KorAP: Find »[drukola/base=nevăzut & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...145 146 147 ...248 >

6,179 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212

la ochi, o întrebă cum se trezise fără ca el să-și dea seama; rupse apoi o crenguță din pomul a cărui coroană se întindea cu câteva ramuri spre el, chiar alături de locul unde mă aflam, dar cum prezența mea era nevăzută, mă uitam cât de firesc se mișcau, neștiindu-se priviți, mult mai aproape de substanța lor, lipsindu-le cenzura conștienței; eu credeam că-i va întinde crenguța de cireș pe care o ținea în mână - ar fi fost un gest delicat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
cu 14 ani în urmă. Au trecut 14 ani ca o simplă fluturare de batistă. A început războiul, a venit pacea, am sperat, am visat, a venit în schimb noaptea plecării regelui, a început trădarea, începuse mult înainte, insidioasă, pe nevăzute, cu false discursuri umanitare ce făceau să pună în cumpănă suflete naive, încrezătoare, acum două zile au fost arestați doi foști comercianți, un membru al partidului social-democrat, și alți câțiva, toți ridicați în zorii zilei cu duba știută, chemați pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
dat - spunea despre sine domnul Pavel - siguranța de a fi liber și fără grija obositoare a zilei de mâine ca astăzi. Timpurile acelea au murit, au fost ucise, nimic nu se mai întoarce, cineva învârte fără oprire la o mare, nevăzută, roată a norocului - a norocului sau a destinului, - ori a distrugerii. Dar pe pozele din revistele sau ziarele (păstrate unele de soții Pavel), ale acelor vremi, se putea vedea lumea care a fost demult, care nu va mai fi, despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
de prezența sa gravă, asemeni unui decret imperial prin care se anunța un mare eveniment istoric. Eu, profitând de strategia și tactica victorioasă a ocupării timpului de către cei doi, de prezența benefic acaparatoare a acestora, mă leneveam visând la umbra nevăzută a Anei, de care - la masă stând - mă despărțea fiica ei ce-și rotea ochii când la ei, când la mine, când la maică-sa, încercând să deslușească puntea dintre generații - atunci, inexplicabil, abia vizibilă - pe care - nu știa de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
clipele acelea aparținui altei vârste, pe care aș fi vrut-o adusă din nou la suprafață, în bătaia serii de-atunci, în dulcea nehotărâre dintre da și nu, dar nu îndrăznii. Privirea-mi stătea pe umerii ei, pe armurile-i nevăzute, strălucind la jocul fluierător al timpului, simțeam că amețesc, dar deodată, abstracție făcând de toți câți ar fi putut să ne vadă, îmi strânse mâna dreaptă cu o vigoare greu bănuită, transmițându-mi căldura ei tremurătoare. Încercai o desprindere dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
tăcute, tremurătoarele-i încercări, pentru că era târziu, prea târziu, fiica, aflată acum în partea cealaltă a mesei, era mărturia vie a timpului ce trecuse peste noi, în vreme ce soțul, echilibrat și rațional prin structură, încheia, fără să știe, parafând cu peceți nevăzute, imposibila ignorare a anilor ce-i aparțineau. Ea se uita încă în ochii mei; îi înțelegeam, nu-i înțelegeam privirea; vorbi: - Cine știe când te mai văd! poate niciodată! De-ai rămâne aici! Rostea imposibilul. Noaptea, profitând că nimeni nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
acestei cărți se deschide odată cu timpul când începi, pe nepusă masă, să visezi la copilărie, la oamenii care au fost în jurul tău ocrotindu-te, când totul era miraculos, la părinții care te-au crescut și iubit, la leagănul acela dulce, nevăzut, pe care n-au încetat a-l face mereu pentru tine, deși începuseși să ai părul alb la tâmple ca și dânșii. Și zilele se duc și nu se mai întorc. Și ultima parte a acestei cărți începe din dimineața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839

fost unica dată când am trecut granița fără pașaport, neavându-l la mine, când am fost trimis la Soci. La București, suita înalților conducători a fost întâmpinată și salutată la aeroport de Nicolae Ceaușescu. Deși am căutat să mă fac nevăzut, Ceaușescu m-a observat și mi-a întins și mie mâna, dar cu suspiciunea-i caracteristică, parcă dorea să mă întrebe cine sunt. Nu m-a întrebat, dar nici eu nu i-am spus. O altă misiune specială a fost

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
un șut)? * Dialogul a constat într-o discuție dusă între cei 18 membri ai Comitetului (la care se alăturaseră Amnesty International care distribuise mape cu documente, mass-media din Geneva, prezența unui diplomat de la Misiunea Ungariei și alți factori văzuți și nevăzuți de mine și nu știu cine ar mai fi trebuit să fie, pentru ca lucrurile să fie duse peste limită) care duceau ostilitățile (în sensul pozitiv), prin întrebările puse, comentariile făcute și concluziile Președintelui și subsemnatul (singur singurel), pe de altă parte, trebuind

