experiență ar fi fost practic nulă; alungarea din rai
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cel al cunoașterii binelui și răului; se pare că o predeterminare divină a însoțit orientarea primilor oameni către pomul cunoștinței, iar nu către acela al nemuririi; pe de o parte, în situația edenică omul se bucura deja de o anume nemurire; pe de altă parte, lipsit de posibilitatea cunoașterii autonome, șansa omului de a progresa prin proprie experiență ar fi fost practic nulă; alungarea din rai a fost justificată de evitarea riscului ca omul să devină "nemuritor întru minciună"; consemnarea acestui
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fost târziu acordat cetățenilor de rând, abia spre sfârșitul epocii republicane. Imaginea înaintea ideii "Moartea, spunea Bachelard, este înainte de toate o imagine și rămâne o imagine"7. Ideea moartea ca renaștere, călătorie sau trecere a fost tardivă și secundară. Imageriile nemuririi (fiindcă abia de curând morții din Occident mor pentru totdeauna) au precedat doctrinele supraviețuirii. Unde apare, în secolul al IV-lea, iconografia creștină, care nu era prevăzută în programul Părinților Bisericii? Pe sarcofage și în catacombe. Și ce relatează aceste
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Bisericii? Pe sarcofage și în catacombe. Și ce relatează aceste alegorii încă abstracte? Triumful credinței asupra morții, învierea lui Christos, supraviețuirea martirilor. Primele imagini ale acestei credințe noi care afirma că refuză imaginea au fost stimulate de miturile biblice ale nemuririi sufletului. Ideea de nemurire nu este un dat imuabil, nici cea de suflet, iar cele două nu merg întotdeauna împreună (supraviețuirea, înainte de revoluția creștină, ținea în primul rând de trup). Să nu-i confundăm pe nomazii care-și incinerează morții
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în catacombe. Și ce relatează aceste alegorii încă abstracte? Triumful credinței asupra morții, învierea lui Christos, supraviețuirea martirilor. Primele imagini ale acestei credințe noi care afirma că refuză imaginea au fost stimulate de miturile biblice ale nemuririi sufletului. Ideea de nemurire nu este un dat imuabil, nici cea de suflet, iar cele două nu merg întotdeauna împreună (supraviețuirea, înainte de revoluția creștină, ținea în primul rând de trup). Să nu-i confundăm pe nomazii care-și incinerează morții pentru a-i încredința
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
al III-lea, ei s-au mărginit la un repertoriu foarte restrâns de simboluri grafice, analoge rozetelor, frunzelor și viței-de-vie evreiești (simboluri ale fecundității). Ei împing metafora până în regnul animal. Peștele (unde litera se preface în imagine); păunul, simbol al nemuririi; oaia, al fidelității. Biserica primitivă este ostilă din principiu reprezentării de animale, realismului figurativ și în mod absolut statuilor. Cultele imperiale întinaseră, dacă nu chiar diabolizaseră sculptura. Deificat și statuizat erau sinonime. Pentru un împărat, statuia era un mod ideal
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu un punct de plecare. Grecul care modela un idol sau un colossus, creștinul care comanda o ofrandă sau un ex-voto aveau un interes cât se poate de mare ca acel obiect să existe. De el depindeau sănătatea, bunăstarea lor, nemurirea sufletului lor. Aceste opere pe care le receptez și le percep ca opere de artă au fost fabricate pentru a constitui un mijloc sigur de vindecare sau de mântuire, un gaj de securitate fizică, pe scurt, obiecte uzuale indispensabile supraviețuirii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
celebreze și să edifice, apoi să observe și să inventeze, în fine, să demistifice și să deturneze. Tragic, idolul este deifiant; eroică, opera este edifiantă; mediatică, cercetarea este interesantă. Primul urmărește să reflecte eternitatea, cea de-a doua să câștige nemurirea, cea de-a treia să provoace evenimentul. De unde trei temporalități interne ale fabricației: repetiția (prin canon sau arhetip); tradiția (prin model și învățare); inovația (prin ruptură sau scandal). După cum se potrivește unui obiect de cult; unui subiect de delectare; în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
