4,526 matches
-
Sacul spart nu dovedește că a fost vreodată plin. * Dinții tari preferă bucatele moi. * Băutură multă - sănătate puțină. * Numai acele oprite pot arăta ora exactă. * Ceasul bun pentru tine poate fi rău pentru alții. * Ceasul rău trebuie dat la reparat. * Noroiul nu se face întotdeauna din pământ. * Nu tot ce este frumos e și estetic. * Ochii care nu se văd se uită cu atenție. * În fața evidențelor, unii sunt surzi, alții sunt orbi. Numai deșteptul o poate face pe prostul: invers e
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
pâcla. * Promoroaca e o brumă care se mai numește chiciură. * Cu colbul te poți îneca; cu praful te poți vindeca; cu pulberea te poți împușca. * Otava e o iarbă născuta a doua oară. * De-atâta ploaie s-au înglodat și noroaiele. * I s-au înecat corăbiile fiindcă nu i-s boii acasă. Îi ninge și-i plouă în fiecare zi și în fiecare anotimp. Pentru a face dreptate, adevărul nu trebuie legat la ochi. * În lanțuri pot fi puse mâinile și
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
mai modern (astăzi am spune "occidental") dintre toți marii profesori ai medicinii ieșene. Dar nu modernist formal; a fost astfel prin făptura sa. A trăit într-o vreme care a fost, deseori, rea, ostilă, o vreme care a împroșcat cu noroi pe mai mulți contemporani. Ca un mare senior, a trecut, imperturbabil, înarmat doar cu înțelepciunea omului, prin vremea pe care i-a rezervat-o soarta. ELENA PUȘCARIU (1875-1966) În 1920, prin concurs, Catedra de oftalmologie a Facultății de Medicină a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
nu putea fi decât în reprezentarea lui Nichita Stănescu (totuși ironică), altfel comportându-se destul de nedelicat cu cei care o frecventau, vara înăbușindu-i cu norii de praf ridicați de cea mai slabă adiere, primăvara și toamna înnămolindu-i în noroaie inexpugnabile, iar iarna îngropându-i sub nămeții care blocau intrările în curți. Delicată sau nu, fapt este însă că pe strada Naipu, la numărul 20, a ființat, acum treizeci de ani și mai bine, un fel de mic falanster al
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
am zis, după convorbire, că dacă mai era nevoie de o dovadă că s-a ajuns, în multe zone ale publicisticii noastre, pe cele mai de jos trepte ale imbecilității și turpitudinii, această dovadă a fost adusă prin târârea în noroi a numelui lui Cezar Baltag. Oare nu-și dă seama cine murdărește un astfel de om că pe sine se murdărește, acoperindu-se definitiv de rușine? Și totuși, s-a găsit cine să o facă și a găsit și unde
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
sorții mele, din moment ce mă bucur că mă nedreptățește așa, pentru că pot vedea dacă simte cumva rușine pentru această nedreptate. Când vine seară, mă întorc acasă și intru în biroul meu; și, la ușă, îmi dau jos hainele obișnuite, pline de noroi și murdărie și-mi pun hainele regale de la curte; și astfel, decent îmbrăcat, intru în curțile antice ale oamenilor din vechime, unde, primit cu iubire, mă hrănesc cu singură hrană care este a mea și pentru care m-am născut
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
în "apărarea ideii naționale" se datorează unor elemente care "scriu cu scuipat unde noi scriem cu sânge, ei scot limba în fața altarelor noastre. Ei batjocoresc pe Dumnezeu, ei râd de așezămintele străvechi ale autohtonilor, insultând pe rege și aruncând cu noroi în fruntașii țării" (Răspuns unei provocări). Alexandru Dobrescu antologhează aceste articole în deschiderea volumului, tocmai pentru a ne arăta tensiunea pe care cade afrontul lui Panait Istrati la adresa lui Eminescu, ca militant și el împotriva naționalismului și xenofobiei poetului. Dar a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Un întreg cor de emigranți literari scrie Octavian Goga într-un articol intitulat Pânze de paianjeni, din Țara Noastră (5 octombrie 1924), regretând starea de fapte bâjbâie împrejur, batjocurind altarul moștenit. Ideea națională cu toate atributele ei e târâtă în noroi. Clișee exotice năvălesc pripit, ca să falșifice aspectul local al unui vechi patrimoniu. În această invasie de străinism, presa, scăpată din mâinile noastre, are rolul de slujnică a fiecărei clipe. Cu ajutorul ei se multiplică infuzoriile parazitare și susțin o acțiune concentrică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