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

se traseră sprinteni îndărăt. Însă iar se năpustiră, cu umărul stâng înainte, cu un braț în apărare, cu dreapta încovoiată pe dedesubt, ținând fierurile lucii. Dar strigătele de groază deșteptaseră undeva, într-o cotitură a văii, în fânețe, în locuri nevăzute, pe câțiva oameni. Aproape, deasupra vălcelei și deasupra fântânii, țărani cu coasele, fără pălării, fără brâie, cu cămășile fâlfâind, așa cum îi apucase vremea, se arătară. Veneau opt; unul după altul se arătară cu părul vâlvoi; răcneau, se îndemnau, se lăsau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
auzeau spre câșlărie tălăngile vacilor boierești. Sunau lin cu sunete felurite, unele joase și altele tot mai subțiri, o scară de sunete dulci, care picurau domol și alergau ca un cântec depărtat, șoptit încet, șoptit ușor de clopote melodioase și nevăzute. Într-un timp, pe vremea aceea, pădurarul umbla lângă mine cu ochii duși și cu fața brăzdată ca de un năcaz mare. Avea ceva de la o vreme; mie nu-mi spunea, dar băgam eu de samă. Mă lăsa uneori la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
drumeagului; Chihaia se ferea de băltoage, se strecura printre tufe, pe lângă trunchiuri de copaci, se încovoia, luneca, se depărta și se apropia de cal. Așa merseră multă vreme fără să vorbească. Prin pădure treceau adieri ca oftări de ființi chinuite, nevăzute. O bură rece, o cernere de pulbere fină și umedă umplea aerul și dădea zilei o coloare cenușie. - Chihaia se ținea grăbit după cal, lunecând, sprijinindu-se în baltag, scuturând în mersul lui buchetele de ferigi, făcând să ploaie tufișurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
dosul curții trecea o cireadă de vite într-o pulbere deasă, care se înălța până la cer. Glasurile haidăilor sunau necontenit, chemând, îndemnând, amenințând. Din când în când izbucneau sudălmi aspre și vuiau ghioagele în deșerturile vitelor. Câteva tălănci sunau trist, nevăzute, prin pulberea neagră. — Multe vite mai are și boierul nostru!... zise cu oarecare mândrie humelnicul. Ocoliră casa scundă de bârne și se opriră la ușa de dindos. Așteptară un timp. Pe după un geamlâc trecea din când în când umbra unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
urechile ciulite. Zăpada bătea uscat în perdeaua de stuh; iar pe de laturi și pe deasupra, stropituri își căutau loc și-n adăpostul deschis spre miazăzi. Vântul câteodată izbea greu în clădirea șubredă, șuierând cu mânie și bătând din grele aripi nevăzute. —Bădică, zise Nistor flăcăuașul, în iastă noapte iar au să vie lupii la perdele... —Tăceți, bre, că sunt câni voinici, și puști... ș-apoi pe așa vreme nu ies nici dihăniile din cotloanele lor... —Bădică, cum îi sta singur aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
un sunet de clopot, după ce priveliștea s-a prelins în cotitură. Alte tălănci tari nu se mai auzeau, măcinate de murmurul Frumoasei. Dar acel clopot mic de aramă rămânea distinct și singur și-l auzeau desigur și căprioarele, în țancul nevăzut unde se opriseră. Nu multe zile după întoarcerea lui Nicula Ursake din blândețea văii, au trecut pe deasupra Preluncilor stoluri de dumbrăvenci, fâlfâind și învârtejindu-se cătră asfințit. Și la o zi după ce au trecut acele cârduri de dumbrăvenci, s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
de la nuferii din baltă până la malurile ușor înclinate. Volburi se răsuceau pe trestii, iriși galbeni deschideau cărări, boschete de tamarix își atârnau strugurii dulce mirositori. După sălcii urmau pâlcuri de salcâmi înfloriți încă, al căror parfum părea că se târăște nevăzut și nesimțit pe oglinda luciului. Înainte de a ajunge la salcâmi, m-am oprit între papuri nalte, căci dincolo, în acea grădină ascunsă a liniștii, se zbenguiau cu glasuri, cârcâiri, clămpăniri de plisc și bătăi de aripi toate neamurile de sălbătăciuni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
usuce buzele cum se usucă nomolul; să nu mai ai parte să fumezi tutun din banii mei. Și când ei duce la gură, să duci șerpi și sălămârde, ca să te saturi de rachiu pe parale muncite de aste mâni. Gogu nevăzut se mâniase. Fă! viu la tine și te calc în picere. —Tu? pe mine? se zvârcoli ea scuturându-și sânii. Vai de mine, că vrea să mă ucidă Gogu! Aoleo, Gogu mă bate! Pune talpă lată lângă talpă lată, trece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
să-l reproduc, însă nu mă sfiam să-l ascult, revenea cu amploare și c-o artă de o sumbră și antică măreție. Când ființa elegantă pe care o comparasem cu Nitacrit ajunse la intimitățile cele mai ascunse ale rudarului nevăzut, dându-le destinații uluitoare, barca noastră ieși în lumină. Raruca se opri. Obrazul ei luă o expresie blândă, ca și cum nu s-ar fi întâmplat absolut nimic. Se aplecă alene între spinii grindului, căutând o floare. Găsi un fir de ovăs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