teologico-politică) INTERNĂ (administrare autonomă) AMBIANTĂ (gestiune tehno-economică) IDEAL ȘI NORMĂ DE LUCRU CELEBREZ (o forță) după Scriptură (canon) CREEZ (o operă) după Antichitate (model) PRODUC (un eveniment) după Mine (mod) ORIZONT TEMPORAL (ȘI SUPORT) ETERNITATEA (repetiție) dur (piatră și lemn) NEMURIREA (tradiție) suplu (pânză) ACTUALITATEA (inovație) imaterial (ecran) MOD DE ATRIBUIRE COLECTIVĂ = ANONIMAT (de la vrăjitor la artizan) PERSONALĂ = SEMNĂTURĂ (de la artist la geniu) SPECTACULARĂ = etichetă, logo, marcă (de la întreprinzător la întreprindere) FRABRICANȚI ORGANIZAȚI ÎN... CLER → CORPORAȚIE ACADEMIE → ȘCOALĂ REȚEA → PROFESIE OBIECT
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
alte mașini de evadare. Iată deci momentul când desacralizarea lumii se transformă în sacralizarea artei; când, emancipată de religios, arta devine ea însăși religie, ca principiu al unei mântuiri seculare, dar universale. Întâlnirea imaginilor nemuritoare nu înseamnă deja apropierea de nemurire? Pentru autorul Muzeului imaginar, reproducerea permite chiar transsubstanțierea de la distanță a ostiei: o capodoperă fotografică îi deschide calea profanului spre ceea ce este mai profund în om, "partea lui divină". "Arta îl poate ajuta pe om să conștientizeze măreția pe care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
-le, iar dacă nu suferi, este dovada că nu crezi. Nu oare acestea sunt cele făgăduite, ca cel ce crede să sufere chiar și mii de morți, mii de necazuri, dacă s-ar cere? Este vorba de Împărăția cerurilor, de nemurire și de viața veșnică. Deci, cel ce crede, toate le suferă. Așadar, credința se arată prin fapte. Cu drept cuvânt deci ar putea cineva zice că nu în mod simplu se probează, ci prin fapte pipăite, prin modul de viață
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Nemaicunoscând pe Dumnezeu ca existență personală, mai precis ca și comuniune personală supremă, nu mai vede nici valoarea personală a semenilor și comuniunea respectuoasă și iubitoare cu ei. Unde nu mai sunt persoane, nu mai e nici iubire, nici conștiința nemuririi lor. Totul devine o alcătuire de obiecte supuse unor legi, pe care omul, cunoscându-le în parte, crede că poate dispune de toate cum vrea și i se pare că are în aceasta tot rostul existenței. Fără Duh, omul e
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Iov, Iona, Ecleziastul, Ruth, Cântarea cântărilor (cu studii introductive) - 1995; - din latina medievală: Dante - De vulgari eloquentia, Epistolae, Eclogae; - din italiană: M. Bontempelli, Oameni în timp - 1966, E. Cecchi, Peștii roșii - 1973, Longos, Daphnis și Chloe, A. Tilgher, Viața și nemurirea în viziunea greacă - 1995; - din franceză: M. Yourcenar, Povestiri orientale - 1993; Alexis - 1994; Creierul negru al lui Piranesi - 1996; G. Dumézil, Zeii suverani ai indoeuropenilor - 1997; Emil Cioran, Antologia portretului - 1997; G. Duby, Cavalerul, femeia și preotul - 1997; François Bluche
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Hera, vorbind cu Zeus, spune chiar despre Ahile că nu este decât un muritor care „știe atât de puțin“. Văzuți de zei, în genere, oamenii sunt precari, efemeri, mărginiți și mărunți, buni doar să-i ferească pe nemuritori de plictisul nemuririi și al vanității lor. Apolon, vorbind cu Poseidon, spune și el: „niște sărmane făpturi omenești care, aidoma frunzelor, trăiesc o clipă, trăgând din pământ căldura vieții, apoi se veștejesc și pier“. Și tot el îi spune înverșunatului și inteligentului Diomede
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și de memorie, Odiseu le dă să bea din sângele unor animale jertfite, adică le nutrește cu un principiu vital, trezindu-le o clipă din neființa lor cu iz de mucegai. Gloria Și totuși oamenii epopeii cunosc o formă a nemuririi și tânjesc după ea. Nu perpetuarea în urmași, care asigură doar persistența speciei, ci perpetuarea amintirii lor în amintirea celor care vin. Și astfel, ceva dintr-un om nu se pierde deplin, ca zadarnică umbră, ceva rămâne, partea lui cea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
viitorului, materie pentru cântări. Viața și moartea omenească se transfigurează în poem, câmpia plină de sânge și de leșuri de lângă Troia devine poveste de spus mai târziu și de ascultat mai târziu. Lumea homerică nu are gândul să-și asigure nemurirea înălțând morminte trufașe, grădini suspendate, piramide, sfincși, temple uriașe. Îi ajunge nemurirea poeziei. Am putea întreba: atâta sânge vărsat pentru 70 frumusețea unui poem? Răspunsul eroilor este acela că da. În gloria postumă se cuprinde și dăinuie atât esența unică
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]