se retragă, doamna gazdă mă întâmpină cu următoarea întrebare: Mă rog, domnule, sunteți cu trăsura aici? Da, cu trăsura, răspunsei eu în grabă, fără să-mi dau samă de urmările ce putea să aibă această minciună, deoarece venisem apostolicește prin noroi, încalțat cu o păreche de galoși vechi de gumă170 ce-mi clempăneau în picioare. La dreptul vorbind, poate că chiar dacă aș fi avut timpul să mă gândesc, tot așa aș fi răspuns, ca să nu fiu luat drept un mitocan venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
țara noastră, să însănătoșească mentalitatea, să aducă țara și neamul pe drumul pe care îl merită. Noi n-am venit de nicăieri, noi am fost mereu aici. Noi avem drepturi în țara asta și numai noi o putem scoate din noroi. Degeaba vom mai cerși forurilor europene, degeaba ne vom scufunda în nesfârșite datorii la băncile mondiale și europene, datorii ce vor apăsa greu pe umerii fiilor, nepoților și strănepoților noștri. Deșteaptă-te române, încă nu e prea târziu pentru a
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și el străin, și mi-a spus apăsat: sunt „foarte” străin, deoarece sunt din Turcia! Turcii erau cei mai prost văzuți, cei mai desconsiderați în Germania, deși ei făceau cele mai grele și mai neplăcute munci (în frig, ploaie și noroi pe șantiere, la construcții, la salubritate), pe care autohtonii nu le-ar fi făcut cu nici un preț. Am făcut cursuri speciale pentru perfecționarea cunoștințelor de limbă, totul a fost însă zadarnic, am continuat să rămân pentru toți un străin, un
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
movilele de gunoi adunate pe mal și bureți din adâncurile pădurilor. Când ploile erau mai abundente de umpleau șanțurile, copilașii neobosiți erau primii afară să se joace cu „tunuri”. Nu știți ce sunt, nu-i așa? Copii adunau în mânuțe noroi și-l scobeau în mijloc, după care turnau nițică apă în scobitură. În final dădeau cu bulgărele de pământ și sună exact ca și cum ar fi tras cu pușca. Asta numeau ei tunuri... Dar anii au trecut și în clasa a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Gelozia este un parazit, o ciupercă pe obrazul pur al dragos tei, un cancer pe inimă. Gelozia, spune Anatole France, este ca sarea presărată pe gheață: lucrează și topește toată ființa noastră. și, la fel ca gheața, te topești până În noroi. E un chin și este o rușine. Ești condamnat să știi tot și să vezi tot. Da! Da! Să vezi tot! Fiindcă a-ți Închipui ceva este ca și cum l-ai vedea; ca și cum l-ai vedea fără să ai măcar putința
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fost croite și ulițe, pe care topirea zăpezilor le-a transformat în mari rezervoare de nămol. Dar pe oficialii coloniei nu-i deranja, comandantul Gicu Petre patrula pe noile ulițe, foarte încântat, pășind cu cizmele lui de piele neagră în noroiul care ajungea până la glezne ori chiar până spre genunchi. Din când în când se oprea și rostea tunător oricui se afla de față: -Bă, trebuie să fiți mândri, noi am pus bazele unei noi localități înfloritoare, Steagul Roșu. Între timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în acea seară întunecoasă. Am străbătut repede cei doi-trei kilometri de la vama Sculeni până în satul Taxobeni. Am oprit mașina lângă cimitirul și biserica din sat, urmând să străbatem două trei sute de metri pe jos, prin întuneric, gropi cu apă și noroi. Aneta Ilașcu s-a dus la autobuz și a luat lăzile în care dusese la Iași marfa pentru supraviețuire. Au apărut din întuneric niște mogâldețe. Erau copiii Anetei, veniți să o ajute la dus lăzile, cu speranța că le-a
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
cap, altminteri nu avea cum să o ducă. Am luat noi aceste lăzi, să le ducem. Satul era complet în beznă. Aneta ne dirija prin întuneric pe unde să pășim, mergând când pe stânga, când pe dreapta, ocolind gropile cu noroi, pline cu apă. Dar oricât s-a străduit Aneta tot am intrat în gropi, erau imposibil de ocolit pe acel drum complet desfundat și neluminat. La un moment dat Aneta ne spune că am ajuns. Toți aveam emoții. Intrăm în
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
din Chișinău) și cu studentul la Facultatea de Medicină Veterinară din Iași, Manole Mihăilescu, originar din Piatra Neamț. în dimineața zilei de 13 martie 1999, la ora 9,30, am coborât din autobuz la Taxobeni. Era o zi frumoasă, călduță, fără noroi, zi bună de drum. Am găsit-o pe măicuța Natalia măturând prin curte. Pe sârme și pe gărduțul din fața casei întinsese rufele ce cu puține minute în urmă le terminase de spălat, să se usuce la soarele mângâietor de primăvară