șleau, părea cam ațoasă. Era așa de înaltă și de slabă încât toate articulațiile ei - genunchii, șoldurile, coatele, umerii - păreau să fi fost slăbite cu șurubelnița și, când mergea, mai că-ți venea să crezi că o mânuia un păpușar nevăzut. Din acest motiv, femeile nu se simțeau amenințate de ea. Dar mulțumită bunei ei dispoziții, a râsului ei colorat și a energiei inepuizabile de a petrece până târziu în noapte, bărbații se simțeau bine în compania ei. Oaspeții celebri îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
marfă“. Fiecare mă invitase să ieșim în oraș și acceptasem toate invitațiile. Dar, înainte de a crede că a) sunt o parașută care învârte trei bărbați (și, de fapt, sunt patru pentru că n-am apucat să vă spun despre întâlnirea pe nevăzute pe care mi-o aranjase Teenie) sau b) că toată povestea avea să ducă la dezastru- că aveam să fiu prinsă în flagrant și să rămân fără nici unul. Dați-mi voie să vă explic regulamentul întâlnirilor amoroase din New York și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
celorlalți. La etajul 38, ușile liftului s-au deschis alunecând silențios. Mi-am croit drum spre ușă și am țâșnit afară ca o bilă de pinball. Mocheta crem era moale și groasă, până și aerul mirosea exorbitant și o voce nevăzută a spus: —Bun-venit înapoi, Anna. Mi-a sărit inima. Era Lauryn Pike, șefa mea, și arăta de parcă ar fi stat toată noaptea acolo să mă aștepte. A întins mâna timid, ca și cum ar fi avut de gând să mă mângâie compătimitor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
dusă cu luni în urmă dăduse roade - cum se întâmplă când pui bulbi în pământ în septembrie și florile ies după câteva luni bune, în primăvara următoare. Oamenii se înghesuiau să-și găsească loc lângă perete, încercând să se facă nevăzuți; frica plutea în aer. Până și eu mă simțeam neliniștită, ceea ce era o surpriză. După ce se întâmplase, aș fi crezut că o săpuneală în public avea să mă lase rece. Dar, de bună seamă, era un reflex condiționat; faptul că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
iubire“ sau „Iubirea e răspunsul“. Arăta perfect normal, dar asta e chestia cu New Yorkul: aici nebunia apare în toate formele și măsurile. Specialitatea lui erau Țicniții sub Acoperire. În alte locuri îi recunoști imediat -zbiară pe străzi la dușmani nevăzuți sau merg la farmacie să cumpere Bonjela îmbrăcați în costum de Napoleon. Nicholas a înclinat din cap, arătând spre băieții din plin South Pacific puși să-și repete pașii. Faima se plătește, a zis. Și începi să plătești chiar de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
de adevărata mea față - dar fără a mă simți cu adevărat singură. Rapid, am trecut de la un tablou la altul și de-abia dacă am deschis gura. Uneori ne aflam chiar în săli diferite, dar eram legați de un fir nevăzut. După ce-am văzut totul, Mitch s-a uitat la ceas. — Ia te uită! Părea încântat și aproape că zâmbea. Asta ne-a luat două ore. Ziua e aproape gata. O săptămână bună, Anna! Ne vedem duminica viitoare. —Anna, răspunde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
ci o ediție specială de o jumătate de oră. Prin cablu, dar ce dacă? Probabil în jur de treizeci și cinci-patruzeci de ani, cu bucle până la umeri și într-un sarafan albastru, era cuibărită în fotoliu, vorbind cu un interlocutor nevăzut. Dintotdeauna am fost capabilă să văd și să aud „alți“ oameni, spunea, cu o voce blândă. Am avut dintotdeauna prieteni pe care nimeni altcineva nu-i putea vedea. Și știam că aveau să se întâmple lucruri înainte să aibă propriu-zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]