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
final, la liziera pădurii, unde am Început să pășim cu o atenție infinită, fiindcă Întunericul era atît de compact, iar al șaselea simț al nostru atît de ascuțit, Încît vedeam prăpăstii la fiecare pas. După o eternitate de mers prin noroi, am recunoscut pîrÎul care se vărsa În Carrué, iar copacii au dispărut aproape instantaneu și am ajuns pe teren drept. Silueta uriașă a unui cerb s-a năpustit ca o răsuflare asupra curentului de apă, iar corpul său, argintiu În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Femeia și-a luat Înapoi ceaunul, iar noi am mîncat porumbul nefiert și am pus deoparte carnea crudă. Ca Încununare a nenorocirilor noastre, se apropia noaptea, iar o furtună cu ploaie Îngrozitoare a transformat drumul Într-un fluviu periculos de noroi. Nu putea trece decît cîte un camion o dată, așa că cele de pe partea mai Îndepărtată a alunecării de teren au trecut primele, fiind urmate de cele de pe partea noastră. Eram printre primii dintr-un șir lung, Însă diferențialul primului camion s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
metri, cel mai Înalt punct deasupra nivelului mării, au Început să se atenueze. În timp ce treceam de Huánuco și ne apropiam de Tingo María, osia din dreapta, pe față, s-a rupt, dar din fericire roata s-a Înțepenit În apărătoarea de noroi, așa că nu ne-am răsturnat. În acea noapte am fost nevoiți să rămînem pe loc. Trebuia să Îmi fac o injecție, dar după cum ne-a mers norocul, acul s-a rupt. Următorea zi a fost astmatică și lipsită de evenimente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
A mai trecut o vară, măi gorun, Un an mai mult de lacrimi și surghiun. Te-apleci în vârfuri aspre și suspini. Ne prinde-o nouă toamnă prin străini. Încet îți curge sangele-n noroi, Ne-am mai întoarce oare înapoi? Ce-mi spui fără nădejde și-mi arăți? Trăiești și tu că noi din nedreptafi? Apleaca-ti fruntea rece langa-a mea, Eu nu mai am în ceruri nici o stea. Cărarea mi se pierde
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile Posteuca () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93274]
-
pantofi și frecând scuipatul cu o cârpă. Pantofii pe care scuipase căpătau luciu. Scuipatul era bun și contra înțepăturilor de țânțari și de spini, la arsuri și la juliturile de la coate și genunchi. Cu scuipat se curățau și stropii de noroi de pe ciorapi, și tivul paltonului ori jegul de pe piele. Când eram copil îmi ziceam: scuipatu-i bun la toate. Vara îl simți răcoros pe piele, iarna - cald. Mai târziu am citit despre muștrul disciplinar practicat în SS și Wehrmacht. Din muștru
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mânjit din cap până-n picioare de sângele împroșcat, precum și de terciuiala aia scârboasă obținută din loviturile apocaliptice rezultate din trăsnetul unei lopeți vâjâitoare. Lovitură după lovitură aplicate cu forță, fără milă și sângele țâșnind din boturile lor murdare, pline de noroi, într-o ultimă și zadarnică tentativă de respirație... Această încleștare dramatică dintre om și animal a durat aproape două ore. Bilanțul a fost pe măsură: o roabă plină de cadavre desfigurate, lățite și terciuite, cu blănile murdare de noroi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de noroi, într-o ultimă și zadarnică tentativă de respirație... Această încleștare dramatică dintre om și animal a durat aproape două ore. Bilanțul a fost pe măsură: o roabă plină de cadavre desfigurate, lățite și terciuite, cu blănile murdare de noroi și de sânge formând un purcoi grețos și oribil pe care l-am dus în fundul grădinii, făcându-i prohodul prin incinerare. Mirosul de carne arsă plutea printre copacii din livadă ca o blasfematoare cădelnițare asupra unor intruși ce-și primiseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din vedere cel mai important element caracteristic al profesiunii sale: tobița și bețișoarele. Ultima piesă din echipamentul de dotare al acestui reprezentant oficial al primăriei era un rablament de bicicletă hârbuită, cu ajutorul căreia pilota pe ulițele prăfuite ori pline de noroi când precipitațiile atmosferice își făceau de cap. Ritualul avea o succesiune de momente pe care "purtătorul de cuvânt al primăriei" le respecta cu strictețe. Precizez că această activitate se desfășura numai la răscruce de ulițe, de străzi, fără să